EXCLUSIV Interviu. ”Deputații au coborât în adăpostul antiatomic. Împușcăturile și exploziile bombelor rusești se auzeau în zona parlamentară” – mărturiile lui Gheorghe Mazurașu, unicul deputat de origine română din Rada Supremă de la Kiev. ”Ucraina ar trebui să adopte exemplul României în politicile privind minoritățile naționale”

Podul.ro a realizat un interviu exclusiv cu Gheorghe Mazurașu, unicul deputat ucrainean de origine română din Rada Supremă de la Kiev, ales pe listele formațiunii guvernamentale „Slujitorul poporului” (Sluga naroda) în circumscripția nr. 203 din Cernăuți, zonă locuită majoritar de etnici români. 

Deputatul ne-a relatat despre atmosfera din capitala Ucrainei în primele zile ale invaziei rusești, atunci când trupele invadatoare se aflau foarte aproape de a o înconjura. De asemenea, Gheorghe Mazurașu ne-a răspuns la întrebări referitoare la situația socială și economică curentă din Cernăuți și regiunea Bucovinei, despre acțiunile subversive puse la cale de agenții și colaboraționiștii rușilor din Bucovina, despre valul mare de refugiați din zonele est-ucrainene venit în Cernăuți, despre ajutorul consistent oferit de România către nordul Bucovinei, precum și multe alte problematici de interes. 

Vă invităm să citiți și să distribuiți acest interviu:

Constantin Dicusar: Domnule deputat, cum s-a schimbat viața în Bucovina și Cernăuți după începutul invaziei rusești la scară largă? 

Gheorghe Mazurașu: După cum cunoașteți, Rusia a început acest război la scară largă și a vizat să ocupe întreaga Ucraină. Trebuie spus că regiuneaBucovinei este mai sigură decât alte regiuni ucrainene și Slava Domnului, majoritatea rachetelor rusești care s-au îndreptat spre zona noastră au fost doborâte. Desigur, prioritățile s-au schimbat atât pentru societate, cât și pentru cetățeni în mod individual. O mulțime de refugiați au fost nevoiți să vină în Bucovina, au apărut noi probleme corespunzătoare – atât autoritățile, cât și cetățenii, voluntarii i-au sprijinit pe refugiați și i-au ajutat pe cât a fost posibil. Aceste probleme sunt încă relevante acum. Și multele probleme ale acestor categorii de cetățeni (deplasați intern) rămân nerezolvate. Apropo, în partea noastră de țară, o asistență semnificativă în soluționarea problemelor legate de furnizarea produselor de primă necesitate pentru refugiații din zonele cele mai afectate de război a fost oferită de vecinii noștri grijulii din România, și nu numai. 

Reporter: Cum a fost afectată Rada Supremă de la Kiev de acest război? Cum v-ați desfășurat activitatea?, mai ales anul trecut, în condițiile în care, la un moment dat, trupele ruse au fost cât pe ce să reușească o împresurare a Kievului. 

Gheorghe Mazurașu: Întrucât o posibilă invazie la scară largă fusese anunțată de ceva timp, ni s-au dat anumiți algoritmi de acțiune în caz de urgență. Asta deși eu personal nu am putut concepe un astfel de scenariu, considerând că liderii țărilor occidentale o vor lua razna dacă așa ceva s-ar întâmpla. Dar, din păcate, s-a întâmplat. 

A fost o dimineață teribilă! Mă refer la dimineața zilei de 24 februarie 2022. Eu și familia mea ne-am trezit în zgomotele exploziilor. Soția și copiii mei au împachetat rapid câteva lucruri și au plecat din Brovarî (regiunea Kiev), unde închiriam o casă ca deputat, deplasându-se spre Cernăuți. A fost o călătorie lungă și dificilă pentru familia mea. A fost greu să ajungă acasă, la Cernăuți. Eu am mers la Rada Supremă pentru o ședința programată foarte devreme. Am fost informați despre locul întâlnirii cu puțin timp înainte. Era vorba despre un loc sigur unde trebuia să ne aflăm cu toții, din motive de securitate. Evident, au existat și există opțiuni alternative. Dar, în tot acest timp, noi deputații am stat în continuare în Parlament. Și da, a trebuit să coborâm la un moment dat în adăpostul antiatomic. 

