"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Când a început invazia rusească la scară largă a Ucrainei, ucrainenii și întreaga lume civilizată au sperat că, aflând despre atrocitățile săvârșite de trupele lor, cetățenii Federației Ruse vor înțelege minciunile propagandei oficiale a Kremlinului și vor ieși în stradă ca să protesteze împotriva regimul Putin. Evident, ne-am înșelat cu toții. Nu doar că rușii nu protestează pentru oprirea acestei invazii, dar cei mai mulți dintre ei susțin și aplaudă genocidul pe care trupele lor îl săvârșesc în Ucraina.
Deși au văzut cu ochii lor dezastrul de proporții pe care l-au cauzat, nici militarii ruși căzuți prizonieri nu se căiesc pentru faptele comise.
Jurnaliștii Podul.ro au vizitat singurul lagăr din Ucraina destinat prizonierilor ruși de război (Zahid-1), reușind să-i intervieveze pe câțiva dintre invadatori (e vorba despre cetățeni ruși și cetățeni ai așa-numitelor ”republici populare” Lugansk și Donețk).
Din numărul total (pe care autoritățile ucrainene au decis să nu-l facă public) al prizonierilor ruși, numai un procent foarte mic încearcă să demonstreze că regretă participarea la invazie. Dar aproape nimeni nu se simte vinovat. Avertizăm că este foarte obișnuit ca militarii ruși căzuți în captivitate să nu dea răspunsuri sincere în interviurile acordate presei, întrucât se tem că, odată întorși în patria lor, vor avea probleme cu autoritățile.
De asemenea, se întâmplă rareori ca jurnaliștii să primească răspunsuri sincere cu privire la participarea diverșilor prizonieri în războiul declanșat împotriva ucrainenilor. Cei mai mulți insistă că s-ar fi ocupat doar cu săparea tranșeelor și cu aprovizionarea, niciunul nu a ucis pe nimeni, bieții de ei ajungând accidental pe front, pentru că ar fi fost mobilizați cu forța. Minciunile acestea sunt frecvent întâlnite.
Luând în considerare aspectele punctate mai sus, în cele ce urmează vă prezentăm o serie de fragmente din conversațiile pe care le-am purtat cu unii dintre prizonierii ruși.
”Am mers la război pentru că am crezut că făceam lucruri corecte, dar ne-au mințit în permanență”
1. Roman, originar din Horlivka, regiunea Donețk (mobilizat): Aveam un pașaport rusesc, dar pentru a putea fi angajat, a trebuit să obțin un pașaport al Republicii Populare Donețk (așa-zisa – n. red.). Când m-am dus la biroul care se ocupă cu eliberarea pașapoartelor, mi s-a dat un bilet și mi s-a spus să mă înregistrez la biroul de înrolare militară. Așa am ajuns să lupt în acest război. Am fost mobilizat pe 13 septembrie 2022. Pentru asta am fost plătit cu 176.000 de ruble (1810 euro – n. red.)
În acte eram sergent-mitralier superior dar, de fapt, am construit fortificații pe poziții. Am fost capturat pe 7 octombrie anul acesta. Plecam în permisie și am amestecat din greșeală coordonatele aplicației pe care o foloseam. Așa am căzut prizonier.
N-am vrut să merg la război, dar eram într-o situație disperată. Dacă nu mergeam, aș fi fost considerat un dușman al poporului. Și dezertorii sunt împușcați aici. Dacă fugi de pe câmpul de luptă, există o mare probabilitate ca oamenii tăi să te împuște. Există un fel de echipe de baraj care se ocupă cu asta.
Circulă mereu autobuze în jurul Republicii Populare Donețk (așa-zisa – n. red.), bărbații fiind duși imediat la război. Aproape că nu mai sunt bărbați. Nu am avut deloc pregătire. M-au trimis imediat pe poziții.
Armata ucraineană este foarte bine pregătită. Nu știu care sunt pierderile noastre totale – probabil au ajuns în jurul a 300.000 de morți.
Dacă voi fi subiectul unui schimb de prizonieri, nu mă voi întoarce să lupt împotriva Ucrainei. Voi găsi ceva și voi evita să fac asta. Am mers la război pentru că am crezut că făceam lucruri corecte, dar ne-au mințit în permanență.
