D’ale limbii române în spațiul public oficial

Chiar și după 32 de ani de așa-numită Independență și după 34 de ani de “limbă română”, deprinderile vechi și moștenirea sovietică sunt încă foarte înrădăcinate în spațiul public oficial de la Chișinău. Lichelismul funcționărașilor față de șefii lor, elogierea excesivă a acestora după modelul sovietic și rusesc au un impact defectuos și asupra utilizării corecte a limbii române. Vă mai aduceți aminte de faimoasele sărbători sovietice, în care ni se baga pe gât și în cap despre “Conducerea de Vârf a partidului, guvernului și statului”. Cu 2 zile în urmă, în Piața Marii Adunări Naționale organizatorii festivităților cu ocazia Zilei Independenței ne informau că la eveniment e prezentă și “Conducerea de Vârf a țării”, iar la finalul sărbătorii aceștia ne rugau să-i mulțumim “Conducerii de Vârf a țării” că a venit la sărbătoare. 

Aș vrea să-i întreb pe organizatorii acestor evenimente (consilieri prezidențiali și guvernamentali, funcționărași de la protocolul acestor instituții, unii jurnaliști TV și de la diverse ediții periodice), dar și pe filologii de română ai PAS-ului din Parlament (printre care și un fost ministr(ă)u filolog: există în limba română îmbinarea de cuvine “Conducerea de Vârf a țării”?

Conform acestei logici defectuoase de sorginte sovietică și rusească ar rezulta că avem inclusiv “Conducerea de Mijloc a țării” și chiar “Conducerea de Jos a țării”. În 2019, în Parlament, am citit un demers (inedit în felul său) către președintele Parlamentului, în care un funcționar de acolo scria următoarele: “Excelenței Sale, Președintei Parlamentului Republicii Moldova, Doamnei Zinaida Greceanaia, Excelența Voastră, solicit respectuos să dispuneți procurarea de hârtie igienică pentru necesitățile Parlamentului”. După o asemenea adresare atât de respectuoasă, fosta șefă a Parlamentului și a PSRM-ului evident că nu-i putea lipsi pe deputați de acest atribut atât de necesar.

Lichelismul și excesul de zel în elogierea șefilor statului în spațiul public (inclusiv in corespondența oficială) scoate în vileag reminiscențele unor tradiții perimate, care impuneau cetățeanului de rând ideea că el este doar un simplu “șurubaș”, iar “Condicerea de Vârf a țării” are grijă de toate și de toți. 

Demult era cazul (cel puțin de la sfârșitul anului 2020!) de eliminat definitiv imitarea și reproducerea unor tradiții străine nouă, după modelele protocolului și corespondenței rusești. Ne obligă să o facem noile realități istorice pe care le parcurgem, ne-o cer cetățenii europenizați ai Republicii Moldova, ne obligă să o facem chiar Limba Noastră cea Română! Orientați-vă după modelele euro-atlantice de adresare, nu după cele euro-asiatice, preferate atât de mult de Lucinschi, Voronin și kuliokarul Dodon.

Oare diminuează cumva din importanța funcțiilor deținute adresarea oficială (firească și potrivită) în limba română - conducerea Republicii Moldova, șeful statului (fără exacerbații gen Excelența Sa, Comandantul Suprem al Forțelor Armate ale Republicii Moldova s.a.m.d.), președintele Parlamentului sau prim-ministru? Simplitatea și modestia (în adresări și corespondență) au înfrumusețat întotdeauna nu doar persoana, dar și funcția pe care o deține. E corect față de aceste funcții, dar, mai ales, față de Limba Română.