Cu prilejul împlinirii, pe 14 august, a 32 de ani de la primul episod al ”Memorialului Durerii”, scriitoarea, jurnalista și documentarista Lucia Hossu Longin punctează, pe Facebook, un adevăr incontestabil pe care comuniștii, securiștii și urmașii lor îl vor uitat și îngropat:
”Am avut cea mai numeroasă, bravă, neîmpăcată, inteligentă și eroică Rezistență din tot spațiul socialist. O Minune a lui Dumnezeu, construită pe oameni formidabili. Pentru ea și pentru toate suferințele semenilor mei, cei știuți și cei neștiuți, pentru toți cei care au privit acest film și au lăcrimat, măcar o dată, Memorialul și-a îndeplinit menirea. Sunt convinsă că lacrimile sunt tămăduitoare, întocmai ca adevărul”.
În cele ce urmează, Podul.ro vă prezintă în integralitate comentariile doamnei Lucia Hossu Longin:
”În 14 august 1991, TVR 1 a difuzat primul episod din ”Memorialul Durerii”. Era miercuri seară și România începea să-și afle istoria pe care nu o învățase la școală și care, din păcate, nu se învață nici acum. La modul cel mai real, Memorialul a deschis porțile, până atunci ferecate, ale unor închisori despre care nu se știa nimic: Jilava, Sighet, Râmnicu-Sărat, Zarca Aiudului, Zarca Gherlei, Pitești, Cavnic, Periprava. Nimeni, înafară de AFDPR, nu era dispus să ne sprijine investigațiile. Nici Ministerul de Interne, nici Ministerul Justiției, nici SRI.
”Memorialul” n-a pornit ca un serial. S-a dorit ca eu să realizez doar 2-3 reportaje, să nu mă abat de la subiect, arcul de timp 1944-1964 și, mai ales, să nu mă ating de actualitate, de epoca Ceaușescu, dar am făcut un serial scăpat de sub ochii cenzorilor, în libertate. Un serial cu multe lacrimi, care ni s-au și reproșat. Un ”Memorial” care a revelat României ceea ce a avut mai de preț în anii de comunism: curajul, verticalitatea, forța, onoarea, eroismul, credința în Dumnezeu. Toate acestea ilustrate de Eroii și Mucenicii prezentați în fiecare din cele peste 250 de episoade ale filmului. Aproape toți cei care au apărut în Memorial, în zecile de mii de minute de interviu, au dispărut, fizic, dar vor trăi pururi, pentru ca oricine să-i poată vedea și auzi.
Memoria a învins neantul și lumina a trecut prin întunericul zărcilor. Mulți români au avut inimile împietrite după ce au văzut filmele. N-au crezut în ideea de rezistență, de luptă, de revoltă. N-au știut ce se află în spatele propagandei și a minciunii oficiale. Generalizată părea doar capitularea noastră în fața tiraniei.
Am avut cea mai numeroasă, bravă, neîmpăcată, inteligentă și eroică Rezistență din tot spațiul socialist. O Minune a lui Dumnezeu, construită pe oameni formidabili. Pentru ea și pentru toate suferințele semenilor mei, cei știuți și cei neștiuți, pentru toți cei care au privit acest film și au lăcrimat, măcar o dată, Memorialul și-a îndeplinit menirea. Sunt convinsă că lacrimile sunt tămăduitoare, întocmai ca adevărul.
P.S. Au trecut 32 de ani și ”Memorialul” merge mai departe. În fiecare luni seară, de la 21.00, la TVR 2. Pregătim câteva episoade dedicate lui Iuliu Maniu, pentru că sunt 150 de ani de la nașterea imensului om politic, erou al neamului”.
(Foto deschidere: Fortul 13 Jilava / sursa foto: arhiva Podul.ro)