Ca să ținem pasul cu disputa catolică

Continuă să mă mire înlocuirea cu "binecuvântare" a unor termeni, reflectând realități sufletești și carismatice, precum "pocăință" și "iertare". Fiul risipitor nu s-a întors la tatăl său spunându-i să aibă milă că i s-au terminat banii, ci i-a implorat milostenia, pregătit să fie ultimul dintre slugile din fostă casă a tinereților lui.

Rămân la părerea, care nu se vrea dușmănoasă, evident, că teologia este în asemenea teme exagerat de psihologizantă, motiv să pun aici prezentarea unei prelegeri pe care am să o susțin în curând:

Accelerarea emoțională a lumii, a modului de raportare la sine și la alții, este consecința, printre altele, a subiectivismului fondator al modernității. De la Kant încoace, foarte schematic spus, asistăm, prin cultura drepturilor omului mai ales, la o permanentă consolidare politică și juridică a ființei, dar nu în calitatea ei de mister, ci de cetățean, plătitor de taxe, votant, manipulat sau manipulator. Desigur, acesta este regimul lumii care nu are și nu trebuie să aibă un adjectiv religios. Cu toate acestea, în cadrul dat, pretins neutru, psihologia (sau ce înțelege unii să facă din ea, de regulă cârpaci ai sufletului) ultimelor aproximativ două secole a reușit o performanță cel puțin interesantă: să se dea drept soluție la întrebări, dileme, crize și situații adânci, irezolvabile fără a cunoaște și accepta natura lor propriu zisă, cea care iese din grila curentă de lectură. Concret, nemaiacceptând, de pildă, realitatea păcatului, obiectivă, realitatea celor păcătoși ajunge să fie gestionată de soluții false: de la metode de educație la formule de negociere, de la anamneze fără memorie la terapii care fac din boală condiție a sănătății, prin consiliere și choachinguri care consolidează mai curând problema. Or, ce se mai poate spune azi despre religie, despre teologie ca instrument de organizare a inefabilului? Sunt emoția, sentimentul, trăirea atât de slabe, că date drept iraționale, sau argumente tari ale viitorului în plină sau în ciuda tehnologiei? Un posibil început de răspuns îl găsiți, sper, aici.

Da, am să public și prelegerea la momentul când va fi redactată.

Pentru azi, cum spuneam, înapoi la pozițiile contradictorii care agită lumea catolică.