După zeci de ani de atacuri teroriste îndreptate împotriva Tel Aviv-ului și raportat la o istorie care îi consemnează pe arabi în Palestina abia în secolul 7 după Hristos, numai o mare operă de dezinformare și un public difuzor ignorant și diletant mai pot pune atacurile devastatoare împotriva Israelului în sarcina unor ”luptători singuri și disperați pentru libertate”, care încearcă să-și elibereze pământul de ”ocupanții imperialiști”.
Din nefericire, croită tipic pe calapod sovietic, narațiunea deformată anti-Israel – concepută inițial de KGB la Moscova, încă reușește să subjuge emoțional publicul lipsit de educație, prezentându-i ca pe niște victime pe sângeroșii teroriști întorși cu cheia pe axa Rusia – Iran întru stimularea războiului și haosului în Orientul Mijlociu, în urmărirea propriilor obiective geopolitice.
Începând cu Revoluția Islamică din 1979, Iranul a arătat că este hotărât să anihileze Statul Evreiesc, o ambiție afirmată în mod repetat atât în cuvinte, cât și în acțiuni. Aripa teroristă de stat a Teheranului, IRGC, a finanțat, înarmat și echipat teroriști din Liban, Gaza și Cisiordania de zeci de ani și a încercat să reproducă aceste capacități amenințătoare și în interiorul Siriei. Între timp, Teheranul a dezvoltat și un program de arme nucleare, care acum este periculos de aproape de finalizare.
Mâna Moscovei în acest conflict devine vizibilă chiar de mai devreme, în timp, de la mijlocul anilor 1970, când KGB-ul a recrutat, finanțat și dirijat grupuri teroriste palestiniene ca mijloc de subminare a influenței SUA și britanice în Orientul Mijlociu. Ulterior, după destrămarea URSS, aceste relații din epoca sovietică au fost ținute la zi de serviciile de informații ale Federației Ruse. Hezbollahul libanez, cu 150.000 de rachete iraniene îndreptate spre Israel din nord, a ajutat Rusia să evite sancțiunile și, în schimb, ar fi primit chiar arme rusești. Delegațiile oficialilor Hamas și ai Jihadului Islamic din Gaza au vizitat Moscova în ultimele luni, unde s-au întâlnit cu oficiali guvernamentali la nivel înalt, inclusiv cu ministrul de externe Serghei Lavrov.
Tandemul militaro – terorist Moscova - Teheran s-a ”uns” în nisipurile siriene, acolo unde revolta împotriva lui Assad a fost înăbușită de forțele și împuterniciții Iranului care luptă alături de aliații lor ruși, inclusiv alături de faimosul grup de mercenari Wagner. Mecanismul s-a omogenizat după invazia Ucrainei de către Putin anul trecut, Iranul furnizând mii de drone ucigașe Shahed, folosite în principal pentru a ucide civili ucraineni. În schimb, pe lângă sumele mari primite în numerar, Iranul va primi avioane de luptă avansate rusești, sisteme de apărare aeriană și muniții, pentru toate acestea, potrivit unor rapoarte, încheindu-se deja o înțelegere.
Rusia a furnizat, de asemenea, tehnologie cibernetică Iranului, precum și arme occidentale capturate în Ucraina, inclusiv sisteme antitanc britanice și americane, destinate ingineriei inverse. Unii cred că Rusia ar putea chiar să ofere asistență programului nuclear al Teheranului, acordând prioritate unei relații mai strânse cu Iranul peste preocupările anterioare ale Moscovei cu privire la proliferarea nucleară. De asemenea, Rusia a protejat Republica Islamică de controlul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.
Ambele țări, unite de interese geopolitice, militare și economice reciproce, precum și de hotărârea de a se opune influenței SUA, au motive întemeiate să destabilizați Orientul Mijlociu, permițând agresiunea palestiniană împotriva Israelului în acest moment special. Iranul dorește să perturbe relațiile înfloritoare ale Israelului cu țările arabe și în special normalizarea diplomatică dintre Israel și Arabia Saudită, care părea să se apropie în zilele dinaintea acestui război. Acest lucru ar putea fi pus acum în așteptare, prințul moștenitor Muhammed Bin Salman probabil că se teme de protestele arabe de stradă, deoarece Israelul este forțat să-și apere poporul, probabil cu o ofensivă terestră în Gaza.
Pentru Rusia, un element cheie al strategiei lui Putin este acela de a uza sprijinul vital occidental care a ajutat să mențină Ucraina în luptă și de a diviza națiunile donatoare. Moscova vede violența din Orientul Mijlociu ca o modalitate eficientă de a deturna atât atenția politică a SUA de la războiul din Ucraina, precum și resursele militare. Pe măsură ce violența împotriva Israelului a izbucnit, aceasta a fost imediat vocalizată la Kremlin cu narațiuni care învinuiau Occidentul pentru conflict. De exemplu, președintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, a scris pe Twitter că SUA și aliații săi ar fi trebuit să lucreze pentru a rezolva conflictul israelo - palestinian în loc să „intervină” împotriva Rusia și să ofere asistență militară Ucrainei.
Cu un al treilea punct de sprijin și de acțiune în coasta Israelului, tandemul Moscova - Teheran devine un adevărat triunghi al terorii Rusia – Gaza - Iran, o cruzime manifestată atât de similar în acest atac devastator împotriva civililor israelieni și în crimele de război repetate împotriva populației ucrainene Și cum alianțele totalitare emergente lucrează tot mai pe față pentru a submina ordinea democratică, poate nu ar fi târziu ca Occidentul să înțeleagă măcar în ceasul al 13-lea că singura modalitate de a contracara forța este... tot forța. Cel puțin egală, dar de sens opus...