În perspectiva Summitului de la Vilnius, Kuleba avertizează NATO că "ambiguitatea reprezintă cel mai bun aliat al lui Putin": "Kyivul are nevoie de Alianță și Alianța are nevoie de Kyiv!". Aportul de securitate pe care aderarea Ucrainei l-ar aduce Alianței Nord-Atlantice

Într-un editorial scris pentru publicația Foreign Affairs, ministrul ucrainean de Externe, Dmytro Kuleba, a demontat sistematic așa-zisele argumente ale celor ce se opun aderării Ucrainei la NATO. Pozițiile exprimate de Kuleba vin înainte de importantul Summit al NATO de la Vilnius, ce se va desfășura în luna iulie. 

"Este clar că ambiguitatea reprezintă cel mai bun aliat al lui Putin. (...) La următorul Summit al Alianței, la Vilnius, în Lituania, membrii NATO ar trebui să trimită Rusiei un semnal scris că jocul s-a încheiat: Ucraina face parte din Occident, este în pragul aderării la NATO și va intra în curând pe ușă. Pentru a evita orice neînțelegeri, noi, în Ucraina, nu vorbim despre aderarea imediată la Summitul de la Vilnius, ci despre aliații NATO care fac un pas istoric spre admiterea țării", a subliniat Kuleba. 

"NATO trebuie să reziste tentației de a formula cereri suplimentare pentru Ucraina, ceea ce ar întârzia și mai mult aderarea acesteia. În schimb, NATO ar trebui să ia o decizie politică de a prezenta un calendar pentru aderarea Ucrainei, fie la Summitul de la Vilnius, fie până la sfârșitul anului 2023. Aderarea va fi un proces, iar atingerea scopului final de aderare a Ucrainei la Alianță va depinde de situația de securitate, dar acest proces trebuie să înceapă fără întârziere", a continuat ministrul ucrainean. 

Nu în cele din urmă, Kuleba a subliniat aportul pe care Ucraina l-a adus deja securității NATO: "Ucraina are multe de câștigat de la NATO, dar are și multe de oferit în schimb. Ucraina apără întregul flanc estic al NATO și împărtășește cu membrii Alianței ceea ce a învățat. De exemplu, armata ucraineană a arătat că, deși principiul NATO al descentralizării – care deleagă subordonaților autoritatea de luare a deciziilor – funcționează bine cu unități mici de soldați profesioniști, nu este potrivit unui război la scară largă în care soldații recrutați alcătuiesc până la 70% din unități. Experiența Ucrainei a arătat, de asemenea, că, contrar practicilor NATO, comandanții care antrenează unitățile ar trebui să fie aceiași comandanți care conduc acele unități în luptă. Alte lecții pe care Ucraina le-a predat NATO includ valoarea inovației, ingeniozitatea, inițiativa locală, sprijinul civil pentru armată și apărarea civilă.

Pe parcursul războiului, Ucraina a contribuit la întărirea regulilor, standardelor și procedurilor NATO, îmbunătățind capacitatea Alianței de a lupta în războaie moderne, de mare intensitate. Ucraina are, totodată, o experiență de neegalat în combaterea amenințărilor hibride, în desfășurarea războiului informațional și în asigurarea rezilienței instituțiilor statului și a infrastructurii critice. Astăzi, milioane de ucraineni își perfecționează abilitățile în cel mai sângeros război din Europa din secolul XXI. Mâine, ei vor folosi aceste abilități pentru a consolida securitatea colectivă a NATO".

Redăm integral editorialul redactat de Dmytro Kuleba: 

"Kyivul are nevoie de Alianță și Alianța are nevoie de Kyiv! 

Pe 4 aprilie, m-am așezat la marea masă rotundă din sediul NATO de la Bruxelles și am aplaudat faptul că Finlanda a fost admisă oficial în Alianță. Mă bucur pentru prietenii mei finlandezi și salut această schimbare a plăcilor tectonice ale securității europene. Dar țara mea, Ucraina, nu este încă membră NATO, iar această schimbare nu va fi completă până nu va fi parte din Alianță. Din fericire pentru noi, roțile istoriei se întorc și nimeni nu poate face nimic pentru a le opri.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei înseamnă mai mult decât uciderea ucrainenilor și furtul pământului nostru. Președintele Vladimir Putin încearcă să distrugă însăși bazele ordinii de securitate europene formate după 1945. De aceea, miza este atât de mare, nu doar pentru Ucraina, ci și pentru întreaga comunitate euro-atlantică.

