"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Activistul și jurnalistul Vladimir Kara-Murza, figură proeminentă a opoziției anti-Putin, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare în Rusia pentru înaltă trădare și alte acuzații legate de criticile sale la adresa războiului din Ucraina, scrie BBC.
Kara-Murza, care este și cetățean britanic, este cel mai recent dintre opozanții lui Putin care au fost arestați sau forțați să fugă din Rusia. El a negat acuzațiile și a criticat vehement procesul său.
„Subscriu la fiecare cuvânt pe care l-am spus", preciza el din arest săptămâna trecută.
„Nu doar că nu mă căiesc de nimic, dar sunt chiar mândru de faptele mele", a declarat el în fața unui tribunal din Moscova.
„Mă învinovățesc doar pentru un singur lucru", a mai spus Kara-Murza, în vârstă de 41 de ani, pe care organizația Amnesty International l-a desemnat drept „prizonier de conștiință" (detalii mai jos despre acest termen).
„Că nu am reușit să conving suficient de mulți dintre compatrioții mei și nici pe politicienii din țările democratice de pericolul pe care actualul regim de la Kremlin îl reprezintă pentru Rusia și pentru lume."
Pe lângă faptul că a criticat așa-numita „operațiune militară specială" din Ucraina, Kara-Murza a vorbit deschis și împotriva președintelui Vladimir Putin și a represiunii guvernului său împotriva disidenței.
În vârstă de 41 de ani, Kara-Murza a jucat un rol-cheie în convingerea guvernelor occidentale de a sancționa oficialii ruși pentru abuzurile privind drepturile omului și corupție, contribuind la adoptarea Legii Magnițki de către Statele Unite.
Sentința sa de 25 de ani a fost cea mai mare cerută de procurori și este cea mai dură sentință primită până acum de o figură a opoziției.
Kara-Murza a fost arestat în urmă cu un an la Moscova, inițial pentru că nu ar fi ascultat ordinele unui ofițer de poliție. După ce a fost arestat, i s-au adus acuzații mai grave.
Cazul său s-a bazat în parte pe un discurs pe care l-a ținut anul trecut în fața politicienilor din SUA, în care a afirmat că Rusia comite crime de război în Ucraina prin bombardarea zonelor rezidențiale cu bombe cu dispersie și prin "bombardarea maternităților și a școlilor".
Din păcate, deși Vladimir Kara-Murza este și cetățean britanic, Marea Britanie a părut că ignoră situația în care se află acesta, deși este public cunoscut faptul că a fost victima unui atentat de asasinat cu otrăvuri, în două rânduri, în 2015, respectiv, în 2017. Potrivit avocatului său Vadim Prohorov, opozantul suferă de polineuropatie şi patologie neuromusculară, consecinţe ale celor două otrăviri.
Kara-Murza este tatăl a trei copii și este absolvent al Universității Cambridge.
Singura persoană proeminentă care a luat constant atitudine în speța lui Kara-Murza, unde era deja așteptată o asemenea sentință abominabilă., este Bil Browder, omul de afaceri britanic, milionar, cel care a inițiat Legea Magnițki (care, în linii mari, impune sancțiuni împotriva rușilor care au comis încălcări ale drepturilor omului sau care sunt vinovați de mari acte de corupție), adoptată în 2012 de Congresul Statelor Unite.
Context. Browder (ale cărui cărți despre experiența rusească oribilă au fost traduse și în română) a fost cel mai mare investitor străin din Rusia până în 2005, când i s-a refuzat intrarea în țară și a fost declarat drept „o amenințare la adresa securității naționale" pentru că a dezvăluit corupția din companiile de stat rusești.
În 2008, avocatul lui Browder din Rusia, Serghei Magnițki (de origine ucraineană), a descoperit o fraudă masivă comisă de oficiali guvernamentali ruși, de peste 230 de milioane de dolari. Magnițki a depus mărturie împotriva funcționarilor de stat implicați în această fraudă, dar a fost ulterior arestat, încarcerat fără proces și torturat sistematic. A petrecut un an în închisoare în condiții de detenție îngrozitoare, i s-a refuzat în mod repetat tratamentul medical și a murit în închisoare la 16 noiembrie 2009.
Termenul de „prizonier de conștiință” este atribuit fondatorului Amnesty International, Peter Benenson, care l-a folosit în 1961 pentru a descrie doi studenți portughezi care au fost condamnați la șapte ani de închisoare pentru că au făcut un apel la libertate sub un guvern dictatorial.
Termenul desemna inițial dizidenții din Uniunea Sovietică și Blocul Estic aflat sub umbrela Moscovei, dar în timp a inclus sute de figuri religioase, opozanți politici și oameni de presă din întreaga lume, inclusiv din fostele state sovietice, dar și din imediata vecinătate.
Potrivit criteriilor aplicate de Amnesty International pentru desemnare, „prizonierii de conștiință" sunt persoane care „nu au militat pentru violență dar au fost arestați pentru ceea ce sunt (orientare sexuală, etnică, națională, origine socială, limbă, loc de naștere, rasă, sex sau statut economic)".
