Disperarea și zvârcolirile kuliokarului Dodon

Cu trei ani în urmă am făcut publică înregistrarea video în care Plahotniuc și Iaralov îi transmiteau lui Dodon (pe atunci președintele Republicii Moldova) o sacoșă neagră cu bani, între timp aceasta devenind proverbială sub denumirea de “kuliokul” lui Dodon. Impactul politic și electoral al secvenței video cu “kuliokul” a fost unul devastator pentru beneficiarul pungii negre, fapt recunoscut chiar de lidershipul PSRM după înfrângerea lui Dodon la alegerile prezidențialele din 2020. Despre impactul respectiv nu a dorit deloc însă să vorbească partidul PAS, și nici șeful de stat, ales în 2020, deși au valorificat plenar acest caz în campania prezidențială. Așa a fost, dar e o chestiune ce ține de conduita lor morală. Nu am insistat niciodată să o facă și nici în prezent nu o cer. 

În schimb am fost taxat de o manieră perfidă de fruntașii infantili ai PAS-ului (mai ales de “marele expert european” în educație) că aș fi “calul Toian” al lui Plahotniuc în blocul ACUM. Am trecut cu vedera aceste și alte aberații puerile, dirijate de superiorii acestora, mai ales că fusesem, cu un an în urmă, revocat, înainte de termen și ilegal, din funcția de Ambasador în Belgia, Luxemburg și la NATO chiar de Plahotniuc, Filip, Galbur (ex-ministru de externe) și Leancă, la insistența lui Igor Dodon, după vizita eșuată a acestuia la Cartierul General de la NATO (ca participant la întâlnire confirm că a reprezentat exclusiv interesele Rusiei si nu ale Republicii Moldova!). 

Mai era și faptul că în decembrie 2017 am reușit să aduc la Chișinău “Biroul de Legătură NATO”, în pofida urii proletare a PSRM-ului față de acest Birou, dar și a unor miniștri din guvernul Filip, în special a lui Andrei Galbur. Am evocat aceste momente nu pentru a-mi aroga merite deosebite, ci pentru a face lumină peste insinuările infantile și total iresponsabile ale unor fruntași pas-iști.

Dar să revenim la kuliokarul Dodon. Când mi-am asumat riscul de a face publică secvența video, am conștientizat perfect previzibilele amenințări care puteau să urmeze. Despre acestea n-am vorbit niciodată, doar pe unii colegi parlamentari foarte apropiați i-am informat. Au fost mai multe amenințări directe, chiar dacă beneficiam de calitatea de deputat. Nu am apelat la protecția personală de deputat în perioada când SPPS era condus de Dodon, iar ulterior de Maia Sandu. Probabil că “evaluările lor de riscuri” asupra persoanei mele nu indicau nimic îngrijorător. 

Mă voi referi doar la un caz inedit în felul său. În perioada când mă aflăm la terapie intensivă la Spitalul de Urgență, urmare a contaminării cu pacostea de COVID, una din asistentele medicale m-a informat că am fost “vizitat” pe la 2 noaptea de către 2 ofițeri de la SPPS, care insistent se intereseau dacă sunt internat în această secție și care-i starea mea de sănătate. Grație asistentei medicale, care le-a spus că nu sunt internat în secția respectivă, eu n-am mai beneficiat de “vizita” inopinată a “oaspeților” de la SPPS (concretizare necesară: era în perioada lui Dodon). Fiindcă în acea perioada era încă foarte complicat cu medicamentele și remediile eficiente împotriva COVID-ului, nu-mi rămâne decât să bănuiesc că cei doi reprezentanți, “sincer” preocupați de sănătatea mea, mi-ar fi adus vreun medicament dintre cele mai eficiente gen “Noviciok”. Am prezentat acum acest caz doar pentru a menționa că asumarea amenințărilor a fost una conștientă, cu toate repercusiunile de rigoare.