Ucraina nu a ales această bătălie. Nici Statele Unite și aliații săi din NATO. Rusia a început acest război. Dar datoria revine Ucrainei și partenerilor săi occidentali să pună capăt conflictului, obținând o victorie justă care să garanteze pacea și stabilitatea în Europa pentru generațiile viitoare.

A face acest lucru necesită acceptarea inevitabilului: că Ucraina va deveni membră NATO, respectiv mai devreme decât mai târziu. Este timpul ca Alianța să nu mai identifice scuze și să înceapă procesul care duce la eventuala aderare a Ucrainei, arătându-i lui Putin că a eșuat deja și forțându-l să-și tempereze ambițiile. Pe parcursul acestui război, am demonstrat că suntem mai mult decât pregătiți pentru aderare și că avem multe de oferit Alianței. Ceea ce avem nevoie este o declarație scrisă clară din partea aliaților care să stabilească calea spre aderare.

Scuze și iar scuze

Fiind cea mai de succes alianță defensivă din istorie, NATO reprezintă atât un garant al securității, cât și o expresie a unui viitor politic comun. Dar puterea Alianței derivă din voința politică a membrilor săi, care a lipsit foarte mult atunci când vine vorba de admiterea Ucrainei.

La Summitul NATO de la București din 2008, membrii au fost de acord să facă din aderarea Ucrainei un obiectiv, dar au petrecut mai mult timp semnalând Rusiei că acest lucru nu se va întâmpla (cel puțin în viitorul apropiat) decât luând măsuri practice pentru ca obiectivul să devină realitate. Trei războaie mai târziu – în Georgia în 2008, în Ucraina în 2014 și acum din nou în Ucraina – este clar că ambiguitatea reprezintă cel mai bun aliat al lui Putin.

În cei 15 ani de la Summitul de la București, Ucraina a auzit multe argumente despre motivul pentru care nu poate adera la NATO. Membrii Alianței au susținut că admiterea de noi membri care împart granița cu Rusia ar putea provoca Moscova. Acest argument a fost întotdeauna greșit, dar repetarea lui acum este hilară. La momentul în care Rusia a ocupat Crimeea în 2014, Ucraina era oficial o țară nealiniată, fără ambiția de a se alătura NATO. În 2022, când Rusia și-a început teribila invazie totală, NATO încă nu deschisese o cale reală pentru aderarea Ucrainei. În timp ce scriu aceste rânduri, la Kyiv sună o sirenă de raid aerian, iar Rusia desfășoară de luni de zile un atac asupra orașului Bakhmut. Totodată, Moscova se pregătește să respingă o serie de contraofensive ale Ucrainei. Așa că am un răspuns simplu pentru oricine susține că admiterea Ucrainei în NATO ar provoca Rusia: vorbești serios?

În mod uimitor, oponenții aderării ucrainene au continuat să susțină acest argument chiar și după mai bine de un an de război total. Cu toate acestea, aderarea Finlandei demonstrează odată pentru totdeauna de ce nu stă în picioare argumentul. Rusia a răspuns la cea mai recentă extindere a NATO – care plasează un membru direct la granița cu Rusia – nu atacând Finlanda, ci minimizând semnificația aderării țării în cauză, probabil pentru a evita evidențierea propriului eșec de a menține Helsinki în afara Alianței.

Cei care se opun aderării Ucrainei au susținut, de asemenea, că Ucraina însăși este divizată în privința aderării la NATO. În trecut, acest lucru era adevărat, dar nu mai e. Ucrainenii au susținut din ce în ce mai mult aderarea la Alianță din 2014, când Rusia a capturat ilegal Crimeea și a declanșat un război în Donbas. În 2019, Ucraina și-a modificat oficial Constituția pentru a-și consacra angajamentul de a adera la NATO. Marea majoritate a ucrainenilor – 82%, conform unui sondaj din februarie 2023 al Institutului Republican Internațional – sprijină acum aderarea. Și nu mai există o divizare regională în această chestiune: majoritatea ucrainenilor sunt pro-NATO în toate părțile țării.