E important că am continuat să lucrăm. Și am luat toate deciziile necesare, începând cu ceea ce a cerut conducerea militară. Apropo, încă este un mister pentru mine de ce nu s-a decis să participăm la ședințele Parlamentului în regim online, fiindcă totuși ne aflăm în stare de război. În ceea ce privește activitatea mea de deputat al Radei Ucrainene, sunt mereu activ și implicat, mă aflu în top 5 ca prezență și număr de voturi (momentan sunt pe locul 5, am ratat unele ședințe doar fiindcă am fost bolnav de Covid-19). Dar eu cred în continuare că decizia de a apela la votul online ar fi logică și potrivită, ținând cont de contextul în care ne aflăm. În ciuda faptului că nu mai puțin de 242 de deputați au susținut cu semnăturile lor proiectul de lege privind ședințele online (și sunt necesare 226+ voturi pentru un vot efectiv în sală), nu am adoptat astfel de modificări. În plus, din cauza noilor circumstanțe dificile, deputații lucrează acum mai mult în circumscripțiile lor. Iar cei care sunt membri ai instituțiilor internaționale călătoresc mai des pentru a-și convinge în mod activ partenerii externi să ajute Ucraina în lupta împotriva agresiunii rusești.

În general, sunt un pic dezămăgit de partenerii noștri occidentali. Dacă țările democratice puternice din Occident ar fi fost suficient de responsabile în raport cu Ucraina, sunt convins că astăzi nu ar mai exista agresiuni militare rusești, anexări și confiscări de teritorii etc. Dar... avem ceea ce avem. 

Da, a fost mai greu când trupele rusești erau aproape de Kiev, iar împușcăturile și exploziile se auzeau adesea din zona parlamentară, decât e acum, când arena principală a luptelor s-a îndepărtat din nou de capitală. Și atâta timp cât acest război blestemat continuă, atâta timp cât distrugerea țării noastre și a poporului ucrainean continuă, nimeni din Ucraina nu se poate simți bine și împăcat cu sine. Deși, bineînțeles, cel mai greu este pentru eroii din tranșee, de pe linia frontului, cărora le dăm slavă! 

Reporter: Cum s-a mobilizat regiunea Bucovinei pentru susținerea efortului de rezistență al Ucrainei?

Gheorghe Mazurașu: Cernăuți și regiunea Bucovinei lucrează pentru apărare și victorie în același mod ca și celelalte regiuni. Uneori puteți găsi declarații mincinoase în sfera publică potrivit cărora din Bucovina și Transcarpatia s-ar mobiliza ca voluntari mai puțini oameni, deoarece aici sunt mulți etnici români și maghiari. De fapt, mobilizarea nu depinde de naționalitate, ci de alte calități ale oamenilor. Și, din păcate, acest război rusesc blestemat ia viețile unor etnici români, maghiari și ucraineni care s-au ridicat cu mult curaj pentru a-și apăra patria. 

Da, din diverse motive, nu toată lumea poate lua arma în mână. Este important ca sistemul guvernamental să distribuie în mod adecvat rolurile pentru a mobiliza resursele umane destinate apărării. Iar acest lucru înseamnă nu doar participarea la operațiunile de luptă (care este, fără îndoială, cea mai dificilă misiune), ci și munca din spatele acestor operațiuni. Părerea mea de parlamentar, în ceea ce-i privește pe șomeri,  cred că ar fi bine să fie lăsați să plece la muncă în străinătate, astfel încât să-și poată întreține familiile și să aibă posibilitatea de a ajuta financiar armata. Din păcate, dimpotrivă, Cabinetul de Miniștri a interzis practic bărbaților cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani să călătorească în străinătate. Acest lucru încalcă Constituția, care nu permite discriminarea pe bază de sex (iar această normă nu poate fi încălcată nici măcar în timp de război). Această decizie, de asemenea, a creat o mulțime de tensiuni inutile în societate, precum și multă corupție și alte probleme. Această decizie a guvernului rămâne, de asemenea, un mister pentru mine, dar, din păcate, nu stă în puterea mea să o schimb. În general, Bucovina, ca și întreaga țară, visează să revină la o viață pașnică cât mai curând posibil.

