Fostul premier britanic Boris Johnson își manifestă nemulțumirea, într-un amplu editorial scris pentru Daily Mail, cu privire la rezultatele Summitului NATO de la Vilnius, atrăgând atenția asupra necesității stabilirii unui traseu mult mai clar și rapid pentru Ucraina în ceea ce privește aderarea la Alianța Nord-Atlantică. Boris Johnson atrage atenția că Ucrainei trebuia să i se dea de înțeles fără echivoc că va intra în NATO imediat după obținerea victoriei împotriva invadatorilor ruși.
"Tot ce trebuia să facă Alianța era să stabilească un calendar – nu pentru aderarea instantanee; asta neavând sens atât timp cât războiul este în curs – dar pentru calitatea de membru primită de îndată ce victoria este obținută.
Nu aveam nevoie decât de o serie de cuvinte care să exprime că aderarea ar putea începe de îndată ce războiul se va termina.
Ar fi fost mesajul potrivit pentru acei ucraineni curajoși care luptă acum pentru viața lor.
Ar fi fost mesajul potrivit pentru Putin, arătând absolut clar că nenorocirea pe care a provocat-o se va încheia doar într-un singur fel. Asta trebuia să transmită NATO săptămâna aceasta în capitala Lituaniei", subliniază Boris Johnson.
Pe parcursul editorialului, Boris Johnson scoate în relief faliile din cadrul NATO, precizând că unele state aliate ar fi dispuse să ofere garanții Kremlinului că Ucraina nu va adera la Alianța Nord-Atlantică.
"Există în continuare unii dintre prietenii și partenerii noștri care consideră că acest război se poate termina doar printr-o soluție negociată. Ei cred că problema aderării Ucrainei la NATO ar putea face totuși parte dintr-un acord.
S-ar putea face un târg cu Putin, consideră ei: îți retragi trupele tale, iar noi vom ține Ucraina departe de NATO.
Asta este o nebunie. De-a lungul acestui război a existat o tendință occidentală de a comite aceeași greșeală, din nou și din nou: să-l supraestimeze pe Putin și să subestimeze Ucraina", precizează Boris Johnson.
Redăm integral editorialul redactat de Boris Johnson:
"Deci de ce le-a fost frică? Când liderii NATO au venit săptămâna aceasta la Vilnius, era mai mult decât evident ce trebuiau să facă.
Trebuiau să fie puternici. Acesta este scopul NATO. Ei ar fi trebuit să arate că nu au fost în niciun caz intimidați de Vladimir Putin.
Ei trebuiau să arate că țările NATO recunosc imensitatea sacrificiului ucrainean și obligațiile pe care asta le impune asupra Occidentului - și ar fi trebuit să vină cu un răspuns pe măsură.
De mai bine de 500 de zile, ucrainenii au rezistat atacului rusesc, un război în legătură cu care nu au făcut nimic - repet nimic - pentru a-l provoca.
Orașele lor au fost bombardate fără discernământ, femeile lor violate, copiii lor răpiți, iar în Crimeea există lagăre în care prizonierii de război sunt castrați sistematic.
Se crede că peste 100.000 de militari ucraineni și-au pierdut viața, împreună cu nenumărați civili, iar zece milioane de ucraineni au fost strămutați.
A venit rândul liderilor NATO, săptămâna aceasta, să-și arate respectul și recunoștința colectivă pentru rezistența eroică a Ucrainei într-o luptă în care niciun soldat NATO nu a fost rănit sau ucis. Noi, în țările NATO, știm – și o spunem constant – că Ucrainenii luptă pentru noi toți.
Bătălia lor este pentru libertate și democrație pentru Europa de Est, pentru statele baltice, pentru toate popoarele din întreaga lume care ar putea fi hărțuite sau invadate de un vecin prea puternic. De aceea, săptămâna aceasta le datoram ucrainenilor claritate cu privire la viitorul lor.
Era misiunea liderilor NATO să-și demonstreze fără echivoc credința în principiul fundamental al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord – cea mai de succes alianță militară din istorie.
Ar fi trebuit să lămurim clar, odată pentru totdeauna, că este responsabilitatea unui popor suveran să decidă la care organizații dorește să se alăture și că niciun non-membru nu poate exercita o formă de veto.
Nicio țară nu a făcut sau încercat mai mult decât Ucraina pentru a-și demonstra aptitudinea în ceea ce privește aderarea la NATO. Nicio forță armată nu este mai înfricoșătoare sau mai eficientă în utilizarea armelor NATO.
Nicio țară nu are mai multă nevoie de aderarea la NATO. Tot ce trebuia să facă Alianța era să stabilească un calendar – nu pentru aderarea instantanee; asta neavând sens atât timp cât războiul este în curs – dar pentru calitatea de membru primită de îndată ce victoria este obținută.
Nu aveam nevoie decât de o serie de cuvinte care să exprime că aderarea ar putea începe de îndată ce războiul se va termina.
Ar fi fost mesajul potrivit pentru acei ucraineni curajoși care luptă acum pentru viața lor.
