O cură națională, intensivă cu Prozac, vorba poetului, este soluția

Se aud sirenele mașinii de pompieri. Mașinile se opresc, destul de încet. Își face curaj și trece autobuzul însă, exact prin fața autospecialei. Este o vechitură care tremură și zdrăngăne de la efort, dar trece primul prin intersecție. 

În giratoriul de la ieșirea din oraș un Mercedes cât casa accelerează turbat doar ca să mă claxoneze, deși mergem în direcții diferite, nu ne intersectăm. 

La câțiva metri după, un flăcău stă liniștit în mașină, oprit pe prima bandă, deși are unde să parcheze pe trotuar. În spatele lui, aștept să îl depășesc. Se termină mașinile de pe banda II, țâșnește cu scârțâit de roți cel din spatele meu, apoi cel din spatele lui, ăsta și claxonând ca la circ. 

La întoarcere, prin localitate, flash-uri din ceruri. Nu chiar, dar de undeva de sus de tot. De la o autocisternă uriașă, care vrea să mă dau la o parte de pe banda II, în localitate. Mergeam doar cu 70 km/h, obișnuit cu DN1, dar viteza legală era de 50. Nu eram pe DN1, nici la raliu, unde se credea șoferul măgăoaiei. În comuna următoare, fratele lui de șmecherie trece cu cel puțin 100 de km/h, cu un TIR lin de lumini. 

Sunt mulți nervi la volan, în Romania, și o competiție continuă. Treci/parchezi pe undeva, hop cineva care vrea fix acel loc. Oamenii se înghesuie, se înjură, se claxonează de zici că e sfârșitul lumii. 

Prin alte părți, dacă cineva iese cu spatele dintr-o parcare laterală, încetinești / oprești, îl aștepți și treci. Pe aici, depășești de nebun pe banda a II-a, cu viteză, îl claxonezi, îl bagi în ... Am pățit și asta, m-a depășit așa, cu disperare, punând în pericol o mașină de pe celălalt sens de mers, o mașină de școală. Tel maître tel valet. 

O cură națională, intensivă cu Prozac, vorba poetului, este soluția. Să se pună în pasta de mici, dar și în bere.