Reporter: Au existat, de la începutul invaziei, anumite provocări de natură militară ale ocupanților ruși în Bucovina? Cât de pregătită este astăzi regiunea Bucovinei pentru a face față diverselor provocări, inclusiv militare?

Gheorghe Mazurașu:Unele activități subversive au fost înregistrate și în Bucovina. Dar, slavă Domnului, sabotorii au fost demascați și cele mai grave consecințe au fost prevenite. Însă pericolul sabotajului nu este exclus. Agențiile speciale ale statului din regiune continuă să își facă treaba pentru a identifica persoanele care pot reprezenta o amenințare. Cetățenii au devenit, de asemenea, mai vigilenți și raportează forțelor de ordine atunci când văd "persoane ciudate".

Reporter: Câți refugiați ucraineni din regiunile estice a găzduit Bucovina și Cernăuțiul de la începutul războiului și cum s-au acomodat aceștia aici, în Vestul Ucrainei?

Gheorghe Mazurașu: Cel mai mare număr oficial de persoane strămutate intern în Bucovina în această perioadă a fost de 109.000 de persoane. În realitate, cifra este, bineînțeles, mai mare, deoarece nu toată lumea este înregistrată oficial ca atare. Unii dintre acești cetățeni au fost cazați în cămine studențești, grădinițe, săli de sport, spitale și așa mai departe. Unii sunt cazați în sectorul privat. Un număr mic de cetățeni au primit locuințe în case prefabricate. Există, de asemenea, probleme în ceea ce privește asigurarea acestora cu bunuri de primă necesitate. Puțini sunt cei care reușesc să își găsească un loc de muncă. De aceea, ajutorul venit din România vecină și din alte țări este foarte important pentru a rezolva aceste probleme, și suntem foarte recunoscători tuturor!

Reporter: Cum a afectat războiul investițiile din Bucovina? Sunt investitori care au ales această zonă pentru a investi sau pentru a-și transfera afacerile, venind din est?

Gheorghe Mazurașu: Războiul care are loc în țara noastră este, bineînțeles, un companion rău pentru investiții. Iar în acest moment, datorită geografiei mai sigure a regiunii bucovinene, unele proiecte de afaceri din regiunile estice se mută, într-adevăr, în regiunea noastră. Autoritățile publice locale încearcă să faciliteze o astfel de relocare a afacerilor. Totuși, unii oameni de afaceri preferă să își ducă afacerile în străinătate. Dar, în linii generale, atmosfera pentru dezvoltarea afacerilor în Bucovina este acum destul de bună în comparație cu alte regiuni.

Reporter: Care este atitudinea vest-ucrainenilor și bucovinenilor față de compatrioții lor din est?

Gheorghe Mazurașu: De regulă, bucovinenii sunt foarte înțelegători cu semenii lor din regiunile în care au loc lupte intense. Ei încearcă să îi ajute și să îi susțină în orice mod posibil, inclusiv cu asigurarea unor mijloace de trai și a unor locuințe. Bineînțeles, există și excepții. Și există situații tensionate. Mai ales atunci când oamenii care sunt supuși unor influențe manipulatorii pot da vina unii pe alții, spunând că “din cauza voastră, a celor din est, avem război” sau, dimpotrivă, că dorința "excesivă" a regiunilor vestice de integrare europeană și de aderare la NATO este cea care a provocat agresiunea militară din partea Rusiei. Dar acestea sunt excepții. Bunele relații umane prevalează. 

Reporter: În conformitate cu parcursul european al Ucrainei, cât de firești sunt așteptările României în privința unor schimbări legislative în Ucraina, în special legate de acordarea unor drepturi comunităților românești din Bucovina, Transcarpatia și din alte zone, printre care dreptul la învățământ în limba română?

