"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
De-a lungul războiului la scară largă pe care l-au declanșat, rușii și-au arătat din plin ineficiența în luptă, demonstrând că așa-zisa ”cea de-a doua armată din lume” nu e decât una dintre numeroasele minciuni ale Kremlinului. Chiar dacă Moscova și-a tot schimbat generalii, de o manieră demonstrativă și intimidantă, aceste permutări nu au avut efectele scontate. Așa cum vedem, mărețele rezultate așteptate de Putin întârzie să se petreacă, trupele rusești fiind împotmolite în diverse zone de conflict. Asta pentru că, în ceea ce-i privește pe ruși, pământul ucrainean a devenit un veritabil ”Triunghi al Bermundelor”. Toți invadatorii care ajung aici își pierd ireversibil autoritatea și puterea. Fiecare general rus nou sosit se angajează, cu încredere și abnegație, să schimbe tactica astfel încât să obțină rezultate militare, însă ardoarea lui pălește de îndată ce se confruntă cu rezistența totală a trupelor ucrainene, care sunt extrem de motivate.
Singura tactică militară de succes a rușilor – pe care o aplică în mod permanent – este tactica pământului pârjolit pe care o pun în practică prin diverse metode, toate având însă același rezultat: distrugerea orașelor și satelor, ștergerea lor de pe fața pământului. Dar nici măcar această tactică a distrugerii totale și a genocidării premeditate nu aduce rezultatele mult așteptate de criminalii în masă de la Kremlin. Un exemplu izbitor este măcelul de la Bakhmut, oraș-cetate apărat cu eroism de trupele ucrainene. Asta deși rușii sunt net superiori din punct de vedere numeric și al echipamentelor militare. Orașul e bombardat cu toate armele disponibile – cu sistemele de lansare cu rachete multiple, cu tancurile, cu obuzierele, cu mortierele, cu dronele de atac și cu bombe cu fosfor interzise de Convenția de la Geneva, care ard tot ce le stă în cale.
Mai mult, Rusia folosește în mod uzual așa-numitele ”perdele” de bombardamente, distrugând cartiere întregi. De asemenea, a fost înregistrată utilizarea bombelor aeriene cu o greutate de 500-1500 kilograme, dar și a bombelor termice cu magneziu, care pot arde vehicule grele și blindate.
O armă nu mai puțin cumplită este tunul de artilerie autopropulsat 2S7 Pion, după loviturile căruia rămân cratere adânci de 5 metri. Potrivit Brigăzii 93, care luptă în prezent la Bakhmut, încă din octombrie, rușii au început să aducă sute de astfel de tunuri. În marea majoritate a cazurilor, în Bakhmut se luptă cu mitraliere și cu lansatoare de grenade antitanc portabile.
”Odată am văzut doi invadatori ruși care pândeau după un colț, alergau și trăgeau pe rând cu lansatoarele de grenade. Au tras zece grenade și au reușit să scape. Altădată am văzut cum rușii au făcut o gaură în peretele unei clădiri și au început să tragă puternic prin spărtură, distrugând sistematic casele din împrejurimi. Una luase foc și așteptau să iasă militarii ucraineni ca să-i împuște”, a relatat pentru Kyiv Post un soldat al Brigăzii 93 – deși brute și succinte, relatările lui sunt grăitoare pentru modul în care se poartă luptele de stradă în Bakhmutul bombardat fără intermitențe.
Rușii beneficiază de un număr mare de vehicule aeriene fără pilot, acestea fiind lansate ”la pachet”: vehicule de recunoaștere care transmit coordonatele mortierelor și ale trăgătorilor ucraineni către alte vehicule ce lovesc țintele din mai multe poziții. Militarii ucraineni notează că, de regulă, rușii lovesc de câte 6 ori coordonatele raportate.
”Vine drona, te vede și transmite coordonatele tale. Rușii lovesc locul de 5 ori, apoi așteaptă și urmăresc un timp, pentru ca după aia să lovească a șasea oară, așa, de control. Într-o zi am ieșit după apă și a dat o dronă peste mine. Abia am scăpat cu viață, fugind și ascunzându-mă într-un gropan, printre niște ruine. Zona a fost lovită de 5 ori, ca de obicei, însă am avut noroc și nu m-au spulberat. Știam că asta nu era totul și că mai devreme sau mai târziu vor trage din nou, așa că am ieșit de acolo și m-am îndepărtat cât am putut. Am auzit zgomotul exploziei undeva în spate”, relatează un militar ucrainean care luptă sub indicativul ”Baron”.
În general, eficiența vehiculelor aeriene fără pilot e cheia pentru a purta un război modern. Ele identifică inamicul și tot ele pot asigura lichidarea acestuia de la diverse distanțe.
”Când am luptat la Soledar, operatorul nostru de dronă ne-a ajutat enorm, avertizându-ne despre locațiile ocupate de inamic. Când operatorul a fost rănit și retras de pe front, imediat au început problemele, pentru că nimeni dintre cei rămași nu avea experiență cu drona. Așa că până la urmă a zburat aiurea și a căzut, s-a ales praful de ea”, și-a amintit ”Baron”.
