Bat clopotele Reînvierii

În fiecare primăvară, când pământul Moldovei este acoperit de pomii în floare, iar văzduhurile sunt îmbălsămate de parfumurile tari ale prierului, mă simt că rătăcesc prin locurile noastre sfinte şi dragi, care de secole împrăştie lumină din lumină şi ocrotesc temeliile acestui neam şi ţări.

Misterioasa cruce de piatră cioplită deasupra Răutului la Butuceni, arhaica biserică de la Căuşeni intrată în pământ până sub ferestre, mănăstirea de la Căpriana ctitorită de marele voievod, cetăţile medievale de pe Nistru, schiturile şi clopotniţele răsărite în adâncul codrilor, mănăstirile rupestre înşirate ca nişte lumânări mereu aprinse de-a lungul Nistrului, - fiecare în parte şi toate luate împreună întregesc icoana sfântă a acestui pământ românesc pre nume Basarabia.

Drumul spre locurile sfinte este un drum lung şi anevoios. Dar fiecare pas făcut sincer spre renaşterea individuală şi colectivă tămăduieşte şi îmbunează, curăţă şi înalţă. Nu avem şanse să aducem armonia în natură şi în societate atâta timp cât nu ne vom vindeca bolile sufleteşti, interioare.

Peste foarte puţin timp vom întâmpina cu toţii învierea lui Hristos. E sărbătoarea sărbătorilor, e anotimpul renaşterii naturii şi împăcării între oameni, e veşnica şi nevăzuta legătură între cer şi pământ, între generaţiile de ieri şi de azi, între viaţă şi moarte, între firul de iarbă şi picătură de ploaie, între credinţă si mântuire.

Bat clopotele reînvierii. Să ne apropiem de cele sfinte, să luăm lumină din lumină şi să sfinţim locurile pe care ni le-a dăruit Dumnezeu. Să ne atingem de ramul verde al vieţii la răsărit de soare şi să ne spunem: HRISTOS A ÎNVIAT!

(sursa foto: Alecu Reniță)

Basarabia

Cuvânt cu patru a

ca o biserică

cu patru turle albe

pe zările istoriei

căreia nu ştiu cine

i-a furat clopotul...