Locuitorii țărilor NATO văd din ce în ce mai mult Ucraina ca parte a comunității lor mai largi. Potrivit unui sondaj realizat la nivelul UE în februarie 2023, 68% dintre cetățenii UE consideră atacul Rusiei asupra Ucrainei un atac asupra Europei în ansamblu. Aceasta este opinia a 80% dintre polonezi și spanioli, 70% dintre olandezi și 65% dintre germani și francezi. Atât liderii majorității țărilor NATO, cât și publicul lor, văd Ucraina ca parte integrantă a arhitecturii de securitate occidentală. Este timpul să acționăm pe baza acestor credințe.

Cel mai nou argument împotriva aderării Ucrainei este că subiectul divizează Alianța. Dar în Europa, aceeași obiecție a fost ridicată de cei care încercau să blocheze calea Ucrainei către aderarea la Uniunea Europeană. Cu puțin mai mult de un an în urmă, ni s-a spus că UE era divizată în privința acordării Ucrainei a statutului de stat candidat. Totuși, în iunie 2022, toate cele 27 de state membre UE au susținut acordarea acestui statut Ucrainei, dând blocului un nou sentiment de unitate, scop și putere. Același lucru se va întâmpla cu NATO atunci când se va lua o decizie cu privire la calea Ucrainei spre aderare.

Agresiunea rusă împotriva Ucrainei a revigorat Alianța și i-a dat o nouă rațiune de a fi. Finlanda a aderat după ce și-a rezolvat diferențele cu țările NATO. Suedia va urma exemplul, iar Ucraina poate la rândul său. Este doar o chestiune de voință politică. Dacă ne concentrăm pe divizare, vom fi divizați. Dar dacă căutăm soluții practice, NATO va fi mai puternică și mai unificată. Este timpul să renunțăm la această scuză și să acceptăm în sfârșit că nu există nicio alternativă la admiterea Ucrainei dacă scopul NATO este să asigure securitatea comunității euro-atlantice.

Nu pun la îndoială angajamentul actual al NATO față de Ucraina. Membrii Alianței au oferit asistență vitală Kyivului încă de la începutul invaziei rusești la scară largă. Dar pun la îndoială strategia NATO când vine vorba de Ucraina și de securitatea pe termen lung a zonei euro-atlantice. Frica a întunecat judecata Alianței, determinând-o să adopte o strategie prea precaută, care a avut consecințe grave pentru mii de ucraineni care au fost răpiți, violați, torturați, strămutați sau uciși. Strategia defectuoasă a NATO a permis Rusiei să submineze securitatea Occidentului prin atacuri cibernetice, spionaj și cazuri de interferență politică.

Liderii actuali ai țărilor NATO nu au luat deciziile greșite care ne-au adus aici, dar pot lua decizia îndrăzneață de a extinde Alianța și, astfel, de a proteja zona euro-atlantică. Lăsarea Ucrainei expusă nu va duce decât la o instabilitate suplimentară și la agresiunea rusă.

Dincolo de București

Ucraina dorește aderarea la NATO și, odată cu aceasta, protecția articolului 5, care cere membrilor să trateze un atac armat împotriva unuia sau mai multor membri din Europa sau America de Nord drept un atac contra tuturor și 'să ia măsurile pe care le consideră necesare, inclusiv utilizarea forței armate, pentru a restabili și menține securitatea zonei Atlanticului de Nord'. Cine în situația noastră nu ar căuta o astfel de protecție? Dar noi suntem realiști. Nu căutăm să tragem Statele Unite sau alte țări NATO într-un război. Acesta este războiul nostru și luptăm cu succes primind sprijinul generos al partenerilor și aliaților noștri.

Niciodată nu am cerut nimănui să trimită trupe și nu ne propunem să lansăm o asemenea solicitare. Nu căutăm o baghetă magică prin care să se încheie în mod miraculos războiul și să se elimine nevoia de a-l câștiga pe câmpul de luptă. Ceea ce cerem este un calendar concret pentru aderarea Ucrainei la NATO.

