”Cu moartea pre moarte călcînd”, roțile unei dube galbene cu număr de Constanța a trecut azi, la ceasul înserării, pe sub clopotnița Mînăstirii Dervent. La volan, părintele stareț Andrei. Lîngă el, eu.
În dubă, judicios stivuite, șaptezeci de cutii de carton, preluate la orele prînzului de la Institutul de Medicină Legală din București. Pe cutii scrie ”Deșeuri biologice”. În cutii, tot atîtea rînduri de oseminte ale morților din lagărul de la Periprava. Înainte de a ajunge așa, au fost ”deșeuri ideologice” ale regimului comunist, îngropate la jumătate de metru în nisip și dezgropate după opt ani de trudă și încercări, despre care aș putea să fac o teză de doctorat, care să ”plagieze” însăși moartea.
Chiar coborîte la rangul de ”deșeuri biologice”, întîmplare care arată cum nu se poate mai clar cum tratează actualul guvern al României dezgroparea victimelor comunismului, a morților fără cruce, cei morți la Periprava și-au găsit după șaizeci de ani liniștea. La mînăstirea Dervent, unde osemintele lor au fost primite, în slujba de pomenire și în dangătul clopotului, șaptezeci de suflete s-au ridicat la cer și, din deșeuri, au devenit dintr-o dată îngeri.