În armata americană a început să se pune problema vulnerabilității posturilor de comandă proprii într-un eventual conflict cu China, după constatarea succesului loviturilor ucrainene asupra comandamentelor ruse, lovituri care au ucis 10 generali, 152 colonei și peste 1500 de alți ofițeri, producând astfel haos în armata invadatoare.
Posturile de comandă sunt noduri de luptă unde operează comandanți, specialiști în informații și comunicații și alți ofițeri care supraveghează operațiunile militare și sunt de obicei pline cu echipamente electronice.
În același timp, fiind și hub-uri pentru traficul vehiculelor, posturile de comandă au o amprentă electronică și fizică distinctă, care a crescut mult în ultimii ani și în cazul armatei americane, fiind astfel mai ușor de observat și lovit de armele de precizie ghidate de senzori.
Într-un articol din Military Review – jurnalul profesional al armatei americane – trei specialiști militari spun că „posturile noastre de comandă s-au îndepărtat de mașinile suple, medii, de ucidere de care este nevoie și sunt în schimb mari și greoaie”.
În vara anului 2022, când forțele ucrainene au folosit rachetele americane HIMARS ghidate de GPS, pentru a viza posturile de comandă rusești din proximitatea frontului, loviturile date în zona din apropierea orașului Herson au lovit de cel puțin 22 de ori posturile ruse de comandă și l-au ucis pe comandantul Armatei 49 Combinate, generalul Iakov Rezantsev.
„Acest lucru a diminuat impulsul Rusiei și a împiedicat consolidarea câștigurilor, ceea ce a dus în cele din urmă la respingerea lor”, au spus autorii eseului, printre care lt.-general Milford Beagle Jr., comandantul Centrului de Arme Combinate al Armatei SUA de la Fort Leavenworth din Kansas.
Acesta poate fi un motiv major pentru performanța uimitor de slabă a trupelor rusești în Ucraina, conform articolului din Military Review.
„Atribuirea problemelor rusești doar pe ineptitudine, deși adevărată într-o oarecare măsură, minimizează efectul pe care ucrainenii îl au în dezmembrarea sistematică a sistemului de comandă și control al inamicului lor prin țintire pe mai multe domenii”, au explicat aceștia.
În fața acestor probleme, soluția armatei ruse a fost să retragă cartierele generale la aproximativ 120 km de linia frontului, ceea ce „a impus provocări tactice semnificative”, subminând eficiența conducerii militare, potrivit unui raport recent al think tank-ului Royal United Services Institute din Marea Britanie.
În articolul din Military Review se precizează că posturile de comandă ale armatei americane sunt la fel de vulnerabile: „Posturile de comandă contemporane cu corturi, cu antenele lor emițătoare de frecvență radio, cu zeci de generatoare și vehicule și cerințe extinse de asistență, sunt ușor de vizat chiar și pentru ochiul neantrenat”.
Pe măsură ce comanda și controlul au devenit mai sofisticate, întrucât trebuie să trimită și să primească un flux constant de informații, centrele de comandă au ajuns sa fie împovărate cu mai multe sarcini și echipamente:
„Chiar și acolo unde s-au făcut eforturi pentru a îmbunătăți mobilitatea posturilor de comandă, incapacitatea noastră de a ascunde semnăturile multispectrale ale acestor structuri masive, împreună cu supravegherea persistentă a câmpului de luptă și armele de precizie, anulează orice beneficiu obținut”.
Pe lângă asta, anii de războaie mici împotriva oponenților cărora le lipseau mijloacele de a viza centrele de comandă au dus la un periculos sentiment de siguranță pentru armata americană. Iar China s-a pregătit exact pentru perturbarea capacităților de comandă și control ale SUA, dezvoltandu-și o varietate de mijloace, inclusiv bruiaj, război cibernetic și atacuri asupra sateliților de comunicații, aceste metode urmând a fi folosite inclusiv în cazul unui război pentru Taiwan – sursa AICI.