"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Pe parcursul activității mele diplomatice am avut ocazia să cunosc Georgia și pe georgieni destul de bine. În anii 1996-1997 am activat în cadrul Misiunii OSCE din Georgia, iar apoi în anii 2001-2010 am vizitat anual țara de mai multe ori în calitate de Consilier al Înaltului Comisar pentru Minorități Naționale (HCNM). Am cunoscut deci, Georgia de pe timpul lui Eduard Șevarnadze - în beznă la propriu și la figurat - și Georgia în schimbare - după ”Revoluția Trandafirilor” condusă de Mihail Saakașvili, sau ”Mișa” așa cum îl numeau și îl mai numesc unii georgieni.
Istoricii vor așeza aceste două personalități la locul cuvenit în istoria Georgiei. Nu este scopul meu să fac acest lucru aici. Voi menționa doar, că viața mi-a oferit șansa de a-i întâlni personal pe ambii, în cadrul unor întâlniri oficiale și semioficiale de mai multe ori. Am cunoscut, de asemenea, consilieri ai ambilor președinți georgieni, cu unii stabilind chiar relații de prietenie. Acest lucru nu a fost dificil, pentru că georgienii, la fel ca și noi moldovenii/românii sunt un popor foarte ospitalier și prietenos. Din păcate însă, la fel ca și noi, georgienii își fac foarte ușor idoli, de care se leapădă, apoi, la fel de ușor.
Îmi amintesc cum după ”Revoluția Trandafirilor” unii georgieni îl considerau pe ”Mișa” un Mesia venit să salveze Georgia, pentru ca peste câțiva ani tot ei să-l urască cu patimă. Nu mai conta că în timp de câteva luni Mișa a scos Georgia din beznă, a început lupta cu corupția și a demarat ample reforme de democratizare. Îmi amintesc că, dacă până în noiembrie 2003, orașul Tbilisi era în beznă și oamenii se încălzeau în apartamente cu „burjuici”, doar localurile ambasadelor și reprezentanțele organizațiilor internaționale fiind iluminate și încălzite corespunzător, după ”Revoluția Trandafirilor”, orașul a devenit în câteva luni unul din cele mai iluminate orașe din Caucaz și cu încălzirea centrală funcțională. Dacă până la venirea lui Saakașvili la putere, pe drumul de la Tbilisi până la Gori erai oprit de poliție de câteva ori pentru a plăti „taxă de drum” și georgienii considerau „că polițistul e dat de la Dumnezeu pentru a lua mită și că nu vor scăpa niciodată de el”, atunci pe timpul lui Mișa corupția de pe drumuri, din spitale, din administrația publică a dispărut aproape în totalitate. S-a păstrat corupție, doar la nivel înalt, una din cauzele ce-l vor duce pe Mișa la pierzanie...
Georgienii au uitat repede toate aceste lucruri. Și în acest „proces de amnezie” au fost ajutați cu prisosință de mass-media rusească, care a declanșat o campanie de discreditare a lui Saakașvili imediat ce acesta a preluat puterea și a început să ceară retragerea bazelor militare ruse din Georgia, inițiind politica sa de apropiere de SUA, UE și NATO. În aproape sută la sută din articolele din Rusia despre Georgia, Saakașvili era prezentat în culori sumbre. Acestea erau preluate pentru a fi propagate de presa din Georgia și chiar de o parte din presa din Occident. Totul se făcea pentru a-l prezenta pe Saakașvili drept un agent al SUA departe de interesele Georgiei și, pe lângă toate, instabil psihic. Astăzi, de o asemenea atenție și tratament „privilegiat” se bucură Maia Sandu. Vedeți, de exemplu, discursurile lui M. Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE al Rusiei, care rostogolește pe o parte și pe alta teza că Maia Sandu și PAS nu reprezintă poporul Republicii Moldova, ci al României sau al SUA, iar bietul „popor moldovenesc” este „iubitor” de Rusia și de tiranul de la Kremlin.
Spre deosebire de Maia Sandu, care nu s-a dus după investirea în funcție să se întâlnească cu Putin, Saakașvili devenise și dușman personal al lui Putin. În februarie 2004, M. Saakașvili a efectuat o vizită în Rusia unde s-a întâlnit cu Putin. După întâlnire, mirat de statura mică a președintelui rus, în cadrul delegației sale, Saakașvili l-ar fi numit pe acesta „Liliputin”. Discuția și glumele lui Saakașvili pe seama lui Putin au fost transmise de un "binevoitor" din delegația georgiană lui Putin, care l-a inclus pe Mișa în lista dușmanilor săi de moarte.
