VIDEO. Discurs fabulos al jurnalistului rus Dmitri Muratov: „În Rusia a avut loc o schimbare de Dumnezeu” / Biserica e „pe punctul de a declara porunca biblică „Să nu ucizi" profund eronată” / El a denunțat și complicitatea ticăloasă a Crucii Roșii cu Kremlinul, organizația refuzând să intervină pentru a salva viața opozantului Alexei Navalnîi


VIDEO. Discurs fabulos al jurnalistului rus Dmitri Muratov: „În Rusia a avut loc o schimbare de Dumnezeu” / Biserica e „pe punctul de a declara porunca biblică „Să nu ucizi" profund eronată” / El a denunțat și complicitatea ticăloasă a Crucii Roșii cu Kremlinul, organizația refuzând să intervină pentru a salva viața opozantului Alexei Navalnîi

Redactorul-șef al Novaya Gazeta, Dmitri Muratov, laureat în 2021 al Premiului Nobel pentru Pace, a susținut un discurs impresionant în cadrul evenimentului Global Media Forum, organizat recent de Deutsche Welle la Bonn. Discursul său a fost întrerupt de sirenele de raid aerian activate de pe telefoanele mobile ale jurnaliștilor ucraineni. Deloc deranjat de gestul lor, Muratov a precizat că susține un astfel de demers pentru că „lumea are nevoie să audă sunetul războiului”. Redăm mai jos precizările lui Muratov în legătură cu momentul sirenelor și apoi discursul integral – de o elocvență admirabilă și care ar trebui să schimbe metalități și percepții - susținut la Bonn:

„Dragi colegi, 

În timpul discursului meu la Forumul global al presei Deutsche Welle, jurnaliștii ucraineni au pornit pe telefoanele lor sunetele de alarmă antiaeriană. 

De pe podium, am crezut că este vorba despre o problemă tehnică. Dar nu a fost așa. 

Dacă aș fi știut asta, mi-aș fi întrerupt discursul și aș fi cerut să se dea mai tare sunetul sirenelor de raid aerian. 

Lumea are nevoie să audă sunetul războiului și orice loc este potrivit pentru asta. 

Nu am nicio problemă cu organizatorii forumului și susțin acțiunea jurnaliștilor ucraineni. 

Cu sinceritate, D. Muratov”.

Precizări. Pe 28 martie 2022, ziarul moscovit Novaya Gazeta (la care lucra și Anna Politkovskaia, jurnalista asasinată în  2006 după o importantă serie de dezvăluiri privindu-l pe Vladimir Putin, subteranele celui de-al doilea război din Cecenia și implicarea FSB în blocurile care au sărit în aer în Rusia pentru a justifica o nouă intervenție armată rusă în Cecenia) a decis să suspende apariția ediției tipărite - la scurt timp după ce Putin a semnat decretul care instituie pedeapsa cu închisoarea de până la 15 ani pentru cei care diseminează cu bună știință informații considerate false despre armata rusă și operațiunile militare ale acesteia. După alte 10 zile, publicația și-a reluat apariția în mediul online, din capitala Letoniei, Riga, pentru a evita cenzura.

Discursul lui Dmitri Muratov din cadul Global Media Forum:

„Locuiesc și lucrez la Moscova și nu am o versiune de export a acestui discurs pentru dumneavoastră. Întrucât cuvântul "război" este interzis în Rusia, dar cuvântul "iad" nu este, îl voi folosi pe acesta din urmă.

Zilele trecute (pe 19 iunie), Biroul Procurorului General al Rusiei a etichetat grupul pentru drepturile omului Agora drept „indezirabil". Adică, un inamic al poporului. Acum veți risca închisoarea pentru că ați colaborat cu el. Acest lucru înseamnă și că sute de persoane care au fost apărate de Agora ar putea rămâne fără avocați. 

Ieri, în timp ce mă aflam în drum spre aici, a început un alt proces împotriva politicianului de opoziție [Alexei] Navalnîi. Acesta este judecat în timp ce se află în închisoare și riscă să rămână după gatii câteva zeci de ani pentru activitatea sa politică. Presa nu are acces la proces. 

Din 2012, numărul procedurilor judiciare închise presei a crescut de 25 de ori. Înainte erau 1.000 de proceduri judiciare închise pe an, iar acum sunt 25.000. Rata de achitare în instanțele din Rusia este de 0,01%.

Mai aveți întrebări despre sistemul judiciar [din Rusia]? Aceasta este una din multele consecințe a ceea ce ei numesc „operațiunea militară specială" - distrugerea sistemului judiciar.

„Operațiunea militară specială" este încă în desfășurare, dar multe dintre rezultatele sale sunt, în mod bizar, deja evidente. Voi numi câteva dintre ele.