Gheorghe Mazurașu: Ca parlamemtar, nu cunosc nicio afirmație critică oficială din partea României către Ucraina cu privire la încălcarea drepturile minorității române. Uneori, anumiți activiști pot ridica întrebări cu privire la garanțiile educației în limba maternă (română) în localitățile de limbă română. Dar în acest sens, cred că este bine să adoptăm experiența României. Din câte am observat, aflându-mă la unele evenimente interetnice din Suceava, majoritatea reprezentanților minorităților naționale din România au comunicat în limba română în viața de zi cu zi. Și asta e normal. Până la urmă, ei locuiesc în România și e logic ca limba română să fie aproape și confortabilă pentru minoritățile din România. În același timp, din câte știu, România susține și încurajează păstrarea anumitor tradiții naționale, culturale și de altă natură de către minoritățile de pe teritoriul său. Noi, Ucraina, am adoptat, în opinia mea, un vector bun în ceea ce privește limbile de predare în școli. În locurile în care minoritățile sunt dens populate, este posibil ca copiii să învețe în școala primară în limba maternă, cu o trecere treptată la școala de stat: în clasele 5-6 trebuie predate cel puțin 20% din discipline în ucraineană, în clasele 7-9 - cel puțin 40%, iar în clasele mai mari - nu mai mult de 60%. Dacă Bucureștiul oficial are rezerve și propuneri, desigur, merită să discutăm și să ajungem la un consens. În paralel, luând în considerare situația în oglindă cu predarea în limba ucraineană din România. 

Printre altele, în momentul de față, norma care obligă în domeniul public să se presteze serviciul în limba ucraineană chiar și în sectorul privat este, de fapt, o chestiune strict internă. Am depus un proiect de lege prin care se propune lăsarea serviciului în limba de stat obligatorie în instituțiile de stat și comunale, iar în sectorul privat, economia va reglementa totul. Dacă mergi, de exemplu, la un magazin dintr-un sat vorbitor de limbă română, poți fi deservit cu ușurință acolo în cel puțin trei limbi - română, ucraineană și rusă. Dar însăși norma obligației, constrângerea în sectorul privat provoacă nemulțumiri și un anumit protest. În opinia mea, este necesar să arătăm respect față de cetățenii vorbitori de alte limbi decât ucraineana, ai țării noastre. Cu atât mai mult când vine vorba de rezidenți NATIVI, ca și în cazul aceleiași minorități (comunități) române. 

Cu toate acestea, inițiativa legislativă a fost atacată manipulativ de propaganda oponenților politici. Mai bine ar direcționa aceste fonduri prin care își susțin propaganda, pentru a ajuta Armata. În comisia de specialitate mi s-a comunicat că momentan au decis să nu aprobe deocamdată nicio modificare a legislației lingvistice, și se va putea reveni asupra acestei probleme tocmai în contextul comunicării cu Uniunea Europeană privind specificul Legii minorităților naționale.

Reporter: Cum apreciați relațiile polono-ucrainene și cât de importante sunt demersurile Poloniei pentru susținerea și rezistența militară a Ucrainei?

Gheorghe Mazurașu: Istoria relațiilor dintre Ucraina și Polonia este complexă și interesantă, dar, după invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, țările noastre par să fi devenit foarte apropiate, iar relațiile au devenit foarte calde și pozitive. Polonia este probabil cel mai zelos și deschis susținător al Ucrainei în această luptă împotriva agresiunii rusești. Și acest lucru este foarte apreciat de poporul ucrainean. Uneori apar anumite neînțelegeri economice (de exemplu, ca în cazul recentei interdicții guvernamentale privind importul de cereale și alte produse agricole din Ucraina în Polonia), dar fiecare țară, desigur, își protejează, în primul rând, interesele naționale. Însă atunci când suntem în război, vrem să vedem doar sprijin din partea țărilor prietene, nu obstacole. Am încredere și cred că astfel de neînțelegeri se vor rezolva rapid și pe cale amiabilă. La urma urmei, trebuie să trăiești liniștit și amiabil cu vecinii tăi. Și să ai parte de o cooperare reciproc avantajoasă.