"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Despre luptătorii anticomuniști din familia Șușman, partizanul Mihai Jurj i-a spus unui om de legătură: ”Ei nu se predau decât morți, nu vor fi prinși vii”. Și așa s-a întâmplat. Jertfa lor va lumina ca o supernovă în bezna comunismului.
Cuvintele lui Jurj nu au prefigurat doar martiriul Șușmanilor, ci și martiriul său – după patru ani de luptă în clandestinitate, partizanul avea să moară cu arma în mână, în iulie 1954, într-o ambuscadă organizată de Securitate.
Biruința
Teribilele vorbe ale lui Mihai Jurj s-au transmis din gură-n gură, rămânând în memoria locului, în cugetul și-n inimile moților. Așa au răzbit până la noi – ecouri ale nemuririi lor. Așa au răzbit și ei, partizanii lui Teodor Șușman, biruind uitarea și spulberând fără drept de apel, prin memoria și adevărul luptei lor, minciunile în serie împroșcate de regimul comunist și de Securitate. Asta pentru că Șușmanii au biruit pe verticală, în pofida gloanțelor care le-au spart trupurile și în ciuda flăcărilor care i-au devorat. Pilda lor e apa bună de băut.
75 de ani de la constituirea grupării Șușman
La toate acestea (deopotrivă cu multe altele) m-am gândit vineri, la Huedin, când am avut onoarea de a participa, în incinta Casei de Cultură, la dezbaterea ”Șușmanii – Epopeea din Inima Apusenilor”. Evenimentul a punctat împlinirea a 75 de ani de la constituirea acestei grupări de rezistență armată, totul pornind de la o inițiativă a Asociației ”Clubul Monarhiștilor Clujeni”.
Sala s-a dovedit neîncăpătoare, evenimentul suscitând un mare interes în Huedin, mulți invitați venind și din Cluj. Au vorbit publicului Constantin Teodor Șușman (nepotul luptătorului anticomunist Teodor Șușman), Ion-Andrei Gherasim (președintele executiv al Fundației ”Corneliu Coposu”), Cosmin Budeancă (istoric, Fundația Culturală ”Memoria”), Cornel Jurju (istoric, președintele Asociației ”Clubul Monarhiștilor Clujeni”) și Leontin Horațiu Iuhas (președintele Fundației ”Doina Cornea”), moderatorul dezbaterii fiind profesorul Horea Matiș, directorul Liceului Teoretic ”Octavian Goga” din Huedin.
Versantul Partizanilor – un proiect esențial
Vorbitorii au expus și au analizat o serie de episoade mai mult sau mai puțin cunoscute din istoria grupării Șușman (care a rezistat aproximativ 10 ani, la cel mai înalt nivel posibil), totodată evidențiind importanța demarării și finalizării proiectului ”Versanul Partizanilor” (detalii AICI), care își propune să reconstruiască locuința familiei Șușman (există mai multe descrieri ale casei, aceasta fiind rasă de pe fața pământului la ceva ani după ce fusese transformată în post de Miliție), dar și marcarea unor trasee memorialistice pe versantul unde au activat partizanii moți, în special pe Valea Firii, cu scopul de a recupera cât mai mult din memoria rezistenței lor.
Ion-Andrei Gherasim. Apel către tineri
La rândul său, domnul Ion-Andrei Gherasim a pus accentul pe necesitatea transmiterii acestei memorii către tineri, întrucât ei reprezintă capitalul de speranță al României. După decenii de mistificări și reeducări securistice, avem nevoie ca de aer de proiecte de conștientizare care să ajungă la cât mai mulți tineri și în cât mai multe școli, tocmai pentru a ne asigura că această memorie esențială a rezistenței anticomuniste va fi dusă mai departe, a explicat președintele executiv al Fundației ”Corneliu Coposu”. ”Foștii deținuți politic au fost și au rămas coloana vertebrală a acestei țări!”, a punctat Gherasim.
Icoanele răstignirii noastre
În mod firesc, marea atracție a evenimentului a constat în expunerea publică (pentru prima oară) a patru icoane pe sticlă pictate de partizanul Teodor Șușman jr. în anii clandestinității. Emoționantele lucrări (le prezentăm în foto) au fost descoperite de istoricul Cornel Jurju, neobosit cercetător al partizanilor din gruparea Șușman și nu numai (în acest sens, vă recomand remarcabilul volum ”Suferința nu se dă la frați”, Cornel Jurju și Cosmin Budeancă, pe care îl puteți comanda AICI) . Tot dânsul le-a relatat poveștile, care, desigur, încă au multiple necunoscute, având în vedere că, în cele mai multe cazuri, nici măcar familiile ce le dețin nu le cunoșteau adevărata proveniență.
