Ucraina și NATO

Zelensky e furios că aderarea Ucrainei la NATO va fi supusă unor condiții și va avea loc după încheierea războiului, ministrul de Externe Kuleba e și el deranjat că nu sunt cunoscute aceste condiții. Kievul ar fi vrut să primească la summitul de la Vilnius o invitație clară de aderare la NATO fără Membership Action Plan, iar acum e clar că nu se va întâmpla asta.

A circulat știrea că Ucraina nu va mai trece prin faza de Membership Action Plan pentru aderarea la NATO, însă anunțul că această aderare va fi făcută în baza unui set de condiții de fapt îi întoarce pe ucraineni la Membership Action Plan, doar că o să-i zică altfel. Încă nu au fost anunțate oficial condițiile ce vor fi puse Ucrainei pentru aderarea la NATO, însă din ce zic unii și alții e vorba de chestiile clasice: stat de drept, drepturile omului, control civil asupra forțelor armate, lipsa unor conflicte cu vecinii etc. Toți greii din NATO spun că aderarea Ucrainei va avea loc după încheierea războiului cu Rusia, iar dacă se menține condiția clasică a lipsei conflictelor cu vecinii asta înseamnă că Kievul va avea nevoie de o reglementare clară și asumată a relațiilor cu Rusia.

Reacția furioasă a lui Zelensky la știrea că aderarea Ucrainei la NATO va fi supusă unor condiții se pare că i-a scos rău din sărite pe americani și germani, cel puțin așa zice Washington Post. Să vedem ce mai zice Zelensky după întâlnirile de la Vilnius.

Un lucru e clar: după 6 săptămâni de la lansare contra-ofensiva ucraineană nu a reușit să rupă frontul rusesc din sud. Pierderile ucrainene din primele zile ale atacului au fost destul de mari încât s-a produs o schimbare a planului, s-a renunțat la o încercare de rupere a frontului și se dau lupte pentru fiecare metru de teren. În actuala configurație de forțe de pe front nu cred că ucrainenii au vreo șansă să-și atingă obiectivul de a ajunge la Marea Azov și să elibereze orașe precum Berdiansk și Mariupol. Ideea contra-ofensivei ucrainene a fost așa: soldații ucraineni să primească armament NATO, să fie instruiți conform standardelor NATO și apoi să rupă frontul rusesc și să recucerească teritoriile pierdute. N-a prea funcționat.

Merită să spunem lucrurilor pe nume, ca să știm unde suntem și încotro ne îndreptăm. Esența problemei Ucrainei este că nu poate face față singură invaziei ruse, cu tot sprijinul acordat de statele occidentale până acum. Ucraina a reușit să evite colapsul în urma primei faze a invaziei ruse, a reușit să stabilizeze o linie a frontului și apoi a reușit să recucerească mai multe teritorii în urma contra-ofensivei din toamna trecută. Toate acestea în baza sprijinului primit de la țările occidentale. Însă Kievul are nevoie de mult mai mult pentru eliberarea tuturor teritoriilor ocupate de Rusia – are nevoie de o intervenție directă a forțelor NATO. De fapt asta este cererea Kievului, adresată în diverse forme, dar nu direct încă. Protejarea spațiului aerian cu avioane NATO, planul de garanții NATO-Ucraina avansat de Kiev, aderarea rapidă și necondiționată la NATO – toate aceste cereri merg într-o singură direcție, nu înseamnă altceva decât un apel la intervenția directă a NATO în conflict.

Iar NATO încearcă să evite cu orice preț confruntarea directă cu Rusia, fie și să pună deschis această problemă. Este scenariul apocaliptic despre care nimeni nu vrea să-și imagineze că s-ar putea produce în timpul vieții lui. Apoi vine problema că NATO este o alianță defensivă, reacționează doar când unul din membri este atacat. Aici e dilema aderării Ucrainei la NATO. Ucraina vede aderarea la NATO ca o cale de rezolvare a conflictului cu Rusia, NATO vede aderarea Ucrainei petrecându-se după încheierea războiului.