Ar fi fost mesajul potrivit pentru Putin, arătând absolut clar că nenorocirea pe care a provocat-o se va încheia doar într-un singur fel. Asta trebuia să transmită NATO săptămâna aceasta în capitala Lituaniei – și ce am primit în schimb?
Îmi pare rău să o spun, dar concluziile de la Vilnius nu sunt mai ferme sau mai convingătoare decât concluziile NATO de la București din 2008, care spun – la paragraful 23 mai exact – "am convenit că aceste țări (Ucraina și Georgia) vor deveni membre ale NATO".
Asta a fost în urmă cu 15 ani, când Gordon Brown era încă prim-ministru și când Putin încă nu s-a angajat în planul său violent și revanșist de a reconstrui imperiul sovietic.
Tot ce au primit ucrainenii în această săptămână a fost o «invitație» de a se alătura NATO, atunci «când aliații sunt de acord și când sunt îndeplinite condițiile». Nu e de mirare că președintelui Zelenski i-a fost greu, la început, să-și ascundă frustrarea.
Când vor fi de acord aliații? Când sunt îndeplinite condițiile? Conform concluziilor de la București, aliații au fost de acord cu toate acestea în urmă cu 15 ani!
Când vom învăța lecția din ultimii 20 de ani pentru a-l controla pe Putin? Însăși ambiguitatea noastră, șovăiala noastră reprezintă ceea ce l-a determinat să invadeze. Atât timp cât consideră că există o șansă să aducă Ucraina înapoi pe orbita Moscovei - atât timp cât crede că poate recrea Uniunea Sovietică - va încerca.
Atât timp cât crede că poate scăpa basma curată privind violența folosită împotriva Ucrainei și a altora, va folosi violența. Atât timp cât Ucraina va fi lipsită de acele garanții formale de securitate conform articolului 5 al NATO care asigură apărarea colectivă a tuturor membrilor, Putin va continua să provoace crimă și haos – și să destabilizeze lumea și economia mondială.
De aceea, noi, cei din NATO, trebuie să stabilim un calendar cât mai rapid posibil. Știu că aceasta este ambiția guvernului Marii Britanii și știu cât de mult a făcut campanie Marea Britanie în culise. Reticența nu stă în Londra.
Problema este reprezentată de faptul că există în continuare unii dintre prietenii și partenerii noștri care consideră că acest război se poate termina doar printr-o soluție negociată. Ei cred că problema aderării Ucrainei la NATO ar putea face totuși parte dintr-un acord.
S-ar putea face un târg cu Putin, consideră ei: îți retragi trupele tale, iar noi vom ține Ucraina departe de NATO.
Asta este o nebunie. De-a lungul acestui război a existat o tendință occidentală de a comite aceeași greșeală, din nou și din nou: să-l supraestimeze pe Putin și să subestimeze Ucraina.
Ucrainenii vor câștiga. Ei merită să câștige. Se luptă ca leii, iar dovezile că vor reuși sunt din ce în ce mai clare.
Uitați-vă la poziția lui Putin. În urmă cu doar două săptămâni, Evgheni Prigojin – fondatorul Grupului Wagner – s-a întors brusc împotriva stăpânului său și și-a trimis trupele să mărșăluiască spre Moscova.
Unii spun acum că «revolta» a fost un truc viclean al lui Putin, doar pentru a arăta că Rusia ar putea fi și mai haotică cu alți oameni la conducere. Ce nonsens!
Aceasta nu a fost o mascaradă. A fost aproape anarhie - Grupul Wagner a doborât elicoptere rusești, ucigând soldați ruși.
Iar după aceea, Serghei Surovikin, generalul dur care a fost responsabil de forțele de invazie ruse, a dispărut brusc sub suspiciunea că a susținut tentativa de lovitură de stat.
Un alt general demis, Ivan Popov, îl acuză pe Putin că a decapitat armata. Puteți vedea ce se întâmplă. Armata rusă știe că se confruntă cu înfrângerea și umilirea în Ucraina și militarii își pregătesc dolchstosslegende - mitul înjunghierii în spate - pentru a explica cum au fost trădați și dezamăgiți de politicieni incompetenți.
Da, va fi nevoie de timp pentru ca ucrainenii să treacă prin adăposturile în stil vietcong pe care rușii le-au minat în zonele capturate. Trebuie să avem răbdare. Trebuie să dăm dovadă de continență strategică.
Trebuie să le oferim ucrainenilor acoperirea aeriană - avioanele de luptă F-16 - pentru a face acest lucru.
Dar o vor face și, odată ce o vor face, există o singură modalitate de a ne asigura că o astfel de invazie nu se va mai întâmpla niciodată, de a soluționa odată pentru totdeauna chestiunea identității și orientării politice a Ucrainei - pentru stabilitatea Ucrainei, Rusiei și a lumii.
A funcționat pentru baltici. A funcționat pentru Europa de Est. Acum este singura cale de urmat pentru Ucraina. Este timpul să fim puternici, să punem capăt procrastinării – și să introducem Ucraina în NATO cât de repede putem".