Craiul
Cel mai probabil, icoanele au fost pictate după ‘51-‘52 și până în iarna dintre ‘57-‘58, în condițiile în care, împresurați de sute de securiști și milițieni, frații Teodor Șușman jr. și Avisalon Șușman aveau să moară în februarie 1958, martiric, după o rezistență demnă și îndârjită (mai multe detalii AICI despre istoria grupării și în particular despre acest ultim episod, care rămâne de o măreție de-a dreptul neverosimilă). În perioada la care mă refer, luptătorii s-au făcut simțiți rareori, Securitatea irosind fonduri uriașe fără a fi în stare să dea de urma lor, ceea ce arată că moții i-au iubit și i-au protejat în pofida terorii la care erau supuse satele.
Isteț și arătos, bărbat dintr-o bucată, Teodor Șușman jr. avea o personalitate complexă, fiind hărăzit cu reale și evidente însușiri artistice. Era charismatic, o prezență plăcută. Uneori, la adăpostul nopții, obișnuia să se furișeze prin satele de munte unde avea diverse drăguțe (așadar, memoria orală i-a reținut și statutul de ”crai”).
Petrea Icoanei
În perioada amintită, partizanul Teodor Șușman jr. era cunoscut în satele din zonă drept ”Petrea Icoanei”. Îmbrăcat în straiele specifice moților, cobora din munte și-și asigura traiul vânzând icoane – de multe ori, le oferea la schimb pe hrană și îmbrăcăminte. Probabil că unele au fost dăruite susținătorilor și oamenilor de legătură, doar aceștia știindu-le prea bine autorul. Mărturiile culese de la cei care l-au văzut atestă că Petrea Icoanei nu dădea niciodată impresia că s-ar fi ascuns. Din banii obținuți își cumpăra vopseluri, sticlă și celelalte materiale necesare picturii.
Creștin practicant, devotat până la martiriu Bisericii Greco-Catolice, Teodor Șușman jr. a pictat icoane naive, dezvoltându-și o tehnică proprie care, finalmente, ne permite acum identificarea acestor lucrări valorase din toate punctele de vedere. Fiindcă au fost multe astfel de icoane, nu doar cele patru în fața cărora am avut privilegiul de a mă reculege acum.
În urmă cu niște ani, luând la pas satele de munte, istoricul Cornel Jurju a descoperit mai multe lucrări. E foarte posibil să mai existe și poate că vor ieși la lumină, tot așa cum, întotdeauna, lumina și adevărul își înving contrariile. Inevitabil, unele s-au pierdut, altele încă zac uitate prin poduri și magazii sau atârnă în casele moților, la loc de cinste, țăranii închinându-se de ani și ani în fața lor, în cele mai multe dintre cazuri, posesorii neștiind adevărata istorie a acestor minunății ce invită la reculegere și urcuș spiritual.
Fericiri ale sufletului și ale privirii
De asemenea, culorile folosite, nuanțele rezultate, combinațiile inedite dintre acestea și contextul în care sunt uzitate îl individualizează artistic pe iconarul partizan. Chenarele împodobite cu flori de pădure și ciorchini de struguri (simboluri ale vieții veșnice) sunt explozii de culoare. Fericiri ale sufletului și ale privirii, lucrările sale te poartă către un dincolo mereu sugerat. Și o fac cu o simplitate de-a dreptul neverosimilă. Am simțit o oarecare perplexitate când am privit Fecioara cu inima străpunsă de pumnal, din pieptul căreia iradiază lumină pură. E biruința martiriului. E lumina biruinței pe verticală.
Deloc surprinzător, învingerea balaurului rămâne o scenă predilectă, cu atât mai mult cu cât ei, partizanii grupării Șușman, luptau cu arma în mână împotriva leviatanului comunist. Bradul de pe fundal sugerează că lupta dintre Bine și rău se dă undeva aproape, într-o poiană de lângă. Și chiar așa se întâmpla.
La căpătâiul Regelui Munților
Sâmbătă a urmat o nouă etapă a evenimentului menit recuperării memoriei grupării Șușman, aceasta presupunând ajungerea la Răchițele și oficierea unei slujbe religioase la mormântul partizanului Teodor Șușman seniorul (supranumit ”Tatăl moților” și ”Regele munților”), la al cărui căpătâi se ridică o troiță lângă care flutură Steagul Regal. Veșnica lui pomenire!
