Dacă ne pleacă doctorii, tratăm nația cu ”dottorii”?

Memoria deloc selectivă a Big Brother-ului Meta mi-a readus azi, pe retină, un episod aproape uitat, petrecut în urmă cu doi ani, în plin fuleu pandemic. Anume ancheta făcută în legătură cu decorarea prezidențială a ex-managerul spitalului din Suceava, Vasile Râmbu. În urma demersului publicistic de atunci și a sesizării înaintate către Administrația de la Cotroceni, Iohannis a binevoit, de fațadă, să-i retragă meșterului Rîmbu Ordinul „Meritului Sanitar” în grad de Cavaler, pe care tot el i-l acordase, cu doar un an înainte, pentru ”desfășurarea activității cu maximă responsabilitate în ciuda condițiilor de muncă mai mult decât dificile”. Scandalul s-a stins destul de rapid, căci nu ”curgea suficient sânge”, iar între timp demisiile doctorilor din Mioveni și Onești și fuga lor justificată sau vinovată din calea coronavirusului, începeau să gripeze, în mod fericit, mecanismul național de intervenție împotriva pandemiei, cel care atinsese o incontrolabilă vibrație heirupistă. ”Intrați, tratați, interveniți!”, era în 2020 îndemnul gestionarilor de criză, ”trimitem noi și echipamentele de protecție, stați fără grijă!”, sunau asigurările, iar rezultatele le-am cam văzut cu toții în sutele de cazuri de Covid înghesuite în saloanele și morga spitalului din Suceava. 

În ciuda evidențelor, pătimaș și a toate cunoscător, cum îl știm, românul a lăsat de-o parte scandaloasa medaliere și apoi precipitata deposedare de distincție a lui Rîmbu, luându-și ochii de la Sistem și alegând, facil, să dezbată în fel și chip abandonul medicilor trimiși să lupte fără platoșă cu bomba biologică. El, Cetățeanul, l-a aplaudat frenetic pe președinte pentru preocuparea exersată zi de zi la televizor, iar pe doctori ori i-a acuzat vehement, amintindu-și crosul făcut în timp, pentru plasarea plicurilor cu bani în buzunarele halatelor, ori i-a compătimit generos din canapea, fără a uita, apoi, să mai ude, cu niște clor, preșul de la intrare și să se mai blindeze, pe stomacul gol, cu niște agheasmă rămasă de la Crăciun. 

Azi, când Iohannis e aproape istorie, fostul manager al Spitalului Județean de Urgență din Suceava, Vasile Rîmbu, își turează motoarele și preia din mers președinția Organizației Municipale a PSD, anunțând că va fi și candidatul Partidului la Alegerile Locale. 

Practic, Rîmbu se întoarce, având din 2024 prima șansă să devină managerul colectiv al tuturor spitalelor din Suceava, nu doar al ”Sfântului Ioan”, iar realitatea e chiar ostentativă: pe măsură ce virusul indiferenței sistemice se revigorează și își reintră în drepturi, doctorilor nu le rămâne decât să facă pasul înapoi, să renunțe, și să ne lase să ne apărăm de boli și epidemii cu armatele de zeci de mii de ”dottori” pe care doar ignoranța, permisivitatea și complicitățile noastre i-au fabricat în cele peste trei decenii de democrație. Și, dacă până mai ieri, în România trebuia să mai moară, din când în când, o vedetă, ca să ne dăm seama cât de adâncă e rana și cât puroi supurează fără ca nimeni, vreodată, să ia măsuri, de azi e clar faptul că nici câteva sute de decese cauzate de coronavirus nu ne mai pot face să luăm seama mizeriei morale în care trăim. 

În cei treizeci și trei de ani scurși după momentul Decembrie ’89 am devenit țara cu cei mai mulți ”dottori” pe centimetru pătrat de teză plagiată și cu cei mai puțini doctori adevărați, ”grație” educației aflate la pământ, ”mulțumită” acelui învățământ ce nu mai poate produce, notabil, decât extreme, genii și uluitoare rebuturi, eminenți și siniștri analfabeți, premianți și jalnici repetenți. Masa rezultatelor îngroașă și lărgește, zi de zi, aria gri a unei mediocrități transformate de Sistem în zonă de confort.