VIDEO. Victoria autocratului de la Ankara dă fiori reci lumii libere. Va alege Recep Tayyip Erdogan să-și respecte promisiunile sau va da curs amenințărilor? Analiză

Chiar dacă Recep Tayyip Erdogan a intonat cam fals cântecul victoriei odată rezultatele de 28 mai conturate, liderul reales al Turciei este, indubitabil, înzestrat cu ureche „muzicală” atunci când vine vorba de propriii alegători pe care pare că i-a descifrat mai bine decât sondajele și analiștii care sugerau, în ultimele luni, că ar urma să fie învins de opoziție, indiferent cine va fi candidatul acesteia, comentează BBC. 

Totuși distanța care îl desparte de adversarul său  - Kemal Kilicdaroglu (47,86%) – este de doar patru procente, iar Erdogan (52,14%,) ar trebui să-și înceapă cel de-al treilea mandat reflectând la acest aspect.

Analiștii internaționali încearcă acum să elucideze în comentariile lor nu doar de ce a preferat națiunea un autocrat experimentat, pe care nici inflația galopantă, nici cutremurul devastator din februarie nu au reușit să-l dărâme, în detrimentul unui democrat neexperimentat, ci și ce va face în continuare acest aliat „sfidător” al NATO.

Liderul opoziției și-a derulat campania din postura de „domn agreabil", promițând inițial o nouă era democrată pentru Turcia. Ulterior a virat spre dreapta, amenițând să trimită toți refugiații acasă. Acest lucru i-a adus un sprijin suplimentar din partea naționaliștilor, dar nu atât de important încât să reușească înlăturarea lui Erdogan.

Liderul islamist al Turciei are o legătură solidă cu susținătorii său care datează de peste două decenii. Mulți sunt conservatori religioși ca el. Chiar dacă afectați și ei de situația economică, aceștia au preferat să-i rămână alături, oferindu-i încă cinci ani.

La anunțarea rezultatului din turul doi, străzile capitalei Ankara s-au umplut de steaguri turcești, orașul a răsunat de claxoane și de uralele și aplauzele susținătorilor lui Erdogan.

O mulțime uriașă s-a adunat la palatul său prezidențial construit la comandă, cu peste 1.100 de camere.

Contracandidatul său promisese că îl va da în folosință publică.

Scurt context. Erdogan locuiește în palatul prezidențial din Ankara, o construcție uriașă, cunoscută drept Palatul Alb, care a fost finalizată în 2014. Aflat pe un deal care domină capitala administrativă a Turciei, Palatul Alb este 30 de ori mai mare decât Casa Albă din Washington DC, are 1150 de camere și este construit pe un teren de peste 150.000 de metri pătrați.

Reședința prezidențială a costat în jur de 165 de milioane de dolari. Pentru covoare s-au plătit facturi de nouă milioane de euro, pentru uși cinci milioane de dolari, iar pentru ferestre 30 de milioane.

„Este o binecuvântare ca președintele nostru să ne conducă din nou", spune Hatice Duran, în vârstă de 50 de ani, zâmbind larg de sub basmaua sa. „Nu există un alt sentiment mai înălțător decât acesta. Lăsați lumea să audă asta. Este liderul care a sfidat omenirea și a dat o lecție întregii lumi."

Aceasta este o parte esențială a magnetismului său: Erdogan este un lider puternic, un Sultan al zilelor noastre care nu se pleacă, mai notează BBC.

Mesajul alegerilor este că mulți turci preferă un politician dur în locul unuia cumsecade.

Acum, proaspăt întronat din nou, Erdogan se simte, cu siguranța, încurajat de popor să continue pe linia sa. Opoziția țării este grav rănită, iar Kremlinul sărbătorește.

Acesta este rezultatul pe care președintele Vladimir Putin și l-a dorit - nu e de mirare că a fost unul dintre primii care l-a felicitat pe liderul turc. Iar Putin a făcut tot ce a putut pentru a înclina balanța în favoarea preferatului său, inclusiv amânând o plată de 600 de milioane de dolari pentru gazele naturale rusești, deși, în contextul războiului, uriașa sumă îi era, cu siguranță, necesară.

Erdogan a intrat în competiție cu multe avantaje de partea sa: o bună cunoaștere a electoratului, un acut simț al străzii și controlul asupra a 90% din mass-media.

