EXCLUSIV. ”Actorul și sălbaticii”, o uriașă mistificare comunistă. Digi24 TV prestează cea mai abjectă propagandă sovietică în timp ce Rusia săvârșește genocid lângă granițele noastre. Cine sunt adevărații sălbatici

Digi24 TV a transmis din nou mizeria sovietică ”Actorul și sălbaticii”. Cică ”un film de excepție”, ne asigură un promo – în fapt, vorbim despre o peliculă propagandistică mincinoasă de la un capăt la altul, distinsă, în ‘75, cu premiul pentru ”scenografie” al Festivalului de la Moscova. Adică Rusia săvârșește genocid lângă noi iar Digi24 TV prestează propagandă sovietică. 

Iată ce mi-a spus domnul Alexandru Mihalcea, scriitor și fost deținut politic, despre această rușine de proporții pe care cinefilii peștelui prăjit de la Digi24 TV o rostogolesc pe sticlă din nou și din nou: 

”Printre producțiile vremii, acea monumentală mistificare intitualtă ”Actorul și sălbaticii”, o răstălmăcire cu 180 de grade a adevărului istoric, dar distinsă cu două premii ACIN, în ꞌ75, și cu premiul pentru scenografie al Festivalului de la Moscova, în același an. Sovieticii au premiat acel fals, probabil recunoscând în el vechile tehnici de dezinformare ale NKVD. Aservindu-și marele talent unui scenariu mincinos de Titus Popovici, Toma Caragiu l-a interpretat pe Costică Caratase, personaj care îl închipuia pe actorul Constantin Tănase, în perioada interbelică, hărțuit de o manieră sălbatică de niște zdrahoni pe care această peliculă îi prezenta drept ”legionari”. Câți din tinerii zilelor noastre știu cum a murit Constantin Tănase, la 29 august ꞌ45? Și nu doar câți tineri români în general, ci câți dintre cei de astăzi au idee de conjunctura în care i-a survenit moartea?

Să amintim, așadar, că după ocuparea României de către trupele sovietice, unii militari comițând asasinate, violuri, maltratări, tâlhării, confiscări de bunuri, Constantin Tănase a organizat și susținut spectacole de satiră care-i ironizau teribil pe bravii ostași ai armatei roșii, printre altele pentru apucătura de a ”rechiziționa” ceasurile. Acțiunea lor pentru ceasuri era doar partea grotescă a unei deposedări îngrozitor de ample. Era vremea spolierii României sub pretextul ”despăgubirilor de război”. A fost un jaf de mari proporții, iar cei care au protestat au fost vânați cu înverșunare. Eu personal am cunoscut pe un fost înalt funcționar al statului român, din păcate i-am uitat numele, și oricât mi-am bătut capul, nu mi l-am putut reaminti, un om distins, de aproximativ 60 de ani, care făcuse 15 ani de pușcărie fiindcă transmisese, dacă îmi aduc bine aminte, cifra rechiziționării de material de comunicații, îngrozitor de mare în raport cu cea declarată oficial. M-am eliberat în aceeași zi cu el, de la Gherla. 

Revin la discuția noastră: chestiunea ”despăgubirilor” era deosebit de sensibilă. Cupletele lui Tănase stârneau râsul – dar și sentimentul revoltei. Reacțiile publicului erau o chestiune mai subtilă decât râsul stârnit de un simplu spectacol de revistă. O chestiune subversivă. Au făcut înconjurul țării cupletele lui, stârnind un homeric hohot de râs. Tănase a sintetizat în câteva versuri o epocă, covertind urgia în sarcasm, arătând genial cum să faci haz de necaz. Mi-a rămas în minte fragmentul următor:

”Rău a fost cu der, die, das

Da-i mai rău cu davai ceas,

De la Tisa pânꞌ la Don

Davai ceas, davai palton,

Davai hleb, davai moșie

Haroșo tovărășie!”

A rămas de pomină și spectacolul încărcat de grave semnificații de ordin politic, în care maestrul apare alături de o pendulă imensă, într-o cutie mai înaltă decât el, relatând, chipurile, o discuție cu misteriosul personaj ”Pendulă”:

”– El Tic!, eu Tac!, El Tic, eu Tac!”

Asta într-o vreme când oameni dispăreau după vizita băieților lui Nicolschi și peste acele dispariții producătoare de groază se așternea tăcerea. În urma unei astfel de reprezentații, Tănase a fost arestat, amenințat cu moartea și i s-a poruncit să nu mai atingă astfel de subiecte, însă actorul nu s-a lăsat intimidat și la următorul spectacol a apărut în lumina reflectoarelor cu brațele ”bandajate” cu zeci de ceasuri, stârnind uralele și aplauzele frenetice ale sălii. Două zile mai târziu, actorul avea să moară în condiții neelucidate. Așadar, în cazul lui Constantin Tănase, cine sunt adevărații sălbatici? Filmul ăsta mincinos are nerușinarea de a trata problema libertății de exprimare a artistului și a pericolelor care îi amenință viața când se încăpățânează să spună adevărul”. 

Citiți AICI întregul interviu acordat de fostul deținut politic Alexandru Mihalcea.