Discutam zilele trecute cu Marcela Tusca despre scrisoarea Mitropolitului Moldovei către Patriarhul Rusiei, comentată total aiurea în România, concluzia ușor delirantă promovată de presa de pe la noi fiind că Mitropolitul Vladimir vrea unirea cu România.
Acuma, cine știe limba română și citește cu atenție scrisorica în cauză își dă seama că situația e exact invers: unirea cu România este folosită pe post de sperietoare, nicidecum ca o aspirațiune. Mici diferențe. Părerea mea a fost că Mitropolia Moldovei joacă la două capete: amenință voalat Patriarhia Rusă, dar în același timp face cu ochiul și leagănă ispititor din sutană către Patriarhia de la București. Îi ziceam Marcelei că impresia mea e că Mitropolia de la Chișinău vrea să intre într-o negociere cu Patriarhia de la București și că va impune o serie de condiții, gen autonomie locală, păstrarea calendarului vechi etc.
Și azi apar (prin intermediar din SUA!) într-un interviu Hotnews condițiile unei ipotetice uniri a Mitropoliei Moldovei cu Patriarhia de la București. În primul rând nu poate fi vorba de o fuziune a Mitropoliei Moldovei de rit rusesc cu Mitropolia Basarabiei de rit românesc, restul condițiilor fiind aproape identice cu cele bănuite de mine: autonomie locală, păstrarea calendarului vechi și menținerea limbii ruse. Pașol na turbinca, ciorti!