Este regretabil ce se întâmplă actualmente cu examinarea în instanța de judecată – Curtea Supremă de Justiție (CSJ) - a dosarului kuliok. “Reforma eficientă a justiției”, dar și relațiile personale ale fostului șef de stat din procuratură și sistemul judecătoresc (m-am convins de acest fapt după ce am câștigat procesul intentat împotriva procuraturii anticorupție pe cazul Dodon la Curtea de Apel) au contribuit la blocarea dosarului (în prima etapă), iar actualmente asistăm la tergiversarea nejustificată a acestuia. Cum să nu ne amintim, cum după publicarea secvenței cu "kuliokul", doar la câteva zile, apare la emisiunea preferată a “solnâșkăi” (Natalia Morari) chiar procurorul general Alexandr Stoianoglo, care imediat a blocat orice investigație în cazul sacoșei negre, considerând că secvența video nu constituie o probă serioasă și concludentă. Am toate motivele juridice și politice să consider că intervenția promptă a lui Stoianoglo de a bloca din start cazul respectiv cu Dodon a fost o indicație clară venită chiar de la Moscova pentru a-l salva pe Dodon din situația creată în perspectiva viitoarelor alegeri prezidențiale. De fapt acesta a și fost scopul principal al lui Alexandr Dmitrievici în fruntea procuraturii generale – protejarea lui Dodon și a PSRM-ului (mai ales după cazurile Bahamas și “kuliok”), dar și a altor “eroi naționali”, cum ar fi Platon și mulți alții, inclusiv scoaterea din închisoare a unui fost deputat pentru trădare de patrie și colaborare cu ambasada Rusă de la Chișinău. 

Sunt suficiente motive să considerăm că toate aceste fapte converg spre această concluzie. Stoianoglo avea misiunea primară să-i protejeze și să “aibă grijă” în primul rând de oamenii Moscovei. E bine că, în sfârșit” s-a terminat “Odiseea” cu acest pretins “apărător” al drepturilor omului, ca să nu mai amintesc de unele declarații politice incredibile și foarte periculoase ale acestuia, precum că este discriminat din considerente etnice și altele din același gen, toate cu vădită tentă politică. De fapt, Stoianoglo a transformat procuratura generală într-o tribună politică împotriva celora (mai ales a deputaților) care luptau efectiv împotriva corupților, dar și a trădătorilor de țară.

Nu aș fi evocat momentele de mai sus, dacă nu aș fi văzut recent cum kuliokarul Dodon, dar și numeroșii lui avocați (la sigur plătiți foarte generos) încearcă prin multiple subterfugii să compromită ședințele de judecată: ba că înregistrarea, prezentată de procuratura anticorupție, nu-i autentică, ba că a fost trucată, ba că au fost făcute montări tehnice s.a., doar pentru a-l scăpa “basma curată” pe admiratorul căpșunelor de la Sadova, dar și a “tușoncii” de la Condrița (pe multi dintre jurnaliști și astăzi ii macină dorul tușoncii, în lipsa acesteia trecând la ceaiul de la Președinție!). Aș sugera celor de la Procuratura Anticorupție, dar și avocaților lui Dodon, să ridice înregistrările video anterioare, în care fostul șef de stat recunoaște expres că înregistrarea este autentică, doar că el a refuzat conștient să ia "kuliokul" cu bani. Mai este o declarație incredibilă pentru un șef de stat, în care el recunoaște că “execută indicațiile serviciilor secrete rusești” pentru a-l compromite și scoate de la putere pe Plahotniuc. Nu-mi rămâne decât să încurajez și să susțin eforturile procurorului de caz, dar și a completului de judecată de la CSJ pentru finalizarea dosarului cu cele 4 capete de acuzare.

Dodon trebuie neapărat să stea la pușcărie, oricât de mult și-ar dori Moscova să-l scape. Din pacarte, mai sunt unii de la noi care-și doresc să-l vadă liber pe cel mai corupt și antinațional președinte pe care l-a avut vreodată Republica Moldova.