Gabriel Liiceanu revarsă minciuni și calomnii mizerabile la adresa lui Paul Goma, care nu se mai poate apăra. 3 întrebări pentru Liiceanu. Cum se primeau vizele pe vremea lui Ceaușescu? De ce nu ați semnat Scrisoarea Goma și nu ați avut nici cel mai mic gest de disidență timp de două decenii? De ce ați topit tirajul romanului ”Culoarea curcubeului 77”?

Așa cum a tot făcut-o de-a lungul ultimelor decenii, Gabriel Liiceanu emite minciuni și calomnii lipsite de orice scrupule la adresa opozantului Paul Goma, care nu mai e printre noi și nu se mai poate apăra de lăturile împroșcate. Istoricul, scriitorul și cercetătorul Flori Bălănescu punctează un aspect esențial: ”Să încerci să-l minimalizezi pe Paul Goma, omul care s-a expus fără rezerve pentru noi toți, riscându-și sănătatea, viața și siguranța familiei (și chiar viața copilului său), spunând că Monica Lovinescu l-a făcut ceea ce a devenit este o mizerie”.

Îl întrebăm și noi pe Liiceanu, alături de Flori Bălănescu: 

1. Puteți clarifica recenta dumneavoastră afirmație potrivit căreia, în anii dictaturii lui Ceaușescu, puteai face o cerere și într-o lună primeai viză să te plimbi oriunde, de exemplu, la Paris? E bine ca cititorii să știe că lucrurile au stat preponderant pe dos. 

2. Ne poate spune domnul Liiceanu de ce nu a semnat Scrisoarea Goma în 1977 sau de ce NU a făcut nici cel mai mic gest individual, public, de contestare a regimului comunist genocidar? 

3. Ne poate explica domnul Liiceanu de ce a topit tirajul romanului-document ”Culoarea curcubeului 77” al lui Goma, la scurtă vreme după ce-l publicase, la Humanitas, în anii democrației de tranziție? 

În cele ce urmează, Podul.ro vă prezintă în integralitate comentariile istoricului Flori Bălănescu: 

”Ce drăguț este să-l asculți la radio despre mămăliguța cu brânză și mâncările scăzute pe care dl Liiceanu le gătea pentru Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, povestind cu lux de amănunte marea iubire filială etc. etc. Dând din casă, dl Liiceanu strecoară enormități lipsite de scrupule, despre cum îi face Goma ‹albie de porci› pe unul sau pe altul, despre cum nu era Goma chibzuit și îi plătea exilul restanțele la întreținere și altele. 

Ar fi fost interesant să expliciteze dl Liiceanu afirmația pe care tocmai a făcut-o că în anii luminoși Ceaușescu, în timpul ‹regimului de liberalizare›, puteai face o cerere și într-o lună primeai viză să te plimbi oriunde, de exemplu, la Paris... Sigur, noi, puținii care studiem asiduu comunismul și mâncăm documente dimineața, la prânz și seara (am mânca stridii, dar nu ne permitem), știm că lucrurile au stat preponderent pe dos, dar asta e, nu toți avem ‹vocea› lui Liiceanu, nu toată lumea citită cât de cât în materie de Securitate&comunism crede că era de ajuns să ai dosar de urmărire ca să devii automat victimă! 

La fel de interesant ar fi fost să spună de ce în 1977 n-a semnat Scrisoarea Goma sau măcar de ce n-a făcut un gest individual, public, care să-l expună, în anii 1970-1980. Sau măcar să argumenteze de ce a topit tirajul romanului-document „Culoarea curcubeului 77” al lui Goma, la scurtă vreme după ce l-a publicat, la Humanitas, în anii democrației de tranziție. 

Am spus-o și o s-o mai spun: oricâtă vorbărie s-ar consuma despre relația dintre Monica Lovinescu și Paul Goma, niciunul dintre noi, oricât de aproape am fi fost ori de unul, ori de altul, nu suntem nici Monica Lovinescu, nici Goma. Ei au fost în vârtejul celei mai teribile istorii și au făcut istorie împreună. Cu toate astea, Goma a stat singur în fața anchetatorilor, nu ca un ‹nebun›, cum spuneau și spun detractorii lui, ci perfect conștient de alegerile sale și de urmările lor. 

Să încerci să-l minimalizezi pe Paul Goma, omul care s-a expus fără rezerve pentru noi toți, riscându-și sănătatea, viața și siguranța familiei (și chiar viața copilului său), spunând că Monica Lovinescu l-a făcut ceea ce a devenit este o mizerie. Am avut și am păstrat neștirbit același respect dintotdeauna pentru Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. I-am întâlnit, am putut să-mi dau seama și pe viu cum sunt, ca oameni. Dar eu nu încurc categoriile, mă bazez pe fapte, pe bibliografia primară și pe cea secundară.

Îl invit pe domnul L. să-mi citească cartea. Din fericire, cartea mea nu poate s-o topească”. 

Pentru o înțelegere corespunzătoare a acestor problematici, Podul.ro vă recomandă amplul și remarcabilul studiu al istoricului Flori Bălănescu, volum ce însumează o muncă de peste două decenii de cercetare neîntreruptă: ”Paul Goma. Conștiință istorică și conștiință literară”, Editura Corint, 2022 – puteți comanda studiul AICI.