Demiterea ca show mediatic

La 24 ianuarie curent ministrul de Externe al Republicii Moldova, Nicolae Popescu, și-a anunțat demisia. Aceasta a fost folosită de guvernarea de la Chișinău pentru un show mediatic cu scopul de a-și etala „succesurile” obținute în domeniul politicii externe în ultimii doi ani. Președintele Maia Sandu a mers la sediul MAEIE, unde i-a înmânat ministrului demisionar „cea mai înaltă distincție de stat - „Ordinul Republicii” („Moldpres, 24 ianuarie 2024).  

În cadrul evenimentului Maia Sandu i-a adus un șir de laude lui N. Popescu, subliniind că acesta este „un diplomat vizionar și, probabil, cel mai remarcabil ministru al afacerilor externe și integrării europene pe care l-a avut vreodată țara noastră...”. Președintele a mai punctat că, „în urmă cu doi ani și jumătate, când Nicu Popescu a preluat mandatul de ministru, Republica Moldova era izolată, viitorul nostru era incert, iar obiectivele de integrare europeană păreau îndepărtate și greu de atins”. (Ibidem).  

Privind lucrurile superficial, nu poți să nu-i dai dreptate doamnei președinte că, după invazia Rusiei în Ucraina, Republica Moldova a obținut succese remarcabile pe plan extern. Așa cum a spus N. Popescu în declarația în care și-a anunțat demisia, „alături de Maia Sandu, guvernarea a reușit să pună Moldova ferm pe calea aderării la Uniunea Europeană și pe viitoarea hartă lărgită a Uniunii”. („DW”, 245 ianuarie 2024).  

Imaginea imaculată „pro-europeană” a guvernării și a diplomației moldovenești capătă însă și alte nuanțe decât roz, dacă analizezi critic cum s-au schimbat și adaptat la noile realități geopolitice politicile Externă și de Securitate ale autorităților de la Chișinău după invazia Rusiei în Ucraina. Dacă analizezi faptele și declarațiile Maiei Sandu, ale liderilor PAS și ale ministrului Popescu, ajungi la concluzia că Guvernul PAS și ministrul ei de externe au fost „aduși” acolo unde sunt astăzi de valul schimbărilor geopolitice de pe continent, dar nu în urma unei politici vizionare; că Ucraina și Moldova, așa cum declarase pentru „Politico” un diplomat occidental, care a comentat decizia de a li se oferi Ucrainei și Moldovei statutul de candidat „au urcat într-un tren de mare viteză care nu mai putea fi oprit” (vezi AICI), iar asta înseamnă de fapt că puțin ar fi contat dacă în fruntea Guvernului sau al MAEIE era Gigel, Costel sau un alt membru PAS. Mai mult, constați că, după invazia Rusiei în Ucraina, autoritățile moldovenești au fost inexplicabil de reticente în a recunoaște imperativul adaptării politicilor sale Externe și de Securitate la noile realități geopolitice de pe continent.    

Lentoarea cu care a acționat președintele Maia Sandu și guvernele PAS la noile schimbări din Europa ne permite să distingem, în perioada de aproape doi ani care au trecut de la invazia Ucrainei, două perioade.

În prima dintre ele, care a durat din 24 februarie 2022 până în luna mai același an, guvernul moldovenesc a îmbrățișat principiul „bizarei neutralități” a Republicii Moldova, așa cum o denumește cunoscutul analist politic Vladimir Socor. De ce e bizară? pentru că a fost „declarată unilateral și nerecunoscută la nivel internațional, cu atât mai puțin nu este garantată. Este protejată de nimeni, neînarmată și practic demilitarizată. Chișinăul nu are o armată capabilă de luptă și nici o industrie de apărare. Trupele ruse staționate în Transnistria au încălcat zilnic neutralitatea constituțională a Republicii Moldova din 1994...”.

În această primă perioadă conducerea Moldovei s-a abținut de la critici la adresa Rusiei. La 9 martie 2022 prim-ministrul de atunci Natalia Gavrilița declara că „Suntem o ţară neutră şi ne aşteptăm ca toţi partenerii internaţionali să acţioneze în conformitate cu un principiu de neutralitate”, iar la 2 aprilie președintele Maia Sandu declara autoritar că  „Republica Moldova își va păstra neutralitatea și nu se va alătura sancțiunilor impuse de Occident Rusiei.”    