Militarii ruși sunt îndemnați să nu se predea ucrainenilor indiferent de situație. Ni se spune că e mai bine să te sinucizi pe loc pentru că aici, în prizonieratul ucrainean, vom fi torturați până la moarte. Ni s-au spus în mod constant aceste povești groaznice. Dar, de fapt, iată că totul este complet diferit.
Am fost capturat împreună cu alți ruși de niște soldați Azov. Ne-au dat chiar și câte o țigară. Ei ne-au spus că, în conformitate cu normele Convenției de la Geneva, suntem supuși schimbului de prizonieri.
Condițiile din tabără sunt foarte bune. Nu vă pot răspunde la întrebarea dacă merit situația în care mă aflu. Răspunsul e prea personal. În Ucraina sunt considerat trădător, pentru că locuiesc aici și chiar am servit în armata ucraineană, în 1992.
”Mercenarii Wagner vin aici intenționat ca să ucidă civili”
2. Vladislav (25 ani), originar din Lipetsk, Federația Rusă (mobilizat): Am fost mobilizat în mai 2023. Eram un soldat-trăgător obișnuit. În timpul ultimelor acțiuni ofensive ale unității mele, nimic nu mai decurgea conform planului. Ne-am pierdut comandantul, apoi ne-am pierdut și contactul între noi. M-a lovit un obuz, care mi-a zdrobit piciorul stâng. N-au mai putut să mă evacueze, a trebuit să rămân acolo, așa că am scos turnichetul pentru a opri sângerarea. Eram devastat, aveam dureri cumplite. Așa am fost capturat.
Este puțin probabil ca cineva de aici să îți spună că a vrut să meargă la război. Decât să mint, prefer să nu-ți răspund nimic la întrebarea asta.
Nu mă pricep absolut deloc la politică, nu m-a interesat niciodată. Văd multe lucruri care nu îmi plac și sunt multe neajunsuri în țara mea, de exemplu, în industria auto. Dar sunt supus serviciului militar și aceasta este datoria mea. De aceea sunt aici.
Podul.ro: Așadar, tu nu ai deloc o părere?
Vladislav: Nu am propria mea opinie cu privire la orice subiect. Și de ce aș avea? Asta nu ar conta nici în Ucraina, nici în Rusia. Nimeni nu este interesat de părerea mea.
Podul.ro: E viața ta valoroasă pentru tine?
Vladislav: Viața oricărei persoane e valoroasă. Doar un nebun ar crede altceva.
Podul.ro: Și-atunci, de ce ți-ai pus-o în joc?
Vladislav: Poți să mori și dacă te-mpiedici, cazi și te lovești la cap.
Podul.ro: Se poate și asta, e-adevărat, însă există un risc mult mai mare când te duci la război și invadezi o țară vecină.
Vladislav: Sunt de acord că riscul e mult mai mare dar, ca cetățean al țării mele, am o datorie militară.
Podul.ro: Tot repeți asta cu ”datoria militară”, însă există și ordine ilegale, criminale, iar cei care le pun în practică devin, la rândul lor, fie criminali, fie complici la crimă.
Vladislav: Conform statutului Federației Ruse, ordinul este mai întâi executat și apoi discutat. Ca simplu trăgător, eu n-am aceleași informații pe care le are comandantul unității. Soldații obișnuiți nu ar trebui să știe mai mult decât să îndeplinească ordinele.
Podul.ro: Dacă ai putea să dai timpul înapoi, ai face la fel? Ai invada o țară vecină, chiar dacă ai rămâne cu un picior zdrobit și ai ajunge într-un lagăr?
Vladislav: Istoria nu poate fi schimbată. Nu știu. Dacă m-aș ascunde, m-ar trimite la închisoare.
Podul.ro: Deci moartea sau rănirea ta gravă sunt mai bune decât închisoarea?
Vladislav: Uite că sunt întreg. Iar moartea ne așteaptă pe toți.
Podul.ro: Dar ai spus că îți prețuiești viața.
Vladislav: Da, dar asta nu mă face nemuritor.
Podul.ro: Te faci că nu-nțelegi. Una e evidența că toți oamenii mor, alta e cum și când mori, mai ales dacă o cauți cu lumânarea, totodată cauzând și moartea altora. Tu în ce crezi? Ce crezi că se va întâmpla după moarte?
Vladislav: Am fost crescut creștin.
Podul.ro: Așa. Și unde crezi că vei ajunge după moarte?