Înaintea slujbei, luminoasa doamnă Dorina Carmen Șușman (noră a lui Emilian Șușman, cel mai mic dintre frații Șușman, și soție a domnului Constantin Teodor Șușman) a ținut o cuvântare emoționată, amintind o serie de evenimente dramatice și totodată luminoase din istoria acestei familii atât de încercate. De asemnea, domnul Ion-Andrei Gherasim a lasat un nou apel către tineri. Istoricul și poetul Tene Ionu a recitat două poeme dedicate Regelui partizan și luptătorilor săi. Glorie lor!
Un week-end pe Versantul Memoriei
În aceeași zi am efectuat o drumeție de poveste pe Versantul Partizanilor, atingând o serie de puncte unde s-au petrecut evenimente dramatice și importante pentru luptătorii din gruparea Șușman. Din loc în loc, istoricul Cornel Jurju a relatat incidentele și întâmplările respective, contextualizându-le și explicându-le urmările. Astfel de proiecte ar trebui repetate în toți munții României unde au avut loc lupte de partizani.
Despre toate acestea, pagina de Facebook a proiectului ”Versantul partizanilor din Apuseni” (detalii AICI) a postat un comunicat pe care vi-l prezentăm în integralitate:
”Un week-end pe Versantul Memoriei
Am avut parte de trei zile pline de trăiri intense. Este foarte greu a descrie în cuvinte sentimentele trăite în cele trei zile la Cluj, Huedin și apoi la Răchițele.
Ca un crescendo, am început joi, ceva mai timid, la Cluj în orașul cosmpolit. Apoi, vinery, Huedinul ne întâmpină cu o sală neîncăpătoare pentru mulțimea de oameni dornici să afle mai multe despre lupta noastră pentru memorie și adevăr.
Dar ceea ce a fost cel mai impresionant, a fost spiritul de comuniune trăit sâmbătă la munte. Când aproape 50 de oameni își sacrifică o zi întreagă pentru a fi aproape de povestea noastră, putem spune că Versantul a reușit deja ceva extraordinar: să scoată omul din rutina materialistă în care suntem prizonieri.
Pentru reușita evenimentelor trebuie să le fim recunoscători prietenilor noștri:
Neobositul Ion-Andrei Gherasim, președintele executiv al Fundației Corneliu Coposu, cel care brăzdează țara și Europa în lung și în lat pentru a ține vie flacăra creștin-democrației.
Profesorului Armand Goșu, căruia îi mulțumim pentru amabilitatea de a conferenția pentru noi la Cluj.
Profesorului Horea-Dorin Matiș, vechi și devotat susținător din Huedin al Versantului și amfitrion al reușitei conferințe de vineri.
Profesorului Cristian Dascălu, președinte al Asociației Voluntarilor din Ciucea, căruia îi mulțumim pentru contribuția materială substanțială.
Domnului Alin Moș, director al Parcului Natural Apuseni, pentru participare și susținere.
Vechiului coleg țărănist Nistor Alin Bădiceanu, vicepreședinte pentru zona Ardealului în cadrul AFDPR pentru implicarea esențială în proiectul nostru.
Îi mulțumim loialului prieten Leontin Horațiu Iuhas, președinte al Fundației Doina Cornea, cel care spune prezent la toate acțiunile noastre.
Istoricului și poetului Tene Ionuț, căruia îi mulțumim pentru disponibilitate, cuvintele alese și versurile dedicate partizanilor.
Luptătorului pentru adevăr Răzvan Gheorghe, coordonator al platformei Podul, căruia îi mulțumim pentru efortul de a veni la Răchițele.
Părintelui Raul Lăcătuș și părintelui Adrian Maier, pentru disponibilitatea de a asigura serviciile religioase.
Montagnarzilor Dan Moisa și Mircea Șușman, pentru asigurarea aspectelor tehnice a drumeției.
Consiliului Județean Cluj pentru susținerea financiară.
Sociologului Sidonia Grama, pentru susținere și implicare.
Gazdelor noastre fără de care aceste evenimente nu ar fi posibile: familiei Mârza de la Wonderland Cluj Resort, familiei Bogdan de la Pensiunea Dariana Scrind Frăsinet și familiei Mihuț de la Casa Vânătorului Răchițele.
Trebuie amintite și Fineta și Andreea Costea din Ponor, care sâmbătă după-amiază ne-au așteptat cu un extraordinar prânz al partizanilor din care nu a lipsit mămăliga cu tocana de ciuperci.
Tuturor prietenilor acestui proiect care au venit fie de la Cluj, Oradea sau București, dar și cei care ne-ați susținut de la distanță!”.