Ucraina și Rusia nu vor mai fi niciodată împreună. Nu vor mai fi niciodată „națiuni înfrățite". Nu atâta timp cât unul dintre frați se consideră cel mare.

Și mai e o consecință.

O mare descoperire geografică a fost făcută în Rusia. Vă voi spune dacă nu ați auzit. Rusia nu mai face parte din Europa. Fereastra către Europa este închisă și baricadată.

Și o altă consecință. În Rusia a avut loc o schimbare de Dumnezeu. Biserica Ortodoxă Rusă a sprijinit „operațiunea militară specială" și a început să susțină moartea. Cred că sunt pe punctul de a declara că porunca biblică „Să nu ucizi" este profund eronată. Noua religie este să mori pentru patrie, nu să trăiești pentru patrie. 

Iată un citat dintr-un cleric rus - vă rog să încercați să îl descifrați. Arhiereul Vasiliev le explică mamelor de ce sunt atât de sfâșiate de durere pentru fiii lor uciși: „Dacă nu ați fi folosit contraceptive, ați fi avut mai mulți copii, iar pierderea nu ar fi fost atât de dureroasă dacă nu ar fi fost copil unic". Iar atitudinea asta este promovată de către televizuni.

Între timp, părintele Ioan Koval este caterisit pentru că a înlocuit „biruință" (victorie) cu „pace" în rugăciunile sale. Am o bănuială că părintele Ioan s-a îndepărtat și mai mult de biserică și s-a apropiat de Dumnezeu.

O altă consecință este pierderea unei generații. Generația născută sub Gorbaciov și care, ani mai târziu, nu este dispusă să se sacrifice. Este generația care construiește viitorul, în timp ce autoritățile ruse încearcă să înfrumusețeze trecutul. Este o generație uimitor de unică, sunt profesioniști, sunt oameni cu o mare empatie. Mulți dintre ei și-au părăsit țara de origine, cel mai adesea pentru totdeauna. 

Acest lucru ar putea să vă intereseze, dragi colegi. Putem să ne dăm seama cine a plecat probabil pentru totdeauna. Este vorba despre cei care și-au luat și animalele de companie. S-a înregistrat o creștere de 26 de ori a numărului de cipuri pentru animale de companie, pentru că oamenii pleacă definitiv. Între 700.000-1.000.000 de oameni, majoritatea tineri, au părăsit Rusia. Ei nu vor să ucidă sau să fie uciși. Cred că este foarte important să salvăm această generație - nu doar de dragul Rusiei, ci pentru noi toți. Trebuie să fie ajutați, susținuți ca o specie pe cale de dispariție, nu să li se blocheze cardurile bancare. 

Cea mai dificilă întrebare - și una care mi se pune adesea - este: de ce tac rușii? De ce nu se revoltă? Sunt toți rușii sclavi? Nu mă voi eschiva și voi pune o contraîntrebare. Unde se pot exprima? Unde pot ei să protesteze? Demonstrațiile sunt interzise. 600 de prizonieri politici se află în prezent în spatele gratiilor. 20 000 de dosare au fost deschise împotriva celor care cer pacea. 300 de instituții media nestatale au fost închise. În Parlament nu există niciun parlamentar pro-pace. Cei care sunt încarcerați ar trebui să ne impună respectul, compasiunea și dorința de a-i ajuta.

De fapt, am venit aici pentru a spune câteva povești scurte, având în vedere că mai am timp pentru asta. Am făcut un apel oficial către Crucea Roșie, profitând de faptul că [Novaya Gazeta] a câștigat Premiul Nobel.

Dragă Cruce Roșie, vă rugăm să ajutați la stoparea torturii în închisoare a lui Alexei Navalnîi, liderul opoziției neparlamentare. Din cei doi ani și jumătate de când se află în spatele gratiilor, 165 de zile au fost zile petrecute în închisoarea din interiorul închisorii. 

 

Este locul în care oamenii sunt transformați în cadavre vii. Crucea Roșie a spus că nu poate interveni în această situație întucât conducerea organizației s-ar afla acum în Siria. De fapt, conducerea CR se afla în biroul ministrului de externe [rus] Serghei Lavrov în acel moment.

Deputatul moscovit Alexei Gorinov (foto jos) a fost condamnat la șapte ani de închisoare pentru că a folosit cuvântul din trei litere (war - război, prezenta versiune este o traducere a discursului în limba engleză, n.red) care nu trebuie să fie pronunțat în Rusia – este vorba despre primul cuvânt din titlul celebrului roman al lui Lev Tolstoi, unde al doilea cuvânt este "pace". Gorinov are 61 de ani. Este om de știință. Are probleme grave de sănătate. A îndrăznit să spună că nu este momentul unor concursuri de desene pentru copii în timp ce se desfășoară bătălii sângeroase. Asta i-a adus 7 ani de închisoare.

Cu puțin timp înainte de sentință, adoptase un câine maidanez. După condamnarea sa, câinele nu a mai lăsat pe nimeni să se apropie de el și a murit de foame și supărare. Este potrivit să vorbesc despre un câine în timpul acestei tragedii teribile? Cred că da. Pentru că, în această poveste, animalele sunt mai nobile decât judecătorii și călăii.

 

Evan Gerșkovici, colegul nostru, reporter la Wall Street Journal, este foarte cunoscut la Moscova. Își iubește țara în care lucrează și este un mare jurnalist. Nu a fost niciodată, nici măcar o dată, spion. Cu toate acestea, a fost încarcerat pentru spionaj. Anterior, jurnalistul [Ivan] Safronov a fost condamnat la 25 de ani [sentința reală este, de fapt, de 22 de ani, a precizat ulterior Novaya Gazeta care a publicat acest discurs, n.red ]. 

Politicianul Vladimir Kara-Murza a fost condamnat la 25 de ani într-un lagăr de detenție. El este unul dintre artizanii Legii Magnitsky. Poate vă amintiți povestea cu oficiali ruși corupți trecuți pe o listă de sancțiuni. Magnitsky aflase că aceștia furaseră 280 de milioane de dolari. Vladimir Kara-Murza a redactat acea lege. Judecătorul Serghei Podoprigorov se afla pe o astfel de listă. El a fost cel care l-a trimis pe Magnitsky la moarte. 

Am intrat în sala de judecată [în timpul procesului lui Kara-Murza] - a fost un proces închis, dar am fost martor acolo. Și pe cine credeți că am văzut? Pe judecătorul Podoprigorov, care prezida completul în dosarul Kara-Murza. L-a condamnat pe Kara-Murza la 25 de ani. Ce este asta, dacă nu răzbunare? Organismul lui Kara-Murza cedează, a slăbit 20 de kilograme. Nu i s-a permis nici măcar să-și sune cei trei copii, nici măcar o dată în anul care a trecut de când l-au încarcerat.

 

[Apoi mai este] Liliya Chanysheva (foto jos). O femeie frumoasă în vârstă de 40 de ani. Crima ei a fost că s-a implicat în politică în cadrul organizației lui Navalnîi. Nu a ucis pe nimeni, nu a furat nimic. Nu este o violatoare. Este o activistă pentru drepturile civile. Ați văzut vreodată pe cineva care să înnebunească de dragoste și nedreptate? Eu am văzut. E ceea ce se întâmplă acum cu soțul ei, Almaz Gatin. O așteaptă în fiecare zi la poarta închisorii cu flori. În ultimul ei cuvânt din instanță, Liliya nu a vorbit despre ea însăși. A spus, de fapt, o singură frază referitoare la ea: „Dacă voi fi condamnată la închisoare, nu voi avea timp să fac un copil. Dați-mi șansa de a fi mamă". Judecătorul Bekchurin nu i-a oferit Chanysheva această șansă. Ea a primit 7,5 ani de închisoarer cu executare. Cruzimea este acum întruchiparea patriotismului de stat. Răul a devenit un act eroic.

 

Zhenya Berkovici (regizoare) și Svetlana Petriychuk (dramaturgă) au fost aruncate după gratii sub acuzația de terorism. Piesa lor a câștigat cel mai mare premiu teatral din Rusia, Masca de Aur. Dar unii experți au scris că ele militau „împotriva statului rus androcentric". Ce este un stat androcentric? Un stat masculin. [Expertul a scris că] Berkovici și Petriychuk sunt împotriva construirii unui stat masculin în Rusia. Feminismul și pacifismul sunt considerate o crimă. Ambele femei se află în prezent în închisoare, riscând să primească pedepese uriașe. 

Zhenya Berkovici 

Svetlana Petriychuk

În plus, numeroși (neo)naziști discută acum liber despre originile evreiești ale lui Berkovici. În Rusia nu a mai existat antisemitism de stat de peste 30 de ani. Putin nu este cu siguranță un antisemit. Este un lucru de care nimeni nu-l poate acuza. Dar neonaziștii au început să participe la conturarea agendei politice a Rusiei. Au prins curaj și au ieși la lumina zilei.

Cineva m-a întrebat astăzi dacă este represiunea politică deja la fel de mare ca în timpul lui Stalin?

Cu siguranță că nu, dacă ne uităm la numărul de arestări și execuții. Dar există un lucru specific în ce privește represiunea. Represiunea este atunci când nimeni nu știe pe cine mai ridică (sistemul) în seara asta.

Ar trebui să închei. Bătălia pentru viitor se duce chiar în acest moment. O bătălie pentru ce fel de societate va fi [Rusia]. Cine va câștiga, junta sau cetățenii liberi. Programul juntei a fost formulat de probabil cel mai popular șef al PMC, miliardarul și supermanagerul Evgheni Prigojin. Vă reamintesc programul pe care acesta l-a formulat:

„Ajunge cu construcția de poduri și teatre. Toți rușii ar trebui să lucreze în fabrici militare. Pentru o vreme, Rusia trebuie să devină Coreea de Nord. Copiii elitei trebuie să fie aduși înapoi din străinătate. Trebuie anunțată o mobilizare generală. Frontierele trebuie închise."

Cu adevărat, acesta este programul unei junte militare. Aș dori să subliniez că acesta va fi un nou tip de juntă. Ea își va face loc (în societate) fără să fie nevoie de răsturnarea actualului președinte. Va fi o lovitură de stat fără nicio schimbare de putere. Pot să vă spun de pe acum: când unii spun că Putin nu are susținere în rândul populației, se înșeală. Generația mai vârstnică îl susține pe Putin. Generația mai în vârstă este stâlpul lui. El se poate sprijini pe ei. Este o generație de bătrâni abandonați, care vor să se simtă vii, care vor să contribuie din nou la măreția patriei lor. Putin înțelege perfect asta.

Așadar, cine se poate opune unei junte iminente, cine se poate opune acestor oameni înarmați? În mod bizar, doar posibilitatea de a spune adevărul ne permite să ne opunem oamenilor înarmați care pretind că dețin puterea. Vă rog, nu lăsați YouTube și Wikipedia să fie închise! Sunt ultimele redute unde jurnaliștii (ruși) își mai pot face public conținutul pe care îl creează. În secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, porumbeii călători erau otrăviți pentru ca armata inamică să nu primească informații. În mod similar, [autoritățile ruse] pot și vor să distrugă YouTube, Wikipedia, VPN-urile și alte servicii de accesare a site-urilor blocate. Inginerii sunt acum coloana vertebrală a luptei pentru libertatea de exprimare. Inginerii împotriva dictatorilor - asta este ceea ce contează în mișcarea anti-război.

Și, în final, vă rog să mă lăsați exact un minut. Puteți să-mi acordați un minut? Vă mulțumesc. UNICEF, organizația ONU pentru protecția copilului, este gata să se implice în returnarea copiilor ucraineni. Știu că Rusia și Ucraina susțin acest lucru. Haideți să sprijinim eforturile UNICEF, astfel încât copiii ucraineni să se poată întoarce la părinții lor și la patria lor.

Încă un lucru. Aici este Ucraina, iar aici este Rusia. Numai doi dintre oficialii lor pot vorbi (în acest moment) unul cu celălalt. Aceștia sunt comisarul ucrainean pentru drepturile omului, Dmytro Lubinets, și omologul său rus, Tatyana Moskalkova (foto jos, la o întrevedere în Turcia). Într-o zi, se va face un film despre cum acești doi oameni, ambii foarte diferiți, care servesc președinți diferiți, într-un conflict violent, au făcut totuși deja schimb de sute și sute de prizonieri de război. Acești oameni nu se plac unul pe celălalt, dar fac o treabă imensă și importantă. Haideți să îi susținem pe ambii comisari. Chiar și în acest iad, ar trebui să ne străduim să reducem numărul de văduve și orfani.

 

În ultimele două săptămâni, televiziunea rusă a menționat de 200 de ori posibilitatea de a folosi arme nucleare. De 200 de ori în două săptămâni. Aceasta este frecvența unei reclame la mâncare pentru câini.

Niciunul dintre noi nu știe dacă Vladimir Putin va apăsa butonul sau nu. Vom avea ocazia, așa cum spunea [personajul lui Jaroslav Hašek] soldatul Švejk, „să ne întâlnim la ora 18.00 după război"? Când va veni acel "după"? Vom avea această ocazie? Oricât timp ne-ar mai rămâne, haideți să îl trăim ca ființe umane.

Vreau să vă cer ceva. Extraordinarii reporteri ucraineni Mstyslav Chernov și Evgeniy Maloletka și echipa lor au realizat un film uimitor intitulat „Douăzeci de zile în Mariupol". Ei au fost ultimii jurnaliști rămași în acest oraș muribund. Soarta reporterilor și soarta oamenilor pe care i-au filmat a fost una și aceeași. Puteau să moară în fiecare secundă. Nu mai erau doar observatori. Se aflau în epicentrul dezastrului. Acum, ei vor înființarea unui premiu pentru regizorii de documentare ucraineni - cei care filmează acum în prima linie. Cei care documentează lupta din interiorul iadului. Haideți să îi susținem. Fac apel la Deutsche Welle să susțină ideea lui Mstyslav Chernov și Evgeniy Maloletka.

Poate că, în final, vom avea și noi un  "6 pm după război".



 

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.