De alfel, Kilicdaroglu a catalogat scrutinul de duminică drept „cele mai incorecte alegeri din ultimii ani", precizând că partidul politic al președintelui a mobilizat toate mijloacele și resursele statului.

În discursul său de victorie, Erdogan a insistat că mare câștigătoare este Turcia, dar nu a pierdut timpul și a atacat opoziția și minoritățile sexuale, generând temeri că drepturile omului și libertatea de exprimare ar putea fi erodate și mai mult în anii următori.

Iar percepția electoratului lui Erdogan îi bătătorește drumul în această direcție.

Întrebat desprre criza economică prin care trece Turcia, un susținător al acestuia, Seyhan, spune că totul a fost o minciună - „Nimeni nu este flămând. Suntem foarte mulțumiți de politicile sale economice. Se va descurca și mai bine în următorii cinci ani" – chiar dacă inflația afectează viața tuturor și însuși Erdogan a recunoscut că lupta împotriva inflației este cea mai urgentă problemă a Turciei.

Costul alimentelor, al chiriilor și al altor bunuri de zi cu zi a crescut vertiginos, exacerbat de refuzul dlui Erdogan de a aplica o politică economică rațională și de a crește ratele dobânzilor.

Lira turcească a atins minime record în raport cu dolarul, iar banca centrală a avut dificultăți în a satisface cererea crescândă de valută.

„Dacă vor continua cu rate scăzute ale dobânzii, așa cum a semnalat Erdogan, singura altă opțiune este un control mai strict al capitalului", avertizează Selva Demiralp, profesor de economie la universitatea Koc din Istanbul.

Situația economică nu a prea intrat însă în sfera preocupărilor susținătorilor lui Erdogan, care au subliniat mândria lor față de poziția puternică dobândită de lider la nivel mondial și despre linia sa dură de luptă împotriva "teroriștilor", adică împotriva militanților kurzi.

În discursul de la Ankara, Erdogan l-a acuzat pe omologul său că se află de partea teroriștilor, criticându-l că a promis eliberarea unui fost co-lider al celui de-al doilea partid de opoziție din Turcia, partidul prokurd HDP.

Este vorba despre Selahattin Demirtas, aflat în închisoare din 2016, în ciuda faptului că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis eliberarea sa.

Erdogan a avertizat însă că Demirtas nu va fi eliberat cât se va afla el la putere.

Realegerea lui Erdogan are însă mare relevanță și pe plan exten și mulți comentatori încearcă să anticipeze cum va influența dinamica relațiilor mondiale, în condițiile în care, sub conducerea „sultanului”, Turcia a devenit un actor important, dar și un aliat sfidător în multe chestiuni vitale. Nu în ultimul rând în cadrul războiul Rusiei cu Ucraina, unde joacă adesea la două capete pentru a-și maximiza câștigul și influența.

Ankara a refuzat să se alăture sancțiunilor impuse Rusiei în urma invaziei lui Vladimir Putin, dar a jucat un rol esențial în negocierea unui acord care să permită exportul de cereale ucrainene prin Marea Neagră. 

De asemenea, în calitate de membru NATO, Turcia a aprobat intrarea Finlandei în alianță, dar încă blochează aderarea Suediei. 

Emre Peker, director pentru Europa în cadrul compania de consultanță Eurasia Group, a declarat pentru POLITICO: „Ankara va menține legături diplomatice și economice solide cu Moscova, rămânând în același timp un aliat important, dar dificil al NATO". Drept urmare, Erdogan va ratifica în cele din urmă aderarea Suediei la NATO dacă i se va permite să cumpere mai multe avioane F-16 de la SUA, a spus el. 

Turcia are o relație complicată și cu UE, nu doar din cauza percepției europene că Erdogan a subminat statul de drept în propria țară, ci și din cauza amenințărilor repetate de a trimite în bloc milioane de refugiați sirieni găzduiți în prezent în Turcia.

„Turcia va transmite un mesaj Occidentului prin aceste alegeri", a declarat Erdogan în declarațiile războinice de luna trecută. „Țara noastră nu se uită la ceea ce spune Occidentul, nici atunci când luptă împotriva terorismului, nici când își stabilește politicile economice."

Acum, că alegerile s-au încheiat, iar Erdogan este mai puternic ca niciodată, aliații NATO ai Turciei vor urmări, probabil alarmați, dacă liderul de la Ankara va alege să-și respecte promisiunile sau dacă va da curs amenințărilor.