La următorul Summit al Alianței, la Vilnius, în Lituania, membrii NATO ar trebui să trimită Rusiei un semnal scris că jocul s-a încheiat: Ucraina face parte din Occident, este în pragul aderării la NATO și va intra în curând pe ușă. Pentru a evita orice neînțelegeri, noi, în Ucraina, nu vorbim despre aderarea imediată la Summitul de la Vilnius, ci despre aliații NATO care fac un pas istoric spre admiterea țării.

Nu este nevoie de un plan de acțiune de aderare care să stabilească anumite repere pe care țara trebuie să le îndeplinească înainte de aderare; Finlanda și Suedia au arătat că astfel de programe sunt inutile și că Ucraina este mai mult decât calificată să se alăture. A sosit momentul să oferim claritate în loc să reiterăm politica ușilor deschise și să-l lăsăm pe Putin să exploateze ambiguitatea. NATO trebuie să reziste tentației de a formula cereri suplimentare pentru Ucraina, ceea ce ar întârzia și mai mult aderarea acesteia.

În schimb, NATO ar trebui să ia o decizie politică de a prezenta un calendar pentru aderarea Ucrainei, fie la Summitul de la Vilnius, fie până la sfârșitul anului 2023. Aderarea va fi un proces, iar atingerea scopului final de aderare a Ucrainei la Alianță va depinde de situația de securitate, dar acest proces trebuie să înceapă fără întârziere.

Ar fi rezonabil ca membrii NATO să decidă ce tipuri de garanții de securitate doresc să ofere Ucrainei chiar acum, în așteptarea aderării, și care dintre aceste garanții vor continua să se aplice după ce Ucraina va deveni aliat NATO (în plus față de cele consacrate în tratatul NATO). Dacă NATO nu reușește totuși să acționeze la Summitul de la Vilnius, va continua să poarte rușinea Bucureștiului. Momentul pentru a acționa este acum! 

Un câștig, nu o povară! 

Ucraina are multe de câștigat de la NATO, dar are și multe de oferit în schimb. Ucraina apără întregul flanc estic al NATO și împărtășește cu membrii Alianței ceea ce a învățat. De exemplu, armata ucraineană a arătat că, deși principiul NATO al descentralizării – care deleagă subordonaților autoritatea de luare a deciziilor – funcționează bine cu unități mici de soldați profesioniști, nu este potrivit unui război la scară largă în care soldații recrutați alcătuiesc până la 70% din unități. Experiența Ucrainei a arătat, de asemenea, că, contrar practicilor NATO, comandanții care antrenează unitățile ar trebui să fie aceiași comandanți care conduc acele unități în luptă. Alte lecții pe care Ucraina le-a predat NATO includ valoarea inovației, ingeniozitatea, inițiativa locală, sprijinul civil pentru armată și apărarea civilă.

Pe parcursul războiului, Ucraina a contribuit la întărirea regulilor, standardelor și procedurilor NATO, îmbunătățind capacitatea Alianței de a lupta în războaie moderne, de mare intensitate. Ucraina are, totodată, o experiență de neegalat în combaterea amenințărilor hibride, în desfășurarea războiului informațional și în asigurarea rezilienței instituțiilor statului și a infrastructurii critice. Astăzi, milioane de ucraineni își perfecționează abilitățile în cel mai sângeros război din Europa din secolul XXI. Mâine, ei vor folosi aceste abilități pentru a consolida securitatea colectivă a NATO.

Cel mai bun mod de a asigura securitatea euro-atlantică este de a primi Ucraina în NATO. Politicienii, diplomații și analiștii pot veni întotdeauna cu noi argumente pentru a menține Ucraina în afara Alianței, așa cum fac de ani de zile. Vestea bună este că fiecare nou argument e mai slab decât ultimul. Vestea proastă este că nevoia constantă de a le respinge pierde timp prețios în detrimentul securității oamenilor. Ucraina are nevoie de NATO, iar NATO are nevoie de Ucraina!".