Politica guvernului era o prelungire a strategiei electorale din anii 2020 și 2021, când Maia Sandu și PAS se doreau a fi cât mai inclusivi, au eliminat factorul geopolitic din alegeri, se abțineau să critice Rusia și chiar încercau să coopereze cu Moscova. Să ne amintim că, la 15 octombrie 2021, premierul Natalia Gavriliță a participat la întâlnirea virtuală a șefilor de stat CSI – o abatere evidentă de la practica ultimului deceniu, când Moldova a încercat să boicoteze astfel de evenimente. Mai mult, Maia Sandu, în timpul vizitei sale la Bruxelles din ianuarie 2021, pentru a nu irita Rusia, a ales să nu viziteze sediul  NATO. În primele luni după invazia Rusiei în Ucraina, guvernarea PAS își motiva politica și prin mentalitatea anacronică a societății moldovenești, unde o mare parte a populației rămânând ancorată în trecut, consideră NATO drept un rău absolut și are aversiune față de cheltuielile militare.  

Politica duplicitară a Republicii Moldova față de Rusia era criticată de unii observatori politici de la Chișinău și București, dar și din străinătate, iar la 19 aprilie 2022 demnitari ucraineni acuzau Republica Moldova că încearcă să fie loială concomitent și Kievului, și Moscovei în contextul războiului din Ucraina. Vicepremiera ucraineană Irina Vereșciuk a invitat-o atunci pe președinta Maia Sandu în Ucraina să vadă la fața locului toată grozăvia războiului, în speranța că asta o va determina să ia decizii mai dure față de Rusia. („Ziarul de gardă”, 19 aprilie 2022).

Începutul celei de-a doua etape a fost marcată de declarația lui Liz Truss, atunci ministru de Externe al Marii Britanii, făcută la 20 mai 2022 într-un interviu acordat ziarului „The Daily Telegraph”. Ea a declarat că, pentru a putea face față unui eventual atac din partea Rusiei, „Moldova trebuie echipată conform standardelor NATO”. Declarația a produs o undă de șoc la Chișinău, determinând factorii politici să înceapă regândirea politicii externe și de apărare a Republicii Moldova. Au contribuit la aceasta și succesele militare ale Ucrainei din vara-toamna lui 2022, precum și amenințările venite de la Moscova la adresa Chișinăului. Acesta din urmă era acuzat că nu dorește să negocieze cu Tiraspolul, că încalcă drepturile rușilor și a vorbitorilor de limbă rusă în Moldova, că-și încalcă statutul de neutralitate cooperând cu NATO, etc. (vezi: Lavrov amenință Moldova – DW – 01.09.2022). Și-a adus contribuția la demararea discuțiilor despre necesitatea schimbării politicilor de apărare și securitate a Republicii Moldova și criticile venite din partea societății civile la adresa Guvernului. Politica de neutralitate îmbrățișată de Guvern era considerată de experții și analiștii politici drept „statut de vasalitate a Republicii Moldova față de Moscova” (Anatol Țăranu, INFO-PRIM NEO, 11 noiembrie 2022), „nisipul în care-și ascunde capul Guvernarea” (subsemnatul), ”concept nociv pentru dezvoltarea Moldovei” (V.Marinuța, „Timpul”, 8 noiembrie 2022) etc.

În această a doua perioadă Maia Sandu a vizitat Kievul, Moldova a început să-și activizeze și extindă cooperarea cu NATO, precum și să-și consolideze relațiile cu Bucureștiul. După cum remarca un jurnalist de la Chișinău, „a fost nevoie de 3 luni și zeci de mii de morți în Ucraina” ca PAS să-și schimbe retorica „lașă, ipocrită și populistă de a ignora problema rusească” și a începe să manifeste „o înțelegere corectă a realității, și anume că problema numărul 1 a R. Moldova este Federația Rusă”( „Timpul”, 16 iunie 2022).  

La 31 mai deja președintele Parlamentului Igor Grosu va declara că ”Neutralitatea nu este o decorație, ea trebuie apărată...”  („Radio Chișinău”, 31 mai 2022), iar la 13 iulie 2022, Maia Sandu va declara postului public de televiziune Moldova 1 că „Moldova este o țară pașnică și așa va rămâne. Nu intenționăm să atacăm pe nimeni, nu avem niciun fel de planuri agresive. Dar dorim ca cetățenii noștri să fie în siguranță. Prin urmare, suntem nevoiţi să facem anumite eforturi pentru a întări capacitatea de apărare”. Necesitatea modernizării armatei era explicată prin agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei”. „Dacă n-ar fi fost această agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei, n-ar fi existat aceste discuții despre modernizarea armatei. Dar în situația actuală, suntem nevoiți să ne gândim cum ne vom apăra în caz de pericol. Dacă Rusia decide să ne atace, ce vom face?! Vom trimite o armată „cu sapele” să se apere de avioane?!”, a întrebat președintele statului („Timpul”, 14 iulie 2022).    

