Acum 105 ani, un român pe nume Petru Bolbocean lua parte la realizarea reîntregirii Peninsulei Crimeea cu efemera Republică Populară Ucraineană.
După căderea Imperiului Rus în martie 1917 și începutul Revoluției Naționale Ucrainene, Petru Bolbocean (foto jos) a participat activ la procesul de organizare a unităților militare ucrainene. El a format Corpul 5 al Frontului de Sud-Vest al Armatei Ruse din voluntari și a condus Regimentul 1 republican ucrainean, care a intrat sub controlul Radei Centrale de la Kyiv la sfârșitul lunii decembrie 1917.
Odată cu izbucnirea primului război sovieto-ucrainean, în ianuarie 1918, colonelul român Bolbocean a luat parte mai întâi la apărarea Kyivului de trupele bolșevice rusești, iar mai târziu a participat la operațiunile de acoperire a guvernul Republicii Populare Ucrainene în timpul retragerii acestuia din capitală. După ce Ucraina a încheiat Tratatul de pace de la Brest cu Puterile Centrale, în februarie 1918, Bolbocean, devenit unul dintre comandanții ucraineni, a participat la eliberarea Kyivului, a Poltavei și a teritoriilor din estul Ucrainei de sub ocupația rusă.
Un ”cadou” pentru criminalul Lenin
La 22 aprilie 1918, liderul bolșevicilor ruși, Vladimir Lenin, primea un cadou neplăcut de ziua sa de naștere - un grup al trupelor Republicii Populare Ucrainene în frunte cu românul Petru Bolbocean își făcuse intrarea memorabilă în Peninsula Crimeea. Ucrainenii lui Bolbocean au forțat drumul prin regiunea Sivash, au ajuns la Simferopol și au pus capăt dominației bolșevice în peninsulă. Așa-numita "Republica Socialistă Sovietică Tavriya" (Crimeea bolșevică), care făcuse parte din Rusia bolșevică ca stat autonom, a încetat să mai existe.
Grupul de trupe ucrainene care a capturat Crimeea era comandat de Petru Bolbocean, românul originar din Basarabia, ținutul Hotin, comuna Hajdeul de Sus (1883-1919). La acea vreme, el era locotenent-colonel, dar era de fapt general, comandând Divizia 1 a Corpului Zaporizhzhia și Regimentul 2 de infanterie. Aceste două corpuri militare au reprezentat coloana vertebrală a grupului de trupe ucrainene din Crimeea.
Sarcina lui Bolbocean a fost de a cuceri peninsula Crimeea împreună cu Flota Mării Negre, bazele sale navale și proprietățile aferente. Această sarcină a fost o parte a unei operațiuni mai ample a Corpului Zaporizhzhia, sub comanda generalului de batalion Oleksandr Natiev (1873-1919), de a elibera sudul și estul Ucrainei, inclusiv Donbasul, de bolșevici. Operațiunea curajoasă și surprinzătoare a românului Petru Bolbocean fost una neoficială, întrucât nu exista un ordin scris de cucerire. A existat doar o directivă verbală din partea ministrului de război Alexander Zhukovsky (1884-1925) către generalul Natiev, care a fost anunțată în numele guvernului ucrainean la 10 aprilie 1918.
Germani erau pregătiți să își ofere ajutorul cu oameni, trenuri blindate și artilerie grea. Bolbocean a refuzat însă, deoarece, conform unei directive a ministrului apărării Zhukovsky, trebuia să devanseze aliații. Bolbocean va reușit să facă acest lucru. Crimeea a fost cucerită exemplar de ucraineni cu pierderi minime.
Bunurile și armele capturate de "Bolbochanivtsi" (așa erau porecliți militarii ucraineni subordonați lui Bolbocean) au întărit și mai mult divizia; noi voluntari i s-au alăturat, inclusiv un mic detașament înarmat de tătari crimeeni (peste 50 de persoane). La 29 aprilie, navele Flotei Mării Negre au arborat steagurile naționale ucrainene în Sevastopol.
Abandonat de Kyiv și trădat de aliații germani
Conform tratatului de la Brest, Crimeea nu făcea parte din Ucraina. De asemenea, au existat presiuni din partea aliaților germani pentru părăsirea Crimeii, și oferirea dreptului tătarilor de acolo de a-și forma propriul stat. Bolbocean a declarat că va părăsi Crimeea doar dacă va primi un ordin în acest sens din partea guvernului său.
În cele din urmă, a reușit să stabilească o legătură cu capitala. Ceea ce a auzit locotenent-colonelul de la birocrații de la Kiev din Ministerul Afacerilor Militare a fost, în mod șocant, în concordanță cu ceea ce îi spusese Robert von Kosh, comandantul trupelor germane. Guvernul ucrainean le-a prezentat germanilor întreaga situație ca și cum Bolbocean nu ar fi acționat la ordinele sale directe sau la directiva ministrului de război, ci ar fi decis, fie din greșeală, fie din senin, să facă o plimbare înarmată prin exoticele peisaje din Crimeea împreună cu subordonații săi. În același timp, ministrul de război Jukovski i-a ordonat locotenent-colonelului ucrainean de origine română să accepte toate condițiile germanilor.
La 27 aprilie 1918, a fost emis oficial ordinul de retragere a trupelor ucrainene din Crimeea. Cu toate acestea, Bolbocean a reușit să își retragă oamenii nu ca internați, așa cum insistau germanii, ci ca militari cu drepturi depline, cu armele în mână, la Oleksandrivsk. Totuși, unitățile de voluntari au trebuit să fie desființate.
Un român devenit erou național al Ucrainei. Lupta lui Bolbocean pentru Crimeea va avea ecou odată cu independența Ucrainei în 1991, și până în prezent
Operațiunea Crimeea din 1918 a rămas în istoria Ucrainei ca una dintre cele mai reușite acțiuni militare ucrainene din timpul războiului pentru independență din 1917-1921, iar colonelul român Petru Bolbocean este considerat pe bună dreptate drept unul dintre eroii naționali ai Ucrainei.
Astăzi, când poporul ucrainean luptă pentru libertatea, independența și suveranitatea Ucrainei împotriva agresiunii militare rusești genocidare, evenimentele și eroii Revoluției Naționale Ucrainene din 1917-1921 sunt de o importanță deosebită pentru toți ucrainenii, inspirându-i pe curajoșii apărători de pe front.
Petru Bolbocean este venerat ca erou și astăzi în Crimeea. La începutul anului 2023, imaginea sa, dar și a altor personalități ucrainene din anul 1918 au devenit simboluri ale mișcărilor de partizani pro-Ucraina care s-au intensificat în Crimeea ocupată de ruși pe măsură ce trupele ucrainene organizau incursiuni în grupuri restrânse și sabotaje – detalii AICI.
Mai multe informații despre Petru Bolbocean puteți citi AICI, AICI, AICI și AICI.