EXCLUSIV. Deși a tot încercat să ucidă limba ucraineană, Rusia a sfârșit prin a contribui la renașterea identității ucrainene. Motivele / Anna Neplii

O modalitate prin care o națiune poate asimila o altă națiune este aceea de a-i distruge cultura și de a o înlocui forțat cu cea a ocupantului. Asta presupune și uciderea premeditată a limbii vorbite de băștinași, întrucât limba este trăsătura principală a unui grup etnic, caracteristica esențială a unei națiuni. 

Scopul ultim al acestui genocid de factură lingvistică este distrugerea identității naționale, băștinașii ajungând să nu se mai considere o comunitate culturală și istorică diferită / separată de cea a invadatorilor. 

Uciderea limbii. Și distrugerea unei națiuni-țintă 

În realitate, genocidul lingvistic este o condiție prealabilă pentru deznaționalizarea și mancurtizarea în masă a unei societăți-țintă. Fără distrugerea culturii și a limbii, un popor nu-și poate pierde memoria istorică și identitatea națională. 

Formele acestei ucideri lingvistice premeditate pot fi violente sau moderate, explicite sau deghizate, dar acest lucru nu schimbă nici esența, nici scopul final al acțiunilor.  

De altfel, uciderea limbii și a culturii a avut loc în aproape toate statele multinaționale, unde se ciocnesc interesele popoarelor dominante și ale popoarelor aservite.  

Un exemplu ilustrativ este Uniunea Sovietică, în cadrul căreia au fost aplicate toate mecanismele posibile de asimilare. Rezultatele sunt, să o recunoaștem, destul de reușite, iar situația asta se înregistrează în aproape toate țările fostei Uniuni Sovietice, precum și pe teritoriul actualei Federații Ruse, care conține o sumedenie de popoare, acestea nefiind familiarizate cu istoria lor și, de multe ori, nici măcar nu-și vorbesc propriile limbi, folosind doar rusa. 

În prezent, Rusia continuă să folosească toate metodele de asimilare împotriva poporului ucrainean. Pe lângă asasinarea sau intimidarea civililor, în teritoriile ocupate funcționează și o interdicție completă a culturii, limbii și a tot ceea ce este ucrainean. Nu degeaba, atunci când invadatorii cuceresc o localitate, îi pun imediat un nume rusesc. 

Oroarea Holodomorului. Cele două Ucraine 

Desigur, cea mai eficientă metodă de stârpire din întreaga istorie a Rusiei a fost organizarea premeditată a Holodomorului în anii ‘30, ale cărui rezultate le putem observa și în zilele noastre. 

În principal, Holodomorul a făcut ravagii în estul și în sudul Ucrainei, răpind cel puțin 10 milioane de vieți. Când o persoană este lipsită de oportunitatea de a-și satisface nevoile elementare ale vieții, atunci, o astfel de persoană nu se mai poate identifica după naționalitate. Și de aceea există o diferență notabilă între estul și vestul Ucrainei, unde nu a fost foamete.  

Generații de-a rândul, până la 24 februarie 2022, propaganda rusă a folosit din plin această diferență (cauzată tocmai de Rusia genocidară), în toate modurile posibile, cu scopul de a diviza societatea. Această mașinărie a stârpirii și a minciunii funcționează la turație maximă chiar și acum.  

Ucrainizarea. Un proces ireversibil 

Cu toate acestea, în prezent, deși un procent considerabil de ucraineni încă mai folosește limba rusă, majoritatea covârșitoare a oamenilor și-a dat seama de importanța limbii în formarea și asigurarea statului. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un proces irevocabil – în numai câteva generații, aproape fiecare familie va vorbi ucraineana.  

crainizarea și decomunizarea au fost lansate Viktor Iușcenko (2005-2010), al treilea președinte al Ucrainei.

Cum a generat Rusia o restabilire semnificativă a identității ucrainene 

Cu toate astea, oricât de paradoxal ar suna, prin tezele sale propagandistice despre așa-zisa ”protecție a cetățenilor rusofoni ai Ucrainei”, Rusia a contribuit la conștientizarea colectivă a importanței limbii și culturii ucrainene. 

O restabilire semnificativă a identității ucrainene a avut loc, desigur, după începutul invaziei rusești la scară largă. În prezent, numai limba ucraineană ar trebui folosită în toate structurile guvernamentale și neguvernamentale, în mass-media și în toate compartimentele vieții publice. 

Legea lingvistică 

În ciuda faptului că legea ”cu privire la asigurarea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat” a fost adoptată de Rada Supremă încă din 2019, abia acum implementarea ei a fost monitorizată serios atât de instituțiile îndrituite, cât și de cetățenii conștienți. 

Doar din ianuarie până în octombrie 2023, Comisariatul pentru protecția limbii de stat a primit nu mai puțin de 3015 plângeri de la cetățeni cu privire la încălcări ale legii amintite. De notat că este vorba despre o creștere cu 4% față de perioada similară din 2021, când au fost înregistrate 2895 de astfel de solicitări. De asemenea, Opendatabot (o companie de gestionare a bazelor de date) estimează că numărul mediu de accesări pe lună în cursul acestui an este de 335, față de 297 în 2021.  

Cel mai adesea, plângerile cu privire la nerespectarea Legii lingvistice sunt formulate de locuitorii din Kiev. În același timp, cele mai puține comentarii vin din vestul Ucrainei.   

De-a lungul ultimilor trei ani, Kievul a rămas lider constant în plângerile privind nerespectarea Legii lingvistice. Astăzi, mai mult de o treime – 36% – dintre plângeri provin din capitală.

În general, o parte semnificativă a solicitărilor – 77 % – provine din regiunile Harkov, Odesa, Dnipropetrovsk și Kiev. În schimb, în ultimii trei ani, cel mai mic număr de plângeri a fost înregistrat în regiunile Ivano-Frankivsk, Rivne și Cernăuți, care sunt situate în Vestul țării. 

28% din numărul total de solicitări se referă la încălcări ale Legii lingvistice în software și pe site-uri web. În cea mai mare parte, utilizatorii s-au plâns că nu există o versiune ucraineană a diverselor site-uri. 

În al doilea rând, plângerile se referă la Serviciul Clienți. Până acum, în 2023 au fost înregistrate 519 astfel de solicitări, ceea ce reprezintă 16,5% din totalul cererilor. 

Alte 190 de solicitări (6%) se referă la informații despre produse și servicii. 

În plus, în ultimii trei ani, procentul plângerilor privind încălcările Legii lingvistice în domeniul educației și științei a crescut semnificativ – de peste două ori, de la 4%în 2021, la 9% în cursul acestui an. 

În sectorul sănătății, procentul de plângeri aproape că s-a triplat: de la 1,6% în 2021, la 4,3% în 2023.