„Fraților, să NU admiteți niciun compromis!”. 3 ani de la trecerea la Domnul a lui Constantin ”Tache” Rodas, fost deținut politic și unul dintre ultimii supraviețuitori ai reeducării de la Pitești, membru senior de onoare al Ligii Studenților (LS Iași)

Liga Studenților (LS Iași) amintește că se împlinesc 3 ani de la înălțarea la Cer a domnului Constantin ”Tache” Rodas, fost deținut politic pentru 14 ani și unul dintre supraviețuitorii așa-numitului Experiment Pitești. În cele ce urmează publicăm în integralitate comunicatul LS Iași: 

”Născut la 14 noiembrie 1924, a fost arestat pentru prima dată în 1942, când era elev la Liceul Comercial „Spiru Haret” din Ploiești, fiind condamnat la 15 ani de muncă silnică. A fost condamnat din nou de către autoritățile comuniste în mai 1948, trecând de-a lungul celor 14 ani de detenție prin închisorile și lagărele Ploiești, Târgșor, Poarta Albă, Peninsula, Pitești, Gherla și Aiud. După patru arestări și anii de detenție, a fost eliberat în final în 1964, însă nu a reușit să își mai termine studiile, fiind șicanat permanent de Securitate.

În iadul de la Pitești

Cu credința sa neclintită în Dumnezeu și evlavia sa deosebită față de Maica Domnului, Tache Rodas râdea morții în față. La Pitești a devenit un reper moral pentru ceilalți deținuți, rezistând la toate torturile și batjocurile la care era supus în mod sistematic, zi de zi. Tache Rodas a fost poate cel mai chinuit tânăr din închisoarea Pitești. Eugen Țurcanu și acoliții săi îl băteau de mai multe ori pe zi și nu îl lăseau deloc să doarmă. Plin de sânge, cu capul spart, trupul zdrobit și fața desfigurată, a fost plimbat prin celule ca să fie dat drept exemplu. În schimb, studenții și elevii din închisoare s-au umplut de curaj, rezistând torturilor, iar unii dintre cei care au căzut, dându-se de partea torționarilor, s-au ridicat din cădere, cerându-și iertare colegilor pe care i-au bătut sau turnat organelor de anchetă. Un exemplu binecunoscut este cel al lui Tudor Stănescu, viitorul monah Teodor Stănescu, care l-a bătut chiar pe Tache Rodas. 

”Haide să îți spun un banc!”

Prin rezistența sa și spiritul său luptăror i-a făcut pe unii torționari să înnebunească, găsit putere să râdă și în cele mai grele condiții. După o bătaie cruntă care i-a fost „administrată” în cadrul unei anchete, un ofițer l-a întrebat: „Mai ai ceva de spus banditule?” 

La care Tache Rodas, de jos, ridică mâna ușor și îi spune zâmbind: „Haide să îți spun un banc!”. Ofițerul a urlat de nervi și a cerut ca Tache să fie dus înapoi la celulă și nu a mai fost bătut pentru cel puțin două săptămâni. 

În ultimii șase ani din viața sa, Constantin „Tache” Rodas ne-a oferit toată dragostea, îndrumarea și sprijinul său moral în activitatea noastră, întărindu-ne moral mai ales în momentele grele, devenind membru senior de onoare al Ligii Studenților (LS IAȘI). Nu vom putea uita niciodată bucuria cu care ne întâmpina râzând de fiecare dată când ne întâlneam în apartamentul său din Ploiești, fie la Petru-Vodă sau, în ultimii ani, la Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci, de la Râpa Robilor din Aiud. Ne-a impresionat mult povestea de dragoste dintre el și soția lui Matilda, care a rezistat presiunilor Securității de a-l părăsi și denigra, deși comuniștii i-au ucis mama, iar Tache a fost permanent hărțuit de securiști.

Denigrarea unui erou 

Niciodată nu am întâlnit la el vreun îndemn la extremism, la ură, la crime sau violență de orice fel față de oricine, așa cum au ajuns unii să îl portretizeze astăzi, preluând fără vreo cercetare minimă narative comuniste. „Criminal” și „bandit” sunt sunt doar invectivele comuniste ale epocii, fără vreo acoperire reală, reflectată în fapte de natură penală. În dosarul său nu există fapte pentru care „să merite” să fie condamnat. 

În 2018 a trecut printr-o mare cumpănă, iar de atunci sângele unei colege de-ale noastre a ajuns să curgă prin venele lui. A insistat permanent în dialogurile noastre, în ultimii doi ani, pe întărirea legăturii de dragoste între oameni, ca să nu mai trăim dramele secolului trecut.

A adormit pe 21 noiembrie 2020. când, în aceeași zi, dar cu 14 ani în urmă, trecuse la Domnul și părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa.

Tache Rodas NU a murit, ci a biruit moartea. Dumnezeu să-l așeze de-a dreapta Sa pe robul său Constantin, alături de toți cei care L-au mărturisit în închisori!

Cum a rezistat Tache Rodas? Iată mărturia lui:

„Dumnezeule, Dumnezeule, Maică Preacurată, ajutaţi-mă! Doamne, nu mă lăsa, ajută-mă să trec şi peste această grea încercare”.

Simţeam cum puterile mă părăsesc şi strigam la Dumnezeu cu disperare:

„Ajută-mă, Doamne, şi ţine-mă sănătos, să nu-mi pierd minţile asemeni roboţilor care mă torturează”.

Nu puteam să-i înţeleg, şi îmi dădeam seama că aş fi putut numai dacă aş fi fost ca ei. Iar eu nu voiam să fiu. De aceea strigam din toate puterile sufletului meu ca Dumnezeu să mă mîntuiască. Rugăciunea era simplă şi scurtă:

„Doamne, miluieşte-mă!”

„Doamne, adu-ţi aminte de mine!”

„Preasfântă Fecioară, ocroteşte-mă!”

Acestea erau cele 3 rugăciuni pe care le-am rostit neîncetat în timpul torturilor. Îmi era frică de clipa când îmi voi pierde minţile şi voi deveni asemenea torţionarilor mei. De aceea şi strigam în gândul meu cel răvăşit: „Doamne, nu mă lăsa! Doamne, nu mă lăsa!”