Călăul, absolventul MGIMO și ”Komsomoliskaya Pravda”

(Se dedică, preponderent, pentru cei care au avut atribuțiuni cu diplomația moldovenească “de la origini până în prezent”)

Mare eroare diplomatică a făcut Bulgaria, permițându-i călăului războiului barbar din Ucraina, Lavrov, să survoleze spațiul aerian al acestei țări (stat UE și NATO!) pentru a participa la Consiliul Ministerial al OSCE de la Skopje, Macedonia de Nord (30 noiembrie - 1 decembrie 2023). Pentru genocidul și crimele comise de Rusia împotriva poporului ucrainean, OSCE demult trebuia să-i retragă calitatea de stat membru, ca și ONU de altfel. Ucraina, Țările Baltice și alte state OSCE au refuzat să mai participe la această reuniune. Cred că și cei de la Chișinău ar trebui să o facă întrucât, OSCE, prin contribuția directă a Moscovei, s-a compromis, iar orice tentative de resuscitare a acesteia nu mai au sorți de izbândă.

În acest text aș vrea, însă, să mă refer la un caz simptomatic al diplomației moldovenești, tot legat de același OSCE muribund, pe care doar “marele diplomat”, “pisateliu” și discipolul fidel al lui Plahotniuc și Diacov – Oleg Serebrian – încearcă să-i pună mască de oxigent la gură prin intermediul defunctului mecanism 5+2. Faptele descrise în continuare sunt sută la sută veridice și mi-au fost mărturisite personal de un participant nemijlocit la acel eveniment. E vorba de summit-ul OSCE de la Istanbul din 1999. 

Delegația noastră a fost condusă de Petru Lucinschi, din componența căreia mai făceau parte conducerea Ministerului de Externe (printre care şi un faimos absolvent al MGIMO), directorul politic de la Centrală, s.a., toți responsabili de dosarul OSCE. Partenerii euro-atlantici ne îndemnau să fim foarte clari și consecvenți vis-à-vis de retragerea trupelor rusești de ocupație, chiar dacă conștientizau perfect că va fi foarte dificil, fiindcă la reuniune era prezent fostul membru al biroului politic al PCUS, fostul președinte al Republicii Moldova – Piotr Kirilovici Lucunschi.

Dicuțiile cele mai aprigi se purtau la masa negocierilor. Văzând că partenerii occidentali au şansa să încline balanța în favoarea unei decizii favorabile nouă, conducerea “de vârf”, dar și cea a Ministerului de Externe, au dispărut inopinat, iar la masa negocierilor a rămas doar un director politic de la Externe, care, în lipsa unui mandat clar și expres, nu putea să-și asume poziția oficială a Republicii Moldova (care, de altfel, a fost întotdeauna neclară, ezitantă și extrem de confuză!). Era ultima ședință din ajunul reuniunii șefilor de stat și guvern. Colegul diplomat, la care m-am referit anterior, a ieșit săgeată de la ședință, în speranța să găsească măcar pe cineva din conducerea de “vârf” sau conducerea de la Externe. Într-un sfârșit, dintr-o firească necesitate, a intrat într-un WC, enormă fiindu-i surpiza când, după ce a deschis una dintre uși, a observat că în interior era un reprezentant al conducerii de la Externe (absolvent MGIMO), comod așezat și lecturând dezinvolt ziarul rusesc “Komsomoliskaya Pravda”. Acesta a invocat “dureri abdoninale nemaiîntâlnite” și a continuat lectura ziarului. Între timp, reprezentanții la reuniune au convenit asupra unei formule acceptabile pentru noi. E bine, când totul se termină cu bine – unii au dispărut pentru a nu-și asuma discuții dificile cu ruşii, iar alții au preferat să continue lectura din WC (a mai făcut-o și anterior, nu neapărat la WC!).

Nu aș putea să termin acest caz simptomatic din istoria diplomației moldovenești, fără a face referire la unul mai recent. E vorba de un ex-ministru de Externe, care s-a văzut (și se mai vede!) un adevărat “Harpy Eagle” (cel mai mare vulture din lume) al diplomației moldovenești. A debitat atâtea aberații, inepții și atâta narcisim pe la unele TV de aveai impresia că diplomația de la Chișinău a început abia în ianuarie 2018 și a durat doar până în iunie 2019, iar adevăratele noastre interese s-ar afla pe continentul african. Take it easy, Harpy Eagle! 

Din 1992, la Externe au activat foarte puțini diplomați cu verticalitate profesională și națională (nu cred că ar depăși cifra de 4-5!), care au fost disponibilizați ilegal sau chiar fugăriți în cel mai brutal mod, deoarece n-au acceptat să procedeze ca și colegul lor din WC-ul de la Istanbul. În perioada dezastruoasă a “vulturului” de la Externe, Plahotniuc a compromis total ministerul, acesta devenind un simplu curier care trimitea corespondența diplomatică de la ambasade și Centrală pe strada Armenească, unde era sediul PDM-ului, condus de Plahotniuc. 

Nu cumva a uitat “vulturașul” nostru cum au fost numiți și destituiți ilegal mai mulți ambasadori de carieră în perioada când era ministru, iar “vedeta diplomației moldovenești din toate timpurile”, Cristina Bălan, ambasadoare promovată de acesta la Washington direct din gașca coruptă a lui Plahotniuc, “făcea furori diplomatice” în capitala SUA, toată corespondență diplomatică de la ambasadă fiind inițial trimisă pe strada Armenească și ulterior, dacă mai era cazul, și pe la Externe? E prea tânăr ca să uite acest dezastru!

Nu sunt sigur că am ajuns la vârsta memoriilor. Dar ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în diplomația moldovenească de la 1992 încoace ar merita să fie cunoscut de cetățenii noștri pentru a evita idolatrizarea, fără careva merite (mai veche sau mai nouă) ale unor persoane care au activat (sau activează în continuare) în acest domeniu, deopotrivă cu menționarea firească a celor care și-au sacrificat cariera și sănătatea pentru o diplomație subordonată în exclusivitate adevăratelor noastre interese naționale.