Biserica adevărată & falșii învățători

Recenta ispravă a unor preoți dintr-o parohie de a aduce să le vorbească tinerilor de acolo un personaj virtual, dar sub nicio formă virtuos, ridică o întrebare care nu a fost pusă până la capăt niciodată în ultimele trei decenii: care ne sunt modelele de credință și de viață?

Ei bine, ar fi multe de spus. Aici, doar câteva rânduri. Prin conferințele care s-au consumat în acest răstimp de după căderea simbolică a comunismului, la noi, în BOR, s-a adâncit percepția că model sau instanță este înainte de toate călugărul. Taman cel care a fugit de lume, fără ca această fugă să fie per se un argument de înțelepciune. Dimensiunea inflaționar numită și trâmbițată ca fiind "duhovnicească" a anihilat orice alt discurs seren, conectat, pe cât de în Duh pe atât de lucid în raport cu Zeitgeist-ul.

Cu toate acestea, figuri precum Maica Siluana sau a unor preoți de mir ca amicul Constantin Necula, dar și a unor laici gen Dan Puric, au spart, așa zcând, monopolul monahal masculin, adăugând unor voci calistrate și minți mai mult sau mai puțin inspirate, oricum diferite. Cu toate acestea, chestiunea modelului a fost doar amânată, ecuația complicându-se prin amestecul dintre teologie și lecturi bizare ale semnelor vremii, dintre Ortodoxie și ortodoxism, la capăt rezultând un aliaj slab care se dă drept aur.

Peste bâlbâielile și lipsa unei viziuni la nivel ierarhic s-a suprapus încet-încet, dar cu atât mai profund în urmări și devastator în consecințe, contra-modelul digital, internetul oferind prin diferite canale, formate și cadre o mitologie urbană populată cu sfinți reali, dar mai ales cu mulți, fără număr, apostoli vopsiți, apologeți pseudo-conservatori, patrioți de mucava și eroine pe sfori netăiate. Una peste alta, haosul și lipsa de orientare s-au adâncit, ajungând la nivelul unei "deschideri" tâmpe gata să primească orice, mai puțin seriozitatea neîncruntată și rațiunea teologală de înaltă respirație. Nu a fost găsită o cale de mijloc între impostura ascetică și aiureala zisă mărturisitoare.

Ce este de făcut? Pe scurt: luarea în serios, la hirotonii și numiri de preoți și diaconi a capacității catehetice, dar și a celei inspiraționale, ca să mă exprim astfel, a celor chemați să fie nu simple carcase liturgice, supuse și golite de sine instrumente ale unei autorități abuzive, ci oameni-releu prin care trece, la tensiune maximă, Evanghelia lui Hristos. Pare simplu, dar aceasta este, după cugetul meu, starea de spirit care ar putea cu șanse reale să schimbe starea de fapt. Dacă nu, o să ascultăm în continuare sfaturi despre virginitatea filocalică, bărbăția isihastă și paternitatea biorientată, deschizând ușile bisericilor și calea amvonului unora ca influencerul musculos, croitorașul cel viteaz sau matroana sapiențială.

Doxa & Detox!