Vladislav: (Râde) E o întrebare foarte dificilă. Nu știu. Nu vreau să mă gândesc la asta. Nu decid eu ce și cum. În orice caz, voi fi de acord cu orice decizie. Nu voi avea de ales.
Podul.ro: După părerea ta, în general, ce fel de persoană ești?
Vladislav: Părerea mea este subiectivă. Dacă voi spune că sunt foarte bun, atunci vei crede că sunt egoist. Cea mai obiectivă părere se formează din exterior. Oamenii care mă cunosc vor da cel mai bun răspuns la întrebarea asta.
Podul.ro: Îți iubești mama?
Vladislav: Desigur. Toți ne iubim mamele.
Podul.ro: Și-atunci, când mamele ucrainene vă întrebau de ce ați venit aici pentru a le ucide copiii, voi ce le-ați răspuns?
Vladislav: Eu am fost mobilizat. Mercenarii Wagner vin aici intenționat ca să ucidă civili. Eu nu sunt mercenar. Nu am avut astfel de obiective.
Podul.ro: Ce fel de război crezi că poartă Federația Rusă în Ucraina? Unul de cucerire sau unul de ”eliberare”?
Vladislav: Fiecare război presupune două părți. Dacă partea A pășește pe partea B, atunci partea B va spune că cei din partea A sunt ocupanți.
Podul.ro: Tu ce note ai avut la școală?
Vladislav: Maxime.
Podul.ro: Se vede. Ai fost în Donețk?
Vladislav: Da.
Podul.ro: Ai văzut cum arată Avdiivka după ocupația și bombardamentele vostre? De fapt, nu ai mai avut ce să vezi, pentru că ați distrus-o complet. Însă Donețk nu este distrus, asta deși Rusia insistă că Ucraina l-ar bombarda. Chiar așa, de ce nu este distrus Donețkul?
Vladislav: Eram în Yasinovata (oraș din regiunea Donețk – n. red.) și localnicii mi-au arătat obuze aterizate în casele civililor. Nu existau instalații militare acolo.
Podul.ro: Și nu puteau fi încazarmați militari ruși în acele clădiri?
Vladislav: Puteau locui acolo, da, dar nu puteau amplasa instalații militare, fiindcă era o zonă rezidențială centrală.
Podul.ro: Dacă tot sunteți voi rușii atât de ”grijulii” cu zonele rezidențiale, atunci de ce armata rusă a ștres de pe fața pământului orașe întregi, sate și blocuri de locuințe, omorând numeroși civili?
Vladislav: De ce să fiu eu responsabil pentru ce fac cei care trag cu rachete?
Podul.ro: În opinia ta, o persoană e responsabilă pentru faptele sale?
Vladislav: Absolut.
Podul.ro: Deciziile sunt întotdeauna luate de niște persoane, dar tu încerci să te sustragi mereu de responsabilitate: ”Nu știu, eu nu decid nimic, doar am îndeplinit ordine”. Și totuși, în același timp, spui că o persoană este responsabilă pentru faptele sale.
Vladislav: O persoană e responsabilă față de conștiința sa.
Podul.ro: Depinde numai de tine dacă apeși sau nu trăgaciul mitralierei. Și tot numai de tine depinde să evaluezi ordinele și dispozițiile pe care le primești din partea superiorilor. Toate acestea sunt deciziile tale conștiente. Ești responsabil pentru ele, chiar dacă ești sau nu conștient de asta.
Vladislav: M-ai adus într-o fundătură. În orice caz, o persoană este responsabilă față de sine. Dacă persoana e privită în context religios, atunci ea stă în fața lui Dumnezeu. Când am apăsat pe trăgaci, mă aflam în astfel de circumstanțe încât, dacă nu-l apăsam, urmam să fiu ucis.
”Încă visez că ucid”. Mărturiile unui mercenar Wagner
3. Marat (22 ani), orginar din Ufa, Federația Rusă, mercenar al companiei Wagner: La 19 ani am intrat în pușcărie pentru trafic și consum de droguri. Ar fi trebuit să mai stau încă 4 ani la închisoare, dar am primit oferta de a-mi răscumpăra vinovăția cu sânge și am intrat, pe 8 mai 2023, în compania militară privată Wagner. Am urmat un antrenament de trei săptămâni, apoi am devenit soldat-trăgător obișnuit.
