Viclenia. Răul originar în spatele căruia se ascunde căderea

Rugăciunea împărătească ,,Tatăl Nostru" face un lucru pe care adesea poate nu îl sesizăm cum se cuvine – contopirea conceptului de ,,rău" cu cel de ,,viclean". Așadar, viclenia nu este nimic altceva decât o expresie directă a răului ori o formă concretă de materializare a acestuia.

Relativizarea răului este o realitate în lumea în care trăim, banalizarea răului fiind în esență cauza profundă a multora dintre dezastrele și tragediile lumii contemporane. 

Însă, totuși vedem în societate o percepție grav viciată asupra vicleniei, șireteniei și perfidiei, trăsături umane cu adevărat nefaste și respinse din toate perspectivele etice. 

În multe contexte și situații, care țin deopotrivă de viața publică și de cea privată, de politic, economic ori social, vedem cum în mod voit ori nu apare confuzia dintre viclenie, șmecherie, șiretenie și inteligență. 

”Inteligența” nu mai are legătură cu nimic altceva decât cu talentul de jucător de "alba neagra" pe scena vieții și cu abilitatea cinică de a păcăli, înșela pe aproapele tău, cu scopul evident al obținerii unui avantaj de putere. Tind să cred că multe din toate crizele pe care le parcurgem provin exact din această incapacitate de a separa duhurile și de a vedea viclenia, cea care presupune cinism, lipsă de scrupule, egoism și multă minciună, drept inteligență. 

De aceea cred că nimic nu poate fi clădit pe temelii solide în afara moralei. Iar atunci când în societate inteligența nu mai înseamnă cunoaștere, știință, erudiție culturală și exercițiu al minții creative, ci exclusiv un joc de ,,care pe care" unde arma nu este argumentul fundamentat rațional, ci minciuna sfruntată, riscul este unul egal cu toboganul decăderii spre tiranie, promiscuitate și dezumanizare. 

Dar oare ce au în comun toate regimurile totalitare criminale cunoscute în lume? 

Minciuna, propaganda perfidă, mistificarea vicleană a realității, istoriei și culturii, acel apăsător și necurat duh al înșelării care presupune repetarea minciunii la infinit până devine axiomă ideologică. 

Nu aici este poate însăși chiar esența experimentelor criminale de așa zisă "reeducare" precum experimentul Pitești aplicat în România anilor '50 după cele mai delirante și sinistre manuale de distrugere a omului de către om ale genocidarului regim comunist sovietic? 

Oare unde am ajunge dacă noi, oamenii, ne-am pune încrederea pornind de la mitul ,,omului util" ori al ,,șmecherului care le rezolvă pe toate" exclusiv în indivizi avizi de sete de putere și de oportunism rapace și care au crescut la școala toxică a gândirii șirete și a acțiunii viclene? 

Nu mai confundați inteligența, marele dar și marele mister în sine cu care a fost înzestrat omul de la creația sa și care a permis toate marile victorii ale omenirii, cu viclenia, șiretenia ori perfidia, trăsături care în istoria lumii nu au garantat decât drumul către umilință, servitute, represiune, întuneric și teroare, multă teroare! 

Așadar nimic nu este întâmplător, iar asimilarea termenilor ,,rău" și ,,viclean" este una absolut logică, fiindcă nu există ,,viclean și bun" ori ,,viclean și inteligent". În esență, șiretenia și viclenia sunt cultivate exact de cei care disprețuiesc inteligența, cultura, cunoașterea și adevărata lumină care se naște din spiritul reflexiv, consecință directă a liberului arbitru pe care Dumnezeu L-a sădit în sufletului fiecăruia dintre noi spre a ne da puterea evoluției, înțelepciunii și mai ales spre a lumina deosebirea Binelui de rău. 

Viclenia nu doar că nu este soluția, ci ea este răul originar în spatele căreia se ascunde căderea, iar a avea încredere în ,,deșteptăciunea" celor vicleni înseamnă a investi moral în cei pe cale de a deveni călăi!