"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În plină invazie rusească la scară largă, Ministerul Apărării din Ucraina a semnat un contract pentru achiziția unui lot de UAV-uri de calitate discutabilă, în valoare de 807 milioane grivne (21.070.500 dolari), din care 650 milioane (adică 16.971.300 dolari) au fost deja virate în conturile producătorului.
Acest episod s-a derulat în decembrie 2022. Contractul a implicat achiziționarea a 55 de sisteme fără pilot HAWK destinate recunoașterii și stingerii incendiilor cauzate de focul artileriei. Fiecare complex HAWK constă într-o stație de control la sol, căreia i se adaugă alte două angrenaje. Costul estimat al unui astfel de sistem este de peste 14,5 milioane de grivne (echivalentul a 400.000 de dolari).
Potrivit prevederilor contractului, producătorul ar fi trebuit să predea întregul lot până la 15 august 2023, însă din momentul semnării contractului și până la termenul convenit au fost virate numai câteva aparate. În același timp, angrenajele laterale ale UAV-urilor trimise nu au putut decola sau au pierdut imagini.
Acest contract a fost semnat de Ministerul Apărării direct cu producătorul – ”Sisteme de aviație ucrainene” (UAS). Compania este deținută de trei persoane: Zhanna Rosenblat (soția ex-deputatului Boryslav Rosenblat, fiind cunoscută implicarea familiei în schemele de corupție aferente exploatării chihlimbarului), Konstyantyn Pozhydaev (partenerul de afaceri al familiei Rosenblat) și un cetățean al Republicii Moldova al cărui nume nu e făcut public. Referitor la contract, Rosenblat avea să declare public că acesta reprezintă un proiect personal al său.
Cu o lună înainte de expirarea termenului convenit privind finalizarea virării de drone, compania producătoare a organizat o instruire pentru piloți, ulterior apărând suspiciuni întemeiate cu privire la calitatea și eficiența acestor UAV-uri. Potrivit piloților, trei din patru zboruri au eșuat. De asemenea, dronele s-au clătinat și s-au răsucit în zbor, ceea ce a necesitat aterizări de urgență. Lansarea lateralelor a comportat numeroase probleme. Apoi, stația de control de la sol a pierdut imaginea transmisă de camera UAV.
A se nota că la aceste exerciții a fost prezent și Rosenblat, care a admis că UAV-urile necesită o serie de reparații / retușuri, totuși promițând că acestea vor fi gata la termenul stipulat în contract. Până la urmă însă, piloții aveau să plece cu mâinile goale.
Cu o zi înainte de termen, pe 14 august, producătorul a adus doar 4 drone în loc de 55, acestea fiind folosite de toți piloții pentru zborurile de examen. Cu 4 UAV-uri, producătorul a trebuit să demonstreze funcționarea întregului lot de drone la reprezentanța militară a Ministerului Apărării, pentru ca aceste produse să fie acceptate. Potrivit jurnaliștilor Bihus.info, care au fost prezenți la acea demonstrație, reprezentanții Ministerului Apărării au respins 3 din cele 4 UAV-uri. O dronă a pierdut imaginea în zbor, ulterior pierzându-și o aripă la aterizare, când i s-a crăpat și panoul frontal, iar alte două nu au putut deloc să decoleze.
Potrivit lui Rosenblat, în următoarele câteva săptămâni au fost finalizate încă 11 sisteme UAV, dar nu există informații referitoare la calitatea acestora, întrucât jurnaliștii nu au mai avut acces la exerciții.
E bine de știut că aceasta nu este prima oară când Ministerul Apărării colaborează cu UAS, deși efectele au fost întotdeauna negative. În 2018-2019, Ministerul a comandat primele 9 sisteme UAV, care nici în următorii 3 ani nu au ajuns la dispoziția armatei, asta în condițiile în care același minister a dat în judecată producătorul pentru prețul ridicat al produselor, acțiunea din instanță perturbând termenele de livrare. Abia la începutul invaziei rusești la scară largă, armata a primit acele sisteme UAV de la producător. Ministerul Apărării a precizat că ”nu există informații despre cazuri negative” privind calitatea dronelor din lotul vechi.
Potrivit hotărârilor judecătorești, s-a stabilit că în perioada de dinaintea semnării noului contract cu Ministerul Apărării, în cadrul UAS avusese loc un conflict între parteneri, compania fiind împărțită în jumătate. Rosenblat și-a păstrat controlul legal, iar Pozhydaev a păstrat instalațiile de producție, în special echipamentele folosite pentru producerea UAV-urilor HAWK.
Potrivit lui Pozhydaev, conflictul dintre parteneri a fost generat chiar de contractul oneros la care facem referire, pe care Rosenblat s-a oferit să-l încheie la un preț umflat, care ar fi trebuit să includă 30% din ”recul” către client, adică un para-ndărăt pentru niște personaje din cadrul Ministerului Apărării. Drept urmare, Pozhydaev a refuzat trocul. Ulterior a aflat că cineva îi falsificase semnătura în acte. Până la urmă a fost demis din funcția de director al companiei.
Potrivit aceluiași Pozhydaev, Rosenblat a organizat o nouă producție de UAV-uri pentru a putea încasa banii pe contract, aceste drone fiind însă total diferite (și din punct de vedere al configurației, și din punct de vedere al caracteristicilor) de cele discutate inițial cu reprezentanții Ministerului Apărării. Astfel, producția și calitatea dronelor au fost complet diferite de așteptările Ministerului, care, cel puțin în acte, aștepta un model UAV clar și funcțional.
De altfel, chiar Rosenblat a confirmat că noul model are caracteristici tehnice diferite și e asamblat din alte piese de schimb, specificând că, în opinia sa, reciclarea ar presupune o îmbunătățire a produselor, ba chiar o modernizare. În timpul zborurilor de antrenament efectuate în luna august, Rosenblat a recunoscut că UAS nu a putut încasa întreaga sumă din contract, fiindcă are doar 12 sisteme asamblate și piese de schimb pentru alte 18. Și nici nu poate achiziționa alte piese de schimb, întrucât conturile UAS sunt blocate în cadrul procedurilor penale demarate de Biroul de Investigații de stat. Conturile UAS au fost puse sub sechestru încă din mai 2023.
În prezent, oamenii legii investighează circumstanțele încheierii contractului, valabilitatea prețului, evoluția fondurilor primite de producător din partea Ministerului Apărării, precum și adevăratul rol pe care Ministerul (prin reprezentanții săi, care au girat un astfel de proiect) l-a jucat în toată această poveste. Potrivit versiunii actuale a investigației, oficiali ai Ministerului Apărării s-au înțeles cu firma producătoare și au semnat în mod premeditat un contract oneros cu prețuri umflate. Mai mult, procurorii au aflat că, după primirea avansului, compania a achiziționat doar parțial componente, cei mai mulți bani fiind folosiți în cu totul alte scopuri.
