Mărturisitor neîmblânzit al temnițelor comuniste, domnul Teodor Stanca (90 ani) a fost unul dintre cei trei lideri ai studenților timișoreni care au organizat revolta anticomunistă din octombrie 1956. După ce tinerii și-au anunțat solidaritatea cu studenții maghiari (ce aveau să fie zdrobiți de șenilele tancurilor rusești), dânsul a dat citire unor solicitări devastatoare pentru regimul comunist, începând cu necesitatea retragerii trupelor rusești și cu necesitatea renunțării la obligativitatea studierii limbii ruse în școli.
În timp ce domnul Teodor Stanca (pe-atunci în vârstă de 23 de ani) rostea aceste solicitări ale studențimii, sala (arhiplină) era încercuită de mii de securiști și de milițieni. Represiunea va fi fost cumplită. Arestați cu brutalitate, au fost torturați și călcați în picioare de-a lungul anchetelor. Mulți au rămas mutilați pe viață.
Condamnat la 8 ani de închisoare, în urma unui proces-mascaradă, Teodor Stanca a executat mai bine de 6, fiind eliberat în 1963. Avea să fie hărțuit și supravegheat cu strictețe de Securitate pe toată durata regimului comunist.
A practicat ingineria. După 1989 s-a numarat printre fondatorii AFDPR. A fost deputat PNȚCD. O lungă perioadă a ocupat funcția de președinte al AFDPR Timiș. De notat că a murit fără a i se fi acordat titlul simbolic de cetățean de onoare al Timișoarei, orașul în care s-a jertifit. Încă de acum doi ani am atras atenția că o să pățim rușinea asta. Și uite că n-am scăpat.
De-a lungul ultimilor 10 ani, am avut onorea să-l cunosc îndeaproape pe domnul Teodor Stanca. Am menținut o legătură constantă și am învățat multe de la domnia sa. În ultimii ani starea de sănătate i s-a tot agravat în paralel cu cea a soției. A suferit mult, dar s-a încăpățânat să moară în picioare. O serie de mărturii exclusive ale dânsului vor fi publicate pe Podul.ro.
Veșnica sa pomenire! Condoleanțe familiei îndurerate. Ce am pierdut azi nu vom mai recupera niciodată.