A venit timpul să fie pus lacătul pe ușa Misiunii OSCE în Moldova!

La 29 noiembrie a.c., „Radio Svoboda” a publicat articolul  ”Colonelul și traducătoarea lui Putin. Desantul Kremlinului în OSCE”, în care arată cum serviciile speciale ruse au penetrat organizația, Moscova având, astfel, acces la toate secretele organizației. Din păcate, articolul nu a abordat și subiectul penetrării misiunilor OSCE de către serviciile secrete rusești.  Cred, însă, că,  dacă ar face-o, ar descoperi cazuri la fel de interesante ca cele întâmplate în Secretariatul de la Viena sau în secretariatul Adunării Parlamentare a OSCE de la Copenhaga.

Cu regret, pot spune că articolul din „Radio Svoboda” menționat mai sus nu a avut ecou în presa moldovenească, deși avem și noi la  Chișinău o Misiune OSCE, care a avut și ea „știrleț-ii” ei de-a lungul anilor.

De-a lungul carierei mele diplomatice am avut posibilitatea să urmăresc activitatea OSCE îndeaproape inclusiv să cunosc organizația din interior. Am activat un an și jumătate în Misiunea OSCE din Georgia (1996-1997), aproape un an în misiunea OSCE din Croația (1999) și aproape zece ani în calitate de Consilier al Înaltului Comisar OSCE pentru minorități naționale (2001-2010) de la Haga. Un timp am fost și funcționarul responsabil de dosarul OSCE în cadrul MAE al Republicii Moldova. În această din urmă funcție, de exemplu, aflasem că niște membri ai Misiunii OSCE din Moldova, având suspiciuni că secretara (cu frumosul nume Oksana) șefului de misiune era și pe statele de plată ale Ambasadei Ruse din Moldova, i-au organizat acesteia un flagrant. Cu acea ocazie, neîncrezătorii în farmecele Oksanei, membri ai Misiunii, au constat că  faxurile care veneau de la Secretariatul OSCE de la Viena ajungeau mai întâi pe masa ambasadorului rus la Chișinău și pe cea a „ministrului de externe” Lițkai de la Tiraspol și apoi pe masa Șefului de Misiune OSCE. Și aceasta se întâmpla de câțiva ani. 

Mai târziu, am auzit de un alt caz interesant, despre care am aflat chiar de la unul din membrii misiunii OSCE din Moldova. Polonezului Leon Vaşcinski (cu studii la Moscova), manifesta atâta simpatie faţă de regimul transnistrean, încât dragostea lui faţă de Smirnov îi irita nu doar pe diplomaţii moldoveni, dar şi pe colegii săi din Misiune. Mai târziu, unul dintre aceștia a aflat că dl Vaşcinski și familia ( soţia şi doi copii) se odihneau vară de vară la Zatoka pe banii regimului separatist de la Tiraspol. Şeful de atunci al Misiunii, Michael Wygant, pentru a nu compromite OSCE-ul şi Misiunea, nu a făcut public cazul, ci, pur şi simplu, l-a trimis pe Vaşcinski acasă.

Dar cazul cel mai interesant este cel al bulgarului Branimir Radev și acesta cu studii la MGIMO și „cu legături cu serviciul de securitate al regimului comunist din Bulgaria” – detalii AICI.  

În 2011, pentru aceste legături,  el a fost rechemat din post de ministrul de externe bulgar Nikolai Mladenov. În anii 1996-1997, cât a activat în Misiunea OSCE din Moldova, Branimir Radev manifesta simpatii pro-ruse vădite, și nu era de mirare căci, „în timpul liber”, se afla  mai mult în compania diplomaților ruși decât a colegilor săi.

Nu știu dacă astăzi în Misiunea OSCE din Moldova „Oksanele” mai trimit ca pe timpuri documentele venite de la Viena înainte să le vadă șeful de misiune, sau dacă Rusia mai folosește agenții săi din țările-satelit din epoca Războiului Rece pentru a spiona în Moldova și ca să controleze Misiunea OSCE. Cu certitudine, însă, ceva e putred în Misiunea OSCE de la Chișinău. Altfel, cum să explici faptul că după invazia Rusiei în Ucraina, Misiunea OSCE în Moldova și OSCE în general mai vorbesc despre revitalizarea formatului 5+2, că doamna ambasador Kelly Keiderling, șeful actual al Misiunii, solicită ODIHR să expertizeze Legea Republicii Moldova privind separatismul, pentru că , vezi Doamne, deranjează transnistrenii; aceeași doamnă nu vorbește nimic în rapoartele ei despre integritatea teritorială a Republicii Moldova sau despre  necesitatea retragerii trupelor ruse din Moldova etc. 

