Specialist în securitate națională și relații internaționale, Iulian Fota publică, pe Facebook, un document realmente fabulos: în noiembrie 1939, un diplomat român la Paris – Franasovici – trimitea în țară probabil cea mai importantă telegramă primită de Centrală vreodată, aceasta conținând două informări de o valoare inestimabilă: 1) URSS intenționează să pună ultimatum pentru Basarabia și 2) mai grav, rușii credeau că, în cazul ultimatumului, România va ceda Basarabia fără luptă.
Deși decidenții de la București au primit cruciala telegramă cu 9 luni înainte de tragedie (raptul Basarabiei), e de-a dreptul îngrozitor că nimeni nu a făcut nimic pentru a lucra la preîntâmpinarea acestei abominații ce a dus la cel mai tragic și mai dureros faliment național. Cu toate că diplomația românească și-a făcut treaba, informând cu acuratețe despre adevăratul plan al Moscovei, iată că hoardele rusești aveau să găsească România total nepregătită, iar urmările le știm cu toții.
În cele ce urmează, Podul.ro vă prezintă atât documentul postat de Iulian Fota cât și comentariile acestuia:
”Vă propun să începem excursia noastră intelectuală, din această toamnă, de la un document de care sunt obsedat de când l-am descoperit. O telegramă a unui diplomat român la Paris, din noiembrie 1939. O aveți mai jos.
În acel an, acest diplomat, Franasovici, își îndeplinea admirabil datoria și trimitea în Centrală câteva rânduri remarcabile ce transmiteau Bucureștiului două informații vitale:
– URSS se gândește serios să ne pună ultimatum pentru Basarabia;
– mai grav, sovieticii credeau că, în cazul ultimatumului, vom ceda fără luptă;
Știm astăzi ce s-a întâmplat, istoria ne ajuta. URSS, pe fondul prăbușirii ordinii europene și a dispariției din peisaj a principalului nostru garant internațional, Franța (înfrântă militar la începutul lui iunie 1940) a venit cu ultimatum. Iar noi, din tot felul de motive, de la slăbiciune politică internă la armata nepregătită) am cedat fără luptă. Ca un aspect și el interesant, în 2014, când a anexat ilegal Crimeea, Rusia a folosit aceeași tactică precum URSS cu noi, în 1940.
Deci, deși diplomația și-a făcut treaba și a avertizat cu 8 luni înainte de tragedie, sovieticii tot nepregătiți ne-au găsit. Dezbaterile disperate din Consiliul de Coroană, din 26-28 iunie 1940, ar trebui să fie lectură și dezbatere obligatorii la orice facultate românească de științe politice și relații internaționale, la INA, IDR sau universitățile sau colegiile din zona de securitate națională. Ca să vadă toți cum se pierde o țară, cum România a înregistrat cel mai tragic și dureros faliment național.
De aici plecăm în excursia noastră, pentru că niciun politician, analist, intelectual sau ziarist serios nu vă poate garanta că așa ceva nu se mai poate repeta. Aliata noastră Polonia a dispărut de pe harta Europei de trei ori. Dovada cea mai bună că lucrurile rele se pot repeta. Iar acum are ambiția de a avea una dintre cele mai mari și mai bune armate din Europa. Oare de ce?”.
Jocul perfid al Ungariei revizioniste
Dincolo de toate acestea, reamintim și că, în cea de-a doua jumătate a anului 1939, diplomația maghiară i-a trimis asigurări lui Carol al II-lea că, dacă URSS va ataca Basarabia, Ungaria nu va ataca România, cerând Transilvania. Însă guvernul Ungariei era ferm convins că România nu va opune nicio rezistență, ulterior Budapesta așteptând momentul propice pentru a solicita Ardealul. Rusia știa din mai multe surse (inclusiv maghiare) că Regele Carol al II-lea nu va opune nici cea mai infimă rezistență, de aceea a dat ”ultimatum” și nu a emis o declarație de război.
Vinovații: Carol al II-lea și Camarila
De asemenea, dincolo de aprecierile lui Iulian Fota, e bine de știut că NU Consiliul de Coroană a fost răspunzător pentru trădările din 28 iunie și 30 august 1940, ci responsabili au fost chiar regele Carol al II-lea și Camarila sa, cu atât mai mult cu cât, Consiliul de Coroană NU avea nicio putere juridică, fiind pur consultativ. Totodată precizăm că documentul prezentat de Iulian Fota a fost publicat pentru prima dată în România în 2013, într-un studiu al profesorului Alexandru-Murad Mironov.