Podul.ro: Adică, te-ai hotărât că e mai bine să te riști să mori pe front, unde moartea e omniprezentă, sau să rămâi amputat, decât să mai stai 4 ani la închisoare.
Marat: Am cântărit argumentele pro și contra și am decis că aceasta ar fi o opțiune bună pentru părinții mei, din cauza finanțelor. Familiei i-au revenit niște bani.
Podul.ro: Cum au reacționat părinții tăi?
Marat: Negativ.
Podul.ro: Cum evaluezi condițiile din lagărul de prizonieri?
Marat: Bune. Mai bune decât la închisoare.
Podul.ro: Ești un susținător al regimului Putin?
Marat: Da.
Podul.ro: De ce crezi tu că a început războiul?
Marat: Din cauza neonazismului și a persoanelor LGBT.
Podul.ro: Pe bune?
Marat: Da. Nu accept astfel de oameni. Există o anumită amenințare în viitor.
Podul.ro: Crezi că războiul purtat de Federația Rusă este unul de cucerire?
Marat: Nu. Acesta este un război de eliberare. Scăpăm de nazism.
Podul.ro: Federația Rusă a invadat teritoriul unui stat suveran vecin. Cum poți numi așa ceva ca fiind un ”război de eliberare”?
Marat: Nu știu să răspund la întrebarea asta. Nu sunt în Statul Major al Federației Ruse.
Podul.ro: Ești în stare să simți compasiune?
Marat: Da.
Podul.ro: Ce le-ai răspunde mamelor ucrainene care te-ar întreba de ce ai venit aici ca să le omori copiii? Ce le-ai răspunde copiilor care te-ar întreba de ce i-au lăsat rușii orfani?
Marat: Nu aș răspunde nimic.
Podul.ro: Dacă ai putea să dai timpul înapoi, ai merge din nou la război împotriva Ucrainei?
Marat: Da. Atunci am vrut să lupt pentru țara mea.
Podul.ro: Crezi în Dumnezeu? Unde crezi că vei ajunge după moarte?
Marat: Da, cred. Allah va decide asta.
Podul.ro: În Coran, crima e considerată un păcat de moarte, la fel cum e considerată în toate religiile lumii. Și nu există excepții de la asta, de exemplu ”nu ucide, dar dacă asta este dorința dictatorului tău, atunci fă-o”. Așadar, îți dai seama ce făceai?
Marat: Să nu vorbim despre asta. Încă visez că ucid.
Podul.ro: A meritat să verși sângele altora și inclusiv pe al tău?
Marat: Nu pot să răspund la întrebarea asta. Probabil că nu.
Podul.ro: Știi ce este neonazismul? Ai văzut tu manifestări naziste în Ucraina?
Marat: Nu am văzut.
Podul.ro: Dar în Rusia, ai suferit vreodată de pe urma discriminărilor și a hărțuirilor, ca reprezentant al unei naționalități non-slave?
Marat: Da. S-a întâmplat, mai ales că sunt și musulman.
Podul.ro: Vezi? De ce ai venit să ocupi teritoriul unui stat vecin suveran, când de fapt tu nu înțelegi nici măcar ce se întâmplă în țara ta?
Marat: Acum înțeleg că a fost propagandă.
”Donbasul e patria mea”
4. Ivan, originar din regiunea Donețk (mobilizat): Dacă nu ar fi fost Rusia, oamenii din Donețk nu ar fi supraviețuit, ar fi murit de foame. În adâncul sufletului, îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat, că s-a ajuns până aici.
Sunt cetățean al Ucrainei. Dacă ar exista un conflict între Ucraina și altă țară, adică nu un conflict în interiorul Ucrainei, ca în 2014, atunci sunt sigur că aș merge să îmi apăr patria – Ucraina. Dar, din moment ce am avut un conflict intern, Donbasul e patria mea.
Părerea mea personală e că Ucraina ar trebui să rămână Ucraina și că nimeni nu ar trebui să-i acapareze teritoriile. Da, Donbasul a fost recunoscut drept teritoriu al Rusiei, însă nu cred că și alte teritorii ar trebui confiscate.
Cu toate acestea, în calitate de fost cetățean al Ucrainei, sunt împotriva aderării Ucrainei la NATO și Uniunea Europeană.