Într-un articol  din 2003 (vezi: Adevărata „misiune” a Misiunii OSCE în Republica Moldova în „Timpul”, 11 aprilie 2003)  arătam cum în ianuarie 1995, șeful de atunci al Misiunii OSCE în Republica Moldova, Philip Hahn, i-a salvat de la arest pe liderii KGB-ului de la Tiraspol Matveev şi Şevţov. Se pare ca acum ambasadoarea Kelly Keiderling are sarcina să salveze chiar regimul separatist de la Tiraspol.

Amintesc, la începutul lui ianuarie 1995 o operaţiune de arestare a liderilor KGB-ului de la Tiraspol, Matveev şi Şevţov, planificată de către serviciile speciale din Letonia şi Moldova, a fost zădărnicită la intervenţia Misiunii OSCE în Moldova. Ministrul de interne al Letoniei, Adamsons, sosit la Chişinău cu o echipă specială pentru a-i aresta pe criminalii menţionaţi mai sus  a fost nevoit să se întoarcă cu buzele umflate înapoi la Riga, pentru că, „la rugămintea” lui Smirnov, Philip Hahn, şeful de atunci al Misiunii, a cerut autorităţilor moldoveneşti să contramandeze operaţiunea. Pe scurt, Misiunea OSCE i-a salvat pe Şevţov şi Matveev de la arest…

Atunci  Philip Hahn a intervenit pe lângă autoritățile de la Chișinău pentru a zădărnici operațiunea serviciilor speciale secrete din Letonia la rugămintea lui Smirnov. Mă întreb, la rugămintea cui doamna Kelly Keiderling  încearcă să salveze regimul separatist de la Tiraspol – la rugămintea Departamentului de Stat al SUA, al liderului separatist de la Tirsapol, Krasnoselski, sau a ambasadorului rus de pe lângă OSCE, Alexandr Lukașevici, cu care se îmbrățișează pe holurile Palatului Hofburg de la Viena? 

Se pare că Chișinăul nu prea are noroc cu șefii de misiune OSCE în Republica Moldova. Cu excepția unora (Timothy A. Williams din Canada , Michel Wagant,  Donald Johnson și Louis O’Neill), toți ceilalți au avut o dragoste nemărginită față de Rusia și cultura rusă. 

Îmi amintesc că la sfârșitul anilor ꞌ90 un șef de misiune american nou venit – John Evans – fiind întrebat de presă care sunt primele impresii despre Moldova, s-a grăbit să spună că primul lucru care l-a făcut în Moldova a fost să viziteze muzeul… lui Pușkin (evident că habar nu avea săracul de sensibilitățile locului în care a fost parașutat în post de la Washington). Un alt șef de misiune american  - William Hill se lăuda că ”a lucrat în servicii la fel ca Putin” (vezi: „Я работал в разведке, как и Путин” „Независимая газета” №202, din 27 octombrie 2001). Acesta își punea semnătura cu caractere chirilice pe documente OSCE și a fost atât de pro-rus în abordările sale, încât presa de la Chișinău îl numea cu drăgălășenie ”Hillov”.

Se pare că doamna Kelly Keiderling  este din același club de „iubitori ai lui Pușkin” de la Washington și a venit în Moldova să ne fericească cu formatul 5+2 fără a înțelege unde a fost parașutată de către Departamentul de Stat.

Dar dacă avem o asemenea Misiune și asemenea șefi de misiune mă întreb: nu ar fi oare mai bine ca această misiune, care face jocurile Rusiei în Moldova,  tocând banii contribuabililor OSCE, să fie închisă? Oare nu i-au fost suficienți 30 de ani pentru a-și demonstra eficiența și relevanța? 

Săptămâna viitoare, la Viena, urmează ca mandatul acestei bicisnici misiuni să fie extins. Rusia, probabil, ne va șantaja cu dreptul ei de veto, pentru a ne forța mâna să acceptăm negocieri în formatul 5+2. Sper că MAEIE-ul nostru nu va cădea în această capcană. Moldova nu are nici un interes ca mandatul Misiunii să fie extins. Dacă sunt unii interesați de extinderea mandatului, atunci aceștia sunt  rușii și locotenenții ei de la Tiraspol ... și, doamna ambasador  Kelly Keiderling și stafful misiunii ei ca să continue să-și ridice salariul...