Începând noul an cu gândul la Ion Gavrilă Ogoranu...

Căci așa a vrut Dumnezeu, ca în prima zi a fiecărui an să ne amintim de el, de cel mai cunoscut erou al Rezistenţei românești împotriva comunismului. Pronia cerească a vrut ca el să fie protejat de zbirii Securității ce îl căutau pretutindeni, pentru ca, după căderea regimului comunist, să dea mărturie despre incredibila epopee a tineretului românesc ce a îndrăznit să se ridice cu arma în mână împotriva regimului ilegitim și criminal instaurat de ocupația sovietică. 

Întreaga lui activitate, după 1989, a fost dedicată acestui unic deziderat. Nimic pentru el, nimic pentru a se pune pe el în evidență. Smerit, modest, deși conștient de locul în său în Istoria ultimului veac al României, Ion Gavrilă a continuat să trăiască în aceeași sărăcie, ignorat de noile structuri de putere ce reciclaseră cadrele vechiului regim, marginalizat, evitat de televiziuni, de instituțiile de cultură și de universități. El a continuat cu tenacitate să-și scrie memoriile și studiile, să cutreiere țara, vorbind tinerilor despre lupta însângerată a generației sale. 

”Dacă ai putrezit în închisori sau ai trăit 30 de ani condamnat la moarte, măcar atât ai învăţat: să nu te mai încânte deşertăciunile omeneşti, gloria, lauda şi alte mărunţişuri”, obișnuia să spună. 

Ion Gavrilă Ogoranu a lăsat României, în cei 15 ani, din 1990 și până la moartea sa, nu mai puțin de 10 cărți, mărturiile sale imortalizate de Lucia Hossu Longin în episoadele Memorialului Durerii, dar și un mic contingent de tineri ce au înțeles sensul luptei sale. Era conștient de importanța cunoașterii și asumării fenomenului Rezistenței armate anticomuniste desfășurate în munții României din 1944 și până în 1962, pe care astăzi anumite cercuri oficiale și neoficiale investesc resurse uriașe pentru a-l îngropa în uitare, dacă se poate chiar și prin teroare (oare cui folosește asta?). 

Iată ce spunea Ion Gavrilă Ogoranu: "De aceste fapte are nevoie faţa României în lume. Toate popoarele răsăritene îşi au revoluţiile lor anticomuniste. Noi? Avem cea mai lungă şi cea mai amplă rezistenţă armată împotriva comunismului, dintre toate ţările răsăritene. Cu jertfele pe care le-am dobândit în munţi şi închisori, putem oricând sta cu fruntea sus în rândul popoarelor lumii. Aceasta este adevărata imagine a României în lume. De cunoaşterea acestei istorii au nevoie tinerii de azi şi de totdeauna. Ei pot fi mândri că sunt români. Pentru ca exemplul nostru să le fie de învăţătură şi de îndemn. Pentru ca, atunci când Stalinii şi Jirinovskii ar îndrăzni să repete invazia, ei să fie la datorie. Munţii, dragii noştri munţi ai României, îi vor primi şi pe ei cu drag şi-i vor adăposti, aşa cum ne-au adăpostit şi pe noi”. 

Noi, cei care încercăm să continuăm această muncă de perpetuare a memoriei Rezistenței și de apărare a adevărului istoric împotriva acțiunii programatice de îngropare a lui, avem îndatorirea de a trăi în spiritul valorilor împărtășite de ei, de supraviețuitorii Rezistenței și temniţelor comuniste. Și, prin sacrificii și muncă, să putem lăsa generațiilor ce vin, mesajul lor. 

"Până la urmă, nici o jertfă nu rămâne zădarnică", obișnuia să spună Moșu'. 

Editarea, într-un tiraj mare, a Operei Integrale a lui Ion Gavrilă Ogoranu, precum și realizarea secțiunii dedicate eroului, din cadrul viitorului Muzeu al Rezistenței, constituie obiectivele noastre centrale în acest Nou An 2024. Desigur, alături de toate celelalte activități și preocupări curente, precum comemorările anuale, administrarea și amenajarea sediului nostru din București, construit de foștii deținuți politic, susținerea simpozioanelor și conferințelor în țară etc.. Este mult? Este puțin? 

Singura certitudine ce o avem este aceea că, împreună, cu toții, vom putea spune peste un an că, ajutați de Cel de Sus, am mai pus o cărămidă la fundamentul conștiinței identitare a națiunii noastre. Așa să ne ajute Dumnezeu! 

Anul Nou 2024 să ne fie binecuvântat! 

(Fundația ”Ion Gavrilă Ogoranu”)