"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
După miezul nopţii de 18 spre 19 decembrie 1989 (detalii AICI), o echipă formată din cadre ale Ministerului de Interne încarcă într-un autotren frigorific cele 43 de trupuri neînsuflețite de la Morgă şi le transportă la Bucureşti pentru a fi incinerate. Acestea vor fi aduse în Capitală și arse la Crematoriul Cenușa, iar cenușa rezultată va fi dusă în afara orașului, în comuna Popești Leordeni, și aruncată în canalul colector al Bucureștiului.
Timișorenii își vor cere morții pentru a-i înmormânta creștinește, însă așa ceva nu va mai fi posibil. Această abominație a fost clocită de mintea întunecată a Elenei Ceaușescu, aceasta fiind susținută de colaboratorii ei loiali și de lacheii din Ministerul de Interne. Intenționau să le spună rudelor că cei dispăruți plecaseră în străinătate, de parcă așa ceva ar fi fost posibil! Astfel, zecilor de familii le-a fost răpit dreptul de a se putea ruga și a aprinde o lumânare la un mormânt, neavând parte nici măcar de cenușa celor dragi.
La Timișoara, încă de dimineață, se înregistrează o agitaţie tot mai mare în cadrul uzinelor și întreprinderilor. Organele politice comuniste și reprezentanții Armatei încearcă să-i determine pe muncitori să-și reia lucrul, dar starea de spirit rămâne marcată de incertitudine. Situația e tensionată.
Desigur, situația degenerează. Pe străzi se deschide focul din nou, pentru a treia zi consecutiv, fiind înregistrate alte victime. Cu toate acestea, demonstranţii continuă să se adune în diferite puncte din oraş şi să meargă spre centru, dovedind o îndârjire tot mai mare. Sacrificiile lor vor face Libertatea posibilă.
Trupele de represiune, în special cele de Armată, sunt foarte active, cu tancuri şi TAB-uri. Se răspândeşte de la om la om apelul la grevă generală. Spre seară, Timișoara are aspectul unui oraș asediat. Și a fost seară, și a fost dimineață. Ziua a patra…
(Va continua)
