"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Iliescu v-a mințit. Probabil că mulți știați asta. Dar azi mă refer la o minciună nerușinată, înscrisă în Constituția României.
Articolul 32, alineatul 4, din legea fundamentală: „Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii”. Această afirmație este falsă, așa a fost din momentul în care a fost scris. Învățământul nu este gratuit. De unde se plătesc salariile a sute de mii de angajați din educația de stat, de unde se construiesc școli sau sunt reparate? Simplu: din banii celor care plătesc taxe și impozite. Bugetul, pentru 2023, al ministerului Educației este de circa 33 de miliarde de lei. Banii aceștia nu cad din cer, sunt plătiți de contribuabilii români! De fapt Articolul 32, aliniatul 4 spune: „Învățământul este controlat de propaganda statului, potrivit legii”
Însă, pe lângă banii din taxe și impozite care apoi finanțează Educația, părinții români au ajuns să plătească sume uriașe pentru meditații. De ce? Fiindcă educația de stat este un eșec. „România educată” de profesorașul Iohannis a fost un dezastru istoric. O dovedesc testele internaționale, care arată cum se degradează sistemul. Cei care își vor copiii la universități de renume, unde sunt pregătiți în profesii solicitate pe piața muncii, trebuie să scoată din buzunar bani pentru aceste meditații.
Dar nu doar elevii de liceu sunt împinși la meditații. De la grădiniță, părinții plătesc din propriul buzunar pentru lecții de limbi străine sau tot felul de alte activități extra-școlare. Un coșmar financiar, pentru mulți!
Da, România are elevi de top, olimpici, ba chiar a obținut, în 2023, rezultate istorice. Dar de unde sunt acești elevi? Majoritatea zdrobitoare sunt de la un liceu privat din București. Liceele de stat au tot mai puțini elevi de vârf, cu rezultate excepționale la aceste olimpiade.
Eu cred că am arătat ceea ce doream ă demonstrez:
1) educația de stat nu este defel gratuită,
2) contribuabilii români plătesc sume tot mai mari pentru un sistem de stat tot mai prost și mai corupt, și
3) educația privată, sub forma „meditațiilor”, scoate sume uriașe din buzunarul părinților, dar fără ea nu poți ști cât de pregătit iese un elev din școlile românești – depinde la profesor la profesor și de la liceu la liceu.
Ce-i de făcut? Educația privată este soluția. Școli private adaptate nevoilor elevilor, nu acest colos, controlat politic, de acum. Ce facem cu copiii săraci? Simplu, este o metodă promovată, aici, în SUA, de către republicani – și, evident, respinsă de stânga neomarxistă. Statul alocă fiecărui copil un voucher de educație, adică suma pe care o poate cheltui anual pentru școlarizare. Cu acest voucher, copilul poate merge la școala pe care o alege, de stat sau privată. Pentru copiii din familii foarte sărace se poate face un sistem de sprijin, prin burse, condiționate de o minimă performanță școlară.
Nu este nimic „revoluționar” în ceea ce propun – eu sunt un om de dreapta, niciodată n-am crezut în revoluțiile sângeroase de stânga – tot ceea ce citiți aici s-a mai propus și s-a și aplicat.
Ce lipsește însă României sunt niște oameni de dreapta curajoși, care să le spună răspicat oamenilor: „Învățământul de stat nu este gratuit, plătiți enorm pentru el, și este un uriaș eșec!”. Va fi opoziție la un asemenea mesaj? Da, va fi, Sindicatele pesedizate, care controlează educația de stat, vor ști că vor da faliment și vor face scandal.
În loc de concluzie, le las aici tuturor oamenilor de dreapta din România, celor care ar trebui să-și facă curaj să lupte cu dezastrul educația și sănătatea de stat, un citat din filosoful roman Seneca: „Nu pentru că lucrurile sunt dificile nu îndrăznim. Pentru că nu îndrăznim, ele sunt dificile”. Curaj!