”Printre prizonieri sunt foarte mulți care au făcut închisoare în Rusia, mulți fuseseră condamnați pentru crimă”
5. Alexander (40 ani), originar din Holubivka, regiunea Luhansk (mobilizat): Am executat 18 ani de închisoare în regiunea Luhansk, pentru furt (având în vedere cât de mare a fost condamnarea, e foarte posibil ca infracțiunea să fie fost crimă, nu furt – n. red.). Am fost eliberat, ulterior fiind mobilizat cu forța la numai o săptămână după aceea. Am fost capturat pe 7 mai anul acesta și rușii nu vor să mă bage pe listele de schimb. Autoritățile ruse spun că sunt un trădător trecut de partea Ucrainei, iar autoritățile ucrainene mă consideră trădător pentru că, deși eram cetățean al Ucrainei, am luptat de partea Rusiei.
Podul.ro: Ești un susținător al regimului Putin?
Alexander: Nu susțin regimul nimănui. Vreau să trăiesc în pace. În Ucraina era liniște, în Rusia era liniște. Vreau să trăiesc sub un cer liniștit.
Podul.ro: Cine a început războiul?
Alexander: Nu știu. Nu vreau să mă cert.
Podul.ro: Cine a început să tragă prima? Rusia sau Ucraina?
Alexander: Rusia. Asta dacă vorbim de 2022, dar în 2014, Ucraina a fost prima care a bombardat Donbasul.
Podul.ro: Citești cărți?
Alexander: Da.
Podul.ro: Dacă ești un om cât de cât citit, cum se numește atunci când o țară acaparează teritoriile unei alte țări independente?
Alexander: Ocupație.
Podul.ro: Granițele Ucrainei au fost stabilite în 1991, nu?
Alexander: Asta e corect, e corect… dar oamenii din Donbas și-au dorit o viață diferită.
Podul.ro: Ce spui e discutabil și comod. Repeți propaganda oficială a Rusiei. Dar noi nu vorbim acum numai despre regiunile Donețk și Lugansk. În prezent, Rusia ocupă și teritorii din regiunile Herson și Zaporizhzhia, iar înainte de asta, a încercat să facă același lucru în Cernihiv, Sumy și chiar în regiunea Kiev. Asta cum se numește?
Alexander: Da. Se pare că aceasta este o ocupație. Dar nu am fost acolo, nu pot spune sigur.
Podul.ro: Ce părere ai de faptul că rachetele rusești lovesc obiective civile, inclusiv multe blocuri de locuințe?
Alexander: Asta e rău.
Podul.ro: Mulți civili mor. Vorbim despre crime de război, despre crime împotriva umanității. Cine e responsabil pentru săvârșirea lor?
Alexander: Se pare că teroarea a fost cauzată de Rusia.
Podul.ro: Dacă ai putea să dai timpul înapoi, ai mai merge la război?
Alexander: Da. Dar nu am vrut să merg la război, am fost mobilizat cu forța.
Podul.ro: Ce fel de pregătire militară ai avut?
Alexander: Proastă rău. Doar aproximativ o lună.
Podul.ro: Printre prizonierii de război din lagăr sunt și mulți care au fost închiși în pușcăriile rusești? Sunt și indivizi care fuseseră condamnați pentru crime?
Alexander: Da, sunt foarte mulți foști pușcăriași, mulți condamnați pentru crime.
Podul.ro: Și cum te simți în legătură cu asta?
Alexander: Rău, dar au vrut și ei să fie eliberați, și cum să nu profiți de șansa de a-ți răscumpăra vinovăția cu sânge?
Podul.ro: Regreți că ai luptat împotriva Ucrainei?
Alexander: Sincer, nu știu. Cred că dacă am supraviețuit și sunt aici, atunci așa trebuie să fie.
În loc de epilog
Alți prizonieri intervievați de Podul.ro au oferit aproximativ aceleași răspunsuri cu privire la conjuncturile / motivațiile care i-au adus pe fronturile din Ucraina. Cei mai mulți insistă că ar fi fost mobilizați în mod forțat. Chiar și mercenarii Wagner rostogolesc marota asta. Marea majoritate evită să vorbească despre responsabilitatea regimului Putin pentru declanșarea acestui război, și nici nu vor să vorbească despre propriile vinovății / responsabilități, asumarea fiind total exclusă.
Repetăm: veridicitatea informațiilor furnizate de prizonierii de război ruși NU poate fi verificată. Există o mare probabilitate ca ei să mintă, cu atât mai mult având în vedere situația în care se găsesc.
