Neutralitatea în spațiul post-sovietic reprezintă o înșelătorie crasă menită să lase țara fără apărare și să asigure capitularea necondiționată în fața agresorului. Nu statele neputincioase, fără armată, trebuiau să-și declare neutralitatea, ci Rusia războinică! Nu Georgia, Kirghizia sau R.Moldova își propuneau să atace Federația Rusă, ci dimpotrivă, Moscova uneltea planuri murdare și revanșarde de distrugere a țărilor independente și de refacere a imperiului sovietic. Când URSS s-a prăbușit în 1991, Kremlinul rănit nu a spus adio robilor din coