Convocarea Adunării cetățenilor pro-europeni privind integrarea europeană a Republicii Moldova ar fi fost mult mai indicată și necesară după victoria la alegerile prezidențiale a actualului șef de stat (organizată în primăvara anului 2021), prin această acțiune de anvergură confirmând determinarea noastră fermă de a urma parcursul european, chiar dacă în acea perioada eram încă guvernați de antieuropeanul și kremlinistul Dodon. Așadar, aș fi pledat pentru 21 mai 2021. Era încă proaspătă în memorie victoria zdrobitoare asupra kuliokarului Dodon, care întruchipa (până în prezent!) forțele rusești revanșarde și de ocupație. Iar pe 21 mai 2023 aș fi convocat o altă Adunare a cetățenilor pro-europeni, la care actuala guvernare, în corpore, ar fi prezentat, în fața alegătorilor, îndeplinirea promisiunilor electorale, care i-au propulsat masiv la putere, precum și realizările în parcursul european. Ar fi fost o formă firească, democratică și europeană de abordare, dar și de responsabilitate față de cetățeni.
Apare o întrebare firească: până a convoca Adunarea cetățenilor pro-europeni pe 21 mai s-a discutat cumva despre acest eveniment important cu liderii partidelor extraparlamentare pro-europene și unioniste, cu reprezentanții societății civile și a personalităților marcante, care împărtășesc ferm valorile europene și unioniste? Nicidecum. Ca întotdeauna s-a procedat invers, adică tradițional moldovenește: mai întâi convocăm Adunarea, pe urmă discutăm cu partidele, de unde se conturează deja o tendință clar electorală. Este evident, după această abordare, că se mizează doar pe PAS, restul forțelor politice pro-europene și unioniste având un rol preponderent decorativ.
Ar trebui să conștientizăm cu toții că integrarea europeană nu este apanajul exclusiv al șefului statului sau a partidului de guvernământ, ci este contribuția și responsabilitatea tuturor forțelor pro-europene și unioniste din Republica Moldova, pe care actualmente le considerăm că sunt majoritare. Acest proces nu a demarat doar după 2020, odată cu instalarea în funcție a actualului șef de stat sau după alegerile parlamentare din 2021, când PAS-ul a obținut majoritatea parlamentară, precum pretind actualii guvernanți. Tot integrare europeană se numea atunci când unii liderași actuali ai PAS-ului participau (fără nicio remușcare de conștiință) la seratele șoviniste "Primakovskie vstreci" de la ambasada Rusiei la Chișinău sau când alții elogiau, până la refuz, colaborarea cu socialiștii corupți și antieuropeni, considerându-i adevărații lor parteneri și depuneau flori de recunostință la Moscova?
În realitate, pentru acest deziderat major au optat și luptat cu sacrificii multe personalități marcante, politicieni curajoși, dar și funcționari publici, activând și promovând valorile europene chiar în cadrul regimurilor lui Lucinschi, Voronin sau Dodon. Din păcate, parcursul nostru pro-european a fost compromis de către politicieni iresponsabili, ghidați prioritar de îmbogățirea lor personală, sau de alții, crescuți de către foști lideri comsomoliști sau promotori activi ai națiunii civice moldovenești, ce-și păstrează nestingherit până astăzi funcții importante în stat, nu fără susținerea deschisă a PAS-ului.
Dacă scopul adevărat și sincer al acestei acțiuni de amploare este consolidarea și manifestarea solidarității și unității tuturor forțelor proeuropene de la noi, atunci trebuie să evităm monopolizatrea evenimentului de către șeful statului (în realitate, liderul informal al PAS-ului) și actuala guvernare PAS-istă. Pentru a demonstra că ne dorim o consolidare efectivă a majorității cetățenilor cu opțiuni pro-europene și unioniste, ar fi indicat crearea unui Consiliu Organizatoric Național, compus din toate forțele politice pro-europene și unioniste, concomitent având susținerea instituțiilor guvernamentale pentru buna desfășurare a evenimentului. În cazul în care se va proceda în maniera recentului discurs al șefului statului în parlament, prezentat doar în fața deputaților PAS (de altfel, o alocuțiune bună, dar necesară încă un 1 an în urmă, după agresiunea militară rusă în Ucraina), atunci există riscul real de a compromite și de această dată integrarea europeană, exact cum s-a întâmplat și anterior, prin contribuția directă a corupților și trădătorilor din Alianțele pentru Integrare Europeană (AIE).
Mai este o chestiune foarte importantă pentru Adunarea cetățenilor pro-europeni din 21 mai, ce ar trebui examinată. Ar fi corect și judicios să abordăm în cadrul acestui eveniment, dincolo de opțiunea pro-europeană, încă una, de o semnificație majoră: cea a ReUnirii, care ne poate asigura, în cel mai scurt timp, securitatea și pacea sub umbrela defensivă și protectoare a Alianței Nord-Atlantice, dar și o viață decentă și prosperă în cadrul României și a Uniunii Europene. Fără examinarea aceastei chestiuni, nu-i exclus că evenimentul din 21 mai să fie transformat în unul eminamente electoral al PAS-ului pentru alegerile locale din 2023 și cele prezidențiale din 2024, chiar dacă ar exista justificarea inițiatorilor de a da o ripostă (replică) actualelor forțe politice antinationale și proruse. Nu este necesar să demonstrăm partenerilor noștri strategici cât de uniți suntem noi pe interior prin intermediul acestei Adunări în procesul de integrare europeană. Cel mai concudent argument ar trebui să fie reformele de substanță în toate domeniile conform standardelor și exigentilor UE, dar făcute de persoane competențe și responsabile. Intenția de a arăta bine doar pe exterior este una profund greșită și periculoasă și ne duce înapoi, în perioada AIE.
"Povestea de succes" pe exterior niciodată nu durează mult, dacă situația pe interior este dezastruoasă, referindu-ne, în primul rând, la lipsa reformei justiției, dar și a proverbialei lozinci electorale de lupta împotriva corupției. Europenii și partenerii noștri euro-atlantici ne cunosc suficient de bine cine suntem în realitate și fără organizarea Adunărilor cetățenilor pro-europeni. Chiar că suntem cei mai originali (ca la noi la nimeni!): în virtutea unor circumstanțe externe de securitate obținem calitatea de stat candidat la UE și abia după 1 an de zile incercăm să demonstrăm că noi suntem pro-europeni?!
P.S.:Aș solicita respectuos mai multă corectitudine, dar și responsabilitate, față de analogiile simboliste gen Marea Adunare Națională a Cetățenilor, o nouă Mare Adunare Națională a Cetățenilor (a mai încercat cineva cu câțiva ani în urmă să le numesca astfel), nu de alta, dar erodăm și compromitem semnificația cu adevărat istorică a Marilor Adunări Naționale din 1989 și 1991. Cred că ar trebui să manifestăm mai multă decență și modestie (pe potriva "succeselor" noastre interne!) când apelăm la analogii și similitudini cu marele evenimente evocate mai sus. După mine, Adunarea cetățenilor pro-europeni ar suna cel mai bine, dar și cel mai corect.