Basarabia e România. Suntem români și punctum

Mesaj la Adunarea solemnă a Asociației istoricilor din R. Moldova „Al. Moșanu”, consacrată Zilei istoricului (18.06.2023): 

Felicitări tuturor istoricilor care țin aprinsă candela românească!

Felicitări conducerii Asociației istoricilor din R. Moldova „Al. Moșanu”, domnilor Anatol Petrencu și Ion Negrei. 

Sunt sigur că istoricii merită mult mai mult. Dar dacă Asociația istoricilor „Al. Moșanu” nu ar fi organizat această Adunare solemnă, chiar nu ar fi fost nimic.

Două ghilde – a istoricilor și a lingviștilor de limbă română, merită tot respectul și susținerea statului și a societății. Fără ele nu avem trecut, prezent, dar mai ales, viitor.

Dacă un istoric nu se ridică să spună că suntem români, că am fost ocupați de către imperiul rusesc în 1940 și 1944, că am fost masacrați de către acesta în foametea din 1946-47, organizată tot de către acest imperiu al răului, că am fost deportați în 1949 în „siberii de gheață”, că am fost deznaționalizați pe parcursul a peste 50 de ani, că am fost rusificați, că nu există popor moldovenesc, că suntem parte a poporului român, atunci cine să o spună?

Dacă un lingvist nu se ridică să spună că limba noastră este limba română, că facem parte din neamul românesc, că frontiera de la Prut trece prin trupul neamului nostru, că aceasta este o crimă săvârșită împotriva poporului român, atunci cine să o spună?

Azi, nici în surdină nu se vorbește despre identitatea etnică românească a Republicii Moldova. Azi, niciun istoric nu este invitat la posturile TV și radio, pentru a spune adevărul despre identitatea noastră românească.

Manualele de istorie de bază din școli și licee continuă să tăinuiască adevărul despre crimele săvârșite de către imperiul rusesc pe parcursul a sute de ani. Niciun cuvânt despre atacul imperial rusesc asupra Finlandei, la 30 noiembrie 1939. „Dezvinovățirea” Rusiei imperiale, în cazul atacului mișelesc asupra Poloniei, la 17septembrie 1939.

Lapidar sau de fel despre martirii care au înfăptuit UNIREA de la 1918. Un luptător și mecena ca Vasile Stroiescu de la Edineț nu-și găsește locul în manualul de istorie…

Nu ne mai putem cinsti martirii. Suntem privați chiar și de Eminescu! Vezi că este depășit de timp! Poetul etern, poetul absolut al tuturor românilor este marginalizat…

Pe mâinile cui a rămas Eminescu? Pe mâinile lui Șoșoacă, pe mâinile lui Șor?

Dragii mei istorici!

Vă îndemn să mergeți cu fruntea sus și să rostiți cu mândrie „Suntem români și punctum!”.