Acțiunea de discreditare a lui Saakașvili a reușit atât în ceea ce privește opinia publică din Georgia, cât și de peste hotare. Astfel că, în 2008 când Rusia a invadat Georgia, toată lumea a dat crezare teoriei rusești că „instabilul mintal” Saakașvili a atacat forțele de pacificare rusești din Osetia de Sud și Rusia a fost „nevoită” să intervină în conflict pentru a-și apăra „pacificatorii”. Versiunea că rușii și-au bombardat singuri cazarma goală din „așa-numitul Verhnii gorodok” din Ținvali, pentru a avea un pretext de a interveni în conflict, nu a mai fost luată în considerare de nimeni.
După războiul ruso-georgian din august 2008, OSCE a trimis o misiune de constatare a faptelor în Georgia. Unul din cei 6 membri ai misiunii amintite a fost și subsemnatul. Am considerat atunci în cadrul misiunii și consider și acum că au existat suficiente dovezi că rușii și-au bombardat singuri cazarma goală din „așa-numitul Verhnii gorodok” pentru a avea un pretext formal de a interveni în conflict. Sper că investigațiile viitoare îmi vor confirma versiunea.
De ce menționez toate acestea? În primul rând pentru a arăta cât de periculoasă este propaganda rusă și campaniile ei de discreditare a unor lideri politici, dacă acestea sunt ignorate și nu sunt contracarate. Consecințele pot fi dezastruoase pentru țări mici ca Moldova și Georgia. În al doilea rând, deoarece consider că ceea ce se întâmplă astăzi cu Saakașvili în Georgia, se poate întâmpla în viitor în Moldova.
Saakașvili este un prizonier politic al regimului actual de la Tbilisi, soarta sa fiind foarte asemănătoare cu cea a lui Navalinâi în Rusia. Saakașvili s-a întors în Georgia înaintea alegerilor locale de la începutul lunii octombrie 2021. A fost arestat imediat pentru a executa o pedeapsă de şase ani de închisoare pentru "abuz de putere", sentință pronunțată în lipsă în 2018. În închisoare, Saakașvili este supus unui tratament degradant și unor persecuții pseudo-judiciare doar pentru a face pe plac lui Putin. În aprilie a.c., Saakașvili declara că starea sa de sănătate „s-a deteriorat rapid" în timpul arestării sale: „Acum sunt pe moarte. Am fost torturat sistematic, fizic și psihologic, iar acum există dovezi de otrăvire cu metale grele în corpul meu".
În spatele acțiunilor împotriva lui Saakașvili se află oligarhul pro-Kremlin Bidzina Ivanishvili, dușman declarat al lui Saakașvili. Oligarhul Ivanișvili, care și-a făcut averea în Rusia și e văzut de mulți experți drept omul Kremlinului în Georgia, se răzbună pe Saakașvili prin intermediul lui Irakli Garibachvili, prim-ministrul actual al Georgiei. În Moldova avem și noi „ivanișvilii” noștri. Deși sunt probe cât poți duce cu carul că aceștia sunt oamenii Moscovei, că sunt finanțați de Kremlin, ei se plimbă liber prin Chișinău și fac selfie cu ambasadorul Rusiei.
În Georgia, societatea civilă a ieșit în repetate rânduri în apărarea lui Saakașvili cerând eliberarea lui din detenție și acordarea unui tratament adecvat. Human Rights Watch (HRW) și Amnesty International au cerut și ele eliberarea lui Saakaşvili din motive umanitare și de sănătate. De asemenea, Parlamentul Uniunii Europene a cerut eliberarea acestuia pentru a putea fi tratat în străinătate.
În acest context, amintim că în februarie a.c. și Președintele Maia Sandu a cerut eliberarea „imediată” a fostului președinte al Georgiei, Saakaşvili, care se afla atunci în stare critică. „Starea fizică a lui Mihail Saakaşvili, una critică, este extrem de îngrijorătoare. Torturarea până la moarte a unui lider de opoziţie este inacceptabilă pentru o ţară care vrea să adere la Uniunea Europeană. Mihail Saakaşvili trebuie eliberat imediat şi trimis pentru tratament în străinătate”, a scris atunci Maia Sandu într-un mesaj postat pe Twitter.
Ivanișvili, care nu vrea să-și supere stăpânul de la Kremlin, rămâne deocamdată surd la cerințele societății civile din Georgia și ale liderilor unor state.
Considerăm însă că a venit timpul ca eliberarea lui Saakașvili să fie o chestiune de principiu a guvernelor democratice. Aspirațiile europene ale Georgiei să fie clar condiționate de eliberarea din detenție a ex-președintelui georgian Mihail Saakașvili. O cale de rezolvare a situației ar putea fi și grațierea lui Mihail Saakașvili de către președintele Salome Zurabișvili. De ce nu o face, cu ce o are Moscova la mână pe aceasta? Sunt întrebări pe care jurnaliștii georgieni ar trebui să le investigheze.
