EXCLUSIV. Manualul distrugerii și al morții. Cum își poartă Rusia războiul hibrid: cazul Ucrainei. Activarea proceselor de autodistrugere în stat / Anna Neplii

Pe fondul traumelor psihologice suferite de marea majoritate a ucrainenilor, propaganda rusă devine din ce în ce mai incisivă și mai eficientă. Principalul scop este acela de a genera dezbinare în societate, deturnând atenția de la dușmanul extern, care este Federația Rusă, la chestiuni de factură internă pe care fie le inventează, fie le exagerează, amestecând adevărul cu minciuna.

De exemplu, propaganda Kremlinului folosește din plin cazurile de corupție din politica ucraineană. A se reține că o parte dintre acestea se datorează chiar unor agenți ai Rusiei. Cazurile respective sunt exagerate prin diverse falsuri, unele banale, altele elaborate, pentru ca mai apoi să fie rostogolite masiv pe rețelele sociale. Unul dintre obiective este demoralizarea societății și a armatei. 

Simultan, tezele propagandistice despre o Ucraină ”rea și coruptă” sunt împroșcate în societățile occidentale pentru a opri furnizarea de ajutoare. Cu scopul de a discredita conducerea politică și militară ucraineană se adaugă și narațiunea că războiul din Ucraina provoacă o criză economică (creșterea prețurilor la alimente, combustibil / creșterea inflației în general), o lipsă de resurse pentru populațiile locale din cauza afluxului de refugiați ucraineni (întotdeauna prezentați ca un pericol), precum și o criză alimentară.    

Printre altele, lansând mesaje de genul ”criză din cauza războiului din Ucraina”, Rusia folosește programarea neuro-lingvistică. Repetând la nesfârșit astfel de teze, cât și altele similare, gândul că ”răul de datorează Ucrainei” prinde rădăcini în capul oamenilor. Asta deși situația din lume se înrăutățește chiar din cauza războiului de ocupație la scară largă început de Rusia împotriva Ucrainei. 

Astfel ajungem la o altă narațiune a propagandei kremlinopate potrivit căreia sprijinirea Ucrainei ar dăuna mai mult Occidentului decât Rusiei. Însă nimeni nu menționează că, dacă Rusia va ocupa Ucraina, noua situație va provoca multiple schimbări negative care vor afecta inexorabil toate segmentele populației. De asemenea, în timp se va ajunge la o serie de noi războaie. 

Mașina de propagandă a Rusiei funcționează de zeci de ani. De regulă, sunt repetate, resemnificate și stratificate falsurile vechi. Cu cât mesajele simple sunt mai mult repetate, cu atât sunt mai eficient absorbite de segmentele țintă.  

Cele mai grave probleme cu dezinformarea le au acele state în care și politicienii susțin, direct sau indirect, narațiunile rusești. În prezent, situația se deteriorează pe fondul perioadelor electorale din multe țări importante. Drept urmare, chiar și instituții mass-media altminteri de calitate reproduc tot mai multe narațiuni ale propagandei ruse. E drept, dincolo de contextul electoral din diverse state, Kremlinul pompează sume importante în această direcție (și asta nu de ieri, de azi, ci a făcut-o de-a lungul deceniilor).

În articolul de astăzi vom analiza modurile prin care Federația Rusă afectează societatea ucraineană. Acest lucru ne va permite să facem paralele cu maniera în care Rusia își exercită influența și în interiorul altor state.

Cum îți faci victima să acționeze conform planului tău

În lumea modernă, combinația dintre propagandă, dezinformare premeditată, presiune psihologică și atacuri asupra sistemelor de informare și comunicare NU este mai puțin periculoasă decât sistemele de arme convenționale. 

Trebuie să se înțeleagă că, de-a lungul a zeci de ani, Rusia a purtat un amplu război hibrid în cadrul căruia a folosit o gamă largă de instrumente non-militare și militare cu scopul de a exercita presiuni asupra Ucrainei pentru a-și schimba alegerea strategică și structura actuală.

Astfel de războaie hibride sunt conduse atât de actori statali, cât și non-statali, ținând cont de faptul că acțiunile lor rămân sub nivelul obișnuit de detectare și răspuns (cu atât mai puțin al unui răspuns pe măsură), această situație fiind facilitată de viteza mare, volumul și disponibilitatea schimburilor de informații.

Scopul războiului hibrid este de a stabili un control extern asupra administrației publice. Se ajunge la asta prin crearea de către statul dominant (statul agresor) a condițiilor necesare și suficiente pentru atingerea obiectivului (starea țintită de agresiune). Potrivit mai multor cercetători occidentali și nu numai, în secolul al XXI-lea, noul concept rusesc de război se bazează pe metodele de management reflexiv. Controlul reflexiv este influența asupra deciziilor luate de adversar prin impunerea unui păienjeniș de legături în jurul lui, pe baza cărora adversarul acționează în modul dorit de manipulator.    

Metodele de management reflexiv sunt utilizate la scară largă în diverse domenii, în special în publicitate și relații publice. Un exemplu simplu de astfel de strategie poate fi pierderea deliberată a primelor jocuri de către un trișor de profesie. 

”Managementul reflexiv e procesul de transformare a temeiurilor pentru luarea unei decizii a țintei de către unul dintre adversari. Orice mișcări înșelătoare, provocări și intrigi, deghizări, glume practice, generarea de piste false (și în general minciuni în orice context) reprezintă implementarea managementului reflexiv”, a avertizat Vladimir Lefevr, psiholog sovietic și american, matematician și profesor la Universitatea din California. 

Managementul reflexiv presupune ”metode intelectuale de război informațional”, a punctat el. 

Principalele elemente ale abordării ”intelectuale” a războiului informațional sunt: 

– distragerea atenției (crearea unei amenințări reale sau imaginare la adresa uneia dintre structurile vitale ale inamicului în etapa premergătoare a operațiunilor militare convenționale, forțându-l să-și reconsidere deciziile raționale);–

 saturarea / supraîncărcarea (prin trimiterea constantă a unor mari cantități de informații contradictorii către inamic); 

– paralizia (prin crearea percepției unei amenințări speciale la adresa intereselor sau slăbiciunilor vitale);  

– epuizarea (forțând inamicul să efectueze acțiuni inutile, determinând astfel epuizări de resurse);– înșelăciunea (provocarea inamicului să mute forțe armate într-o regiune periculoasă în fazele pregătitoare ale operațiunilor militare);

– schisma (faptul de a-ți convinge inamicul că trebuie să acționeze contrar intereselor coaliției care îl ajută sau din care face parte);

– reasigurarea (forțarea inamicului să creadă că acțiunile preplanificate sunt mai degrabă menite antrenamentului decât unor acțiuni ofensive, ceea ce provoacă o reducere a vigilenței);  

– bullyingul permanent (crearea unui sentiment de superioritate copleșitoare);  

– provocările (impunerea unor acțiuni care par benefice pentru inamic);

– oferta (oferirea de informații care afectează inamicul din punct de vedere juridic, moral, ideologic sau în orice alt fel);   

– presiunea (împrăștierea de informații care discreditează guvernul din statul-țintă în fața populației); 

– stimularea disensiunilor și a contradicțiilor între aliații victimei;

E de remarcat că Federația Rusă folosește în mod activ tehnici de control reflexiv atât împotriva inamicilor externi, cât și împotriva propriei populații.Mai mult, tehnologiile rusești de control reflexiv sunt implementate indiferent de starea relațiilor cu o anumită țară. Cu alte cuvinte, statele care se consideră prietene și partenere cu Rusia devin victime ale operațiunilor speciale de control reflexiv. 

Epuizarea și demoralizarea rămân cele mai periculoase elemente ale controlului reflexiv îndreptat împotriva populației civile.

Un exemplu de astfel de permutări propagandistice – în special pe portalul New York Times veți găsi adesea fotografii cu sicrie ale unor militari ucraineni sau imagini surprinse în cimitire din Ucraina. Miza este aceea de a repeta și de a impune ideea că Ucraina ar fi eșuat în război. Dar nu putem demonstra că New York Times face asta în mod intenționat și nici nu-i putem imputa că nu tratează la fel pierderile umane suferite pe front de Rusiei, pentru că, de regulă, jurnaliștii americani și europeni nu pot lucra liber în țara lui Putin, neavând acces la înmormântările soldaților ruși.        

Drept urmare, americanii și europenii văd zilnic în mass-media fotografii cu eroi ucraineni morți, înmormântări și rude disperate. E destul de evident ce rezultate dă încetățenirea unei astfel de percepții despre război.  

Haosul premeditat se realizează prin presiunea informațională constantă, dominația știrilor negative și politizarea tuturor domeniilor vieții. Acest lucru subminează încrederea în instituții și provoacă tensiuni, disensiuni și scindări în societate. În Ucraina pot fi experimentate toate aspectele de mai sus, întrucât există atât o agresiune rusească externă, cât și o confruntare internă între forțele pro-ucrainene și cele pro-ruse. 

Cum să dezbini și să scindezi comunitățile dintr-un stat vecin 

Armele organizaționale sunt folosite simultan cu acțiunile de management reflexiv. Unul dintre rapoartele clubului putinistoid zis ”Izborsky” precizează: ”Cu ajutorul armelor organizaționale este posibilă direcționarea politicii adversarului într-un impas strategic, epuizarea economiei sale cu programe ineficiente, încetinirea dezvoltării programelor destinate înarmării sau modernizării armamentului, distorsionarea bazelor culturii naționale și crearea unei coloane a 5-a în rândul populației. Ca urmare, în stat va exista haos politic, economic și psihologic”.

Cu alte cuvinte, rezultatul direct al armelor organizaționale este activarea proceselor de autodistrugere în stat. Atunci când statul-țintă nu identifică amenințările și nu le combate, impactul e distructiv asupra structurilor administrației publice, ajungându-se până la distrugerea sistemelor naționale de securitate sau reprogramarea acestora.

După independență, sistemul de securitate națională al Ucrainei a fost transferat sub controlul Federației Ruse prin intermediul serviciilor secrete ale Kremlinului, care au creat condițiile pentru viitoarele agresiuni armate.    

Principiile și scopurile războiului organizațional (hibrid) sunt descrise cel mai precis în discursul șefului Direcției Operaționale Principale a Statului Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse, general-colonelul Vladimir Zarudnitsky, rostit, la 23 mai 2014, în cadrul conferinței a III-a de la Moscova privind securitatea internațională:

”Mecanismul agresiunii constă în faptul că statul agresor împarte țara-victimă din interior. Diferențele interne existente – naționale, religioase, sociale sau teritoriale – sunt inflamate în toate modurile posibile. Apoi, aceste dispute se transformă într-o confruntare deschisă între forțele de opoziție și guvern. Dacă regimul de conducere încearcă să-și păstreze puterea, următoarea etapă este un război civil.

O țară care devine victima unei agresiuni cu propria-i conducere și cu sprijinul extern se sinucide. Ca urmare a unui conflict armat intern, potențialul uman al statului este distrus, economia e distrusă și independența politică e pierdută.

Populația țării-victimă are o pierdere completă a orientării în sistemul de coordonare ‹prieten-dușman›. În loc să se unească în fața agresiunii externe, o parte a populației intră în luptă împotriva altei părți a aceluiași popor”. 

Metode de bază:

– propunerile ”prietenoase” (așa-zisele ”negocieri de pace” pe care le tot propune Rusia, deși nu pacea e scopul acestora);

– crearea ”presiunii circumstanțelor” (agresorul își obligă inamicul să ia decizii publice și manageriale dăunătoare);  

– implantarea de elemente distructive în sistemul inamicului;

– generarea de iluzii (relaxarea inamicului pentru a-l lovi mai eficient);

Narațiunile folosite de Rusia încă din 2014 care, ușor resemnificate, continuă să fie aplicate și în prezent:

– acesta este un război oligarhic;

– inamicul nu este Kremlinul, inamicul este pe strada Bankova (acolo se află sediul guvernului din Kiev);

– inamicul principal este cel intern;

– războiul continuă pentru că este benefic pentru Poroșenko (al cincilea președinte al Ucrainei); acum teza propagandei și-a schimbat doar ”beneficiarul”, susținând că războiul ar fi ”benefic” pentru Zelenski;

– trebuie să facem al treilea Maidan (instigare la disensiuni, revoltă, ”revoluție”); 

– Poroșenko ne ”predă” în Est (vorbim despre războiul din 2014 în estul Ucrainei); acum mesajul s-a modificat, insistându-se că Zelenski ar ”preda” întreaga Ucraină;

Rezultatele scontate sunt atinse prin uzitarea următoarelor instrumente de impact: 

– sondaje de opinie (manipularea rezultatelor acestora);

– prepararea informativă a unor lideri;

– mituirea jurnaliștilor și a instituțiilor mass-media atât în străinătate cât și în Ucraina;

În primul rând, deși puterea ar trebui percepută rațional, așa cum spune Max Weber, oamenii sunt forțați să o perceapă emoțional, ceea ce dezactivează funcția gândirii raționale și critice.

Rezultatele înfrângerii comunității de războiul hibrid al Rusiei:

– scindarea comunității în două tabere (”ai noștri” și ”ai altora”) care adoră sau urăsc autoritățile;

– mutarea focalizării urii de la agresorul extern la cineva din interiorul țării; în loc să se discute despre război se discută despre corupție în cele mai înalte eșaloane ale puterii; 

–  refuzul unei părți a societății de a apăra valorile și interesele naționale, contestându-le realitatea;     

– refuzul de a apăra o astfel de țară (coruptă, oligarhică, săracă, ineficientă etc.);  

– generarea de stres social și traume psihologice pentru că o persoană expusă constant la stres nu e capabilă să gândească rațional și nici să evalueze critic realitatea;   

Cum contracarăm amenințările hibride?                   

Printre metodele de contracarare a armelor organizaționale și de management reflexiv se numără:

– studiul experiențelor străine în contracararea influențelor distructive externe și interne;

– selectarea mijloacelor adecvate și specifice bazate pe tehnologii moderne de comunicare și metode de informare și contracarare psihologică; 

– formarea și cimentarea unei idei naționale bazată pe valori și semnificații naționale; 

– crearea unei structuri de management al rețelei; 

– utilizarea comunicării cu feedback civil;

– acțiuni proactive (analizarea scopurilor propagandei și direcționarea eforturilor pentru a preveni implementarea lor);   

– formarea gândirii critice, a unei percepții obiective a lumii și alfabetizarea media la nivel național; 

În general, putem spune că scenariile eficiente privind contracararea amenințărilor hibride se bazează pe utilizarea tehnologiilor moderne pentru comunicații strategice, gestionarea subiectelor conflictelor militare, procesarea informațiilor etc.