"Paradă rusească" în parlamentul de la Chișinău

Pentru România, dar mai ales pentru românii de la est de Prut, luna iunie este „luna adevărului”. În această lună, la 28 iunie 1940, teritoriul național românesc a fost ocupat de către imperiul ruso-sovietic, iar la 22 iunie 1941, Armata Română a trecut Prutul pentru a-l elibera.

Pentru a nu cădea în plasa minciunilor propagandei rusești și a nu deveni, involuntar, idiot util, trebuie să răspundem corect la următoarea întrebare: „În ajunul, în timpul și după cel de Al Doilea Război Mondial, România avea statutul de „agresor” sau de „victimă”?  

Istoriografia rusească  a rămas fidelă comenzilor ideologice de la Kremlin și a rescris istoria în conformitatea cu miturile fabricate de NKVD-KGB. Pretinșii istorici ruso-sovietici au falsificat în mod conștient implicarea României în Al Doilea Război Mondial, prezentând-o doar ca  „agresor”. Până în prezent Rusia imperială nu spune un cuvânt despre agresiunea ei împotriva României din 28 iunie 1940 și se referă doar la ziua de 22 iunie 1941. Rusia folosește acest tertip perfid chiar și în raport cu cronologia și perioada celui de Al Doilea Război Mondial, evitând să încadreze agresiunile ei mișelești de la 17 septembrie 1939 asupra Poloniei și cea de la 30 noiembrie 1939 asupra Finlandei, de parcă nici n-au fi avut loc.

O spun cu subiect și predicat: Pentru România, dacă nu era agresiunea rusească din 28 iunie 1940, nu era nici 22 iunie 1941.

Nu doar de dragul adevărului, dar și al uriașelor pierderi umane pe care le-a suportat până și după 23 august 1944, România a avut, exclusiv, statutul de „victimă”. La 28 iunie 1940, prin Pactul Molotov-Ribbentrop, imperiul ruso-sovietic ocupă teritoriul național românesc de la Est de Prut, nordul Bucovinei și Ținutul Herța. Prin Dictatul de la Viena de la 30 august 1940, Ungaria hortistă ocupă 43.492 km² din vatra românească. Tratatul de la Craiova de la 7 septembrie 1940 mai rupe o halcă românească – Cadrilaterul.

După atâtea rapturi criminale, mai poți afirma oare că România a fost un stat- „agresor”? Doar dușmanii neamului românesc pot face acest lucru.

Aflată între doi monștri – Stalin și Hitler,  soarta României era pecetluită.  

După ocuparea teritoriului românesc de la Est de Prut de către Imperiul ruso-sovietic, mai era posibilă o alianță cu acest agresor?

Între România și Germania lui Hitler nu a existat niciun tratat militar. La 22 iunie 1941, România a trecut Prutul pentru a „dezrobi din jugul roșu al bolșevismului frații cotropiți”.  

La 22 iunie 1940, zeci de mii de fii ai poporului român și-au jertfit viața pentru a-și elibera frații din stânga Prutului, pentru a readuce ACASĂ teritoriile naționale.

Pentru noi, românii de la est de Prut, ziua de 22 iunie este Ziua Eliberării, ziua comemorării celor care și-au sacrificat viața pentru libertatea noastră.

Acest adevăr este tăinuit de către mutanții imperiului rusesc, de cominterniștii actuali de la Chișinău și București, de idioții utili și reprezentanții coloanei a cincea rusești, care propagă în continuare minciuna imperială rusească.

Pe data de 22 iunie, toți deputații din Parlamentul de la Chișinău (cu excepția unuia), la propunerea unui parlamentar socialist (reprezentant al coloanei a 5-a rusești), s-au ridicat în picioare pentru a comemora victimele „fasciste”. Ce batjocură la adresa eroilor români și a istoriei naționale!  

Cum e posibilă o astfel de blasfemie în parlamentul de la Chișinău, care jură că împărtășește valorile Uniunii Europene, dar promovează narativele rusești? Oare răstimp de un an și patru luni, imperiul rusesc nu a demonstrat cu vârf și îndesat, în războiul din Ucraina, că este unul odios, criminal și nazist? Ce neîntreruptă slugărnicie grețoasă din partea clasei politice!  

Cum de nu s-a ridicat deasupra acestor „mititei” niciun deputat pro-european, care săptămânal umblă cu cerșitul la București, prin județele și comunele României, să spună că 22 iunie este Ziua Eliberării, că 22 iunie 1941 n-ar fi existat dacă nu era 28 iunie 1940, că ceea ce ar trebui să comemorăm cu adevărat sunt zecile de mii de soldați români, care și-au dat viața pentru libertatea noastră, care au rămas pentru vecie să zacă în pământul românesc al Basarabiei?

Poate a îndrăznit cineva din demnitarii din România, din parlamentarii de la București „îndrăgostiți de peste trei decenii de Basarabia”, poate marii experți pe „spațiul post-sovietic” de pe malul Dâmboviței -- de la trepădușul Iulian Chifu la tăietorul de panglici Adrian Dupu – au rostit adevărul despre ziua de 22 iunie 1941 și românii de pe ambele maluri ale Prutului nu i-au auzit?

Am ajuns s-o trăim și pe asta -- să vedem că nu există nicio deosebire între politicienii de la Chișinău și București -- ei fiind deopotrivă de nesimțiți, slugarnici și lași, când e vorba de a spune în public adevărul despre istoria României, despre ziua de 22 iunie 1941. RUȘINE!!!

P.S.1  

Și parcă nu ar fi fost suficient acest gest slugarnic pro-rusesc, în luna iunie. Zilele acestea a decedat unul dintre cei mai înrăiți anti-români – Victor Pușcaș. Pro-rus, prezent în toate aranjamentele obscure din rețelele lui Lucinschi, numit în consiliile antinaționale ale lui Voronin și Dodon, cel care a condamnat la pedeapsă capitală doi muncitori de la o fabrică de vin (pentru o găleată de spirt, soția unuia dintre ei, care avea doi copii, a înnebunit!). Alt tip cu o reputație rău mirositoare, un deputat fără coloană vertebrală, care răspunde la numele Mihail Druță, de la tribuna parlamentului, i-a rostit ditirambi și a propus să fie cinstit cu un minut de reculegere.  

Credeți că s-a găsit vreun „pro-european”  să se împotrivească, să spună adevărul?  Ba bine că nu! Halal de așa majoritate parlamentară, care cinstește torționarii și reprezentanții coloanei a 5-a rusești! Halal de așa „patrioți” ca Druță, Șoimaru sau Țârdea, căci în privința sentimentului românesc nu văd nicio diferență de esență între cei 101 de oportuniști și profitori.  

P.S.2

Nu voi mai fi surprins, dacă pe data de 5 martie, Parlamentul de la Chișinău îl va comemora pe Stalin, la propunerea aceluiași Druță sau altcuiva din corul celor 101…