Alt exemplu. Dacă la 1 aprilie 2022, Ministrul de externe Nicu Popescu, declara că „Moldova este un stat neutru”, „nu participă la careva acțiuni militare de partea unui sau altui stat în orice tip de conflicte” și „nu solicită la această etapă careva livrări de armament”, apoi în octombrie, același ministru, declara deja că „Republica Moldova îşi va menţine neutralitatea, dar va dezvolta şi cooperarea sa cu NATO”, „Republica Moldova este o țară neutră, dar neutralitatea nu înseamnă izolare, dimpotrivă, este necesar să investim în capacitățile de apărare ale țării noastre şi pentru aceasta trebuie să consolidăm relațiile externe”(„Interfax”, 4 octombrie 2022).

După obținerea statutului de țară candidat la UE, alături de Ucraina, își aliniază discursurile la politica externă și de securitate a UE. Moldova condamnă cu vehemență agresiunea rusă în Ucraina, se aliniază la unele sancțiuni ale UE la adresa Rusiei, în sfârșit declară Rusia drept amenințare la adresa securității Moldovei. Relevantă în acest sens este Strategia de Securitate Națională a Republicii Moldova, adoptată la 15 decembrie anul trecut, în care se spune clar că Republica Moldova își vede viitorul în cadrul UE, iar că Rusia poartă un război hibrid împotriva Republicii Moldova. Mai mult, în document se arată că „Agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei evidențiază nevoia esențială de a crește investițiile în sectorul național de apărare, care, de prea mult timp, a fost prost gestionat, neglijat și subfinanțat. Pentru a descuraja atacurile din exterior și pentru a-și asigura apărarea, Republica Moldova are nevoie de Forțe Armate moderne, echipate corespunzător, sustenabile, bine pregătite și cu un grad ridicat al interoperabilității cu partenerii externi.”  (sursa: AICI)

În această etapă guvernul schimbă și strategia sa de politică internă. Guvernarea a trecut de la disponibilitatea de cooperare cu Rusia la demonizarea totală a acesteia și a politicienilor rusofili din Republica Moldova. Această schimbarea s-a datorat, în parte, scăderii PAS-ului și a președintelui Maia Sandu în sondaje. Pierzînd o mare parte a „centrului", conducerea a trecut la mobilizarea maximă a „dreptei" și recuperarea dezamăgiților de acolo. Este dificil de spus dacă guvernarea PAS a făcut această cotitură în mod calculat sau ca reacție spontană la sondajele alarmante. Cert este că unii membrii PAS sunt conștienți de necesitatea câștigării „centrului", măcar parțial.  

                                                    *  *  *

                                                      *  *

Nu ne-am fi oprit asupra subiectului de mai sus, dacă guvernarea PAS nu ar fi făcut din demisia ministrului Popescu un show mediatic și dacă ministrul cunoscut drept „expert în războiul civil din Transnistria” nu ar fi făcut-o și pe expertul în istoria diplomației moldovenești. În discursul rostit cu ocazia depunerii mandatului, printre altele, s-a lăudat că a reușit să ridice Moldova „din cea mai rușinoasă perioadă din istoria diplomației noastre - perioadă în care diplomația s-a aflat în slujba oligarhilor” și să o aducă „în cea mai dinamică și apreciată fază a serviciului diplomatic și a prezenței Republicii Moldova pe harta lumii” (vezi: „DW”, 24 ian. 2024).  

O persoană care nu a lucrat nicio zi în serviciul diplomatic înainte de a fi făcut ministru de externe (pentru ochi frumoși făcuți PAS-ului), cred că-și ia o prea mare libertate (soră cu impertinența) să judece aproape 30 de ani de istorie a diplomației moldovenești. Asta pe de o parte. Pe de altă parte ar fi fost interesant să spună Domnia sa ce a făcut pentru dezolgarhizarea MAEIE-ul și a diplomației moldovenești. Nu a făcut-o, iar noi nu știm să fi demis vreun ambasador care l-a servit pe Plahotniuc și pe Dodon. Dimpotrivă i-a protejat și i-a promovat insistent. Nu ne-a spus nici dacă a eradicat nănășismul si cumătrismul din MAEIE sau dacă a revocat vreun ambasador pentru colaborare cu serviciile secrete rusești.  

Chiar dacă liderii PAS consideră că istoria Republicii Moldova începe cu venirea la guvernare a „oamenilor buni”, celui „mai remarcabil ministru al afacerilor externe și integrării europene pe care l-a avut vreodată țara noastră”, nu i-ar strica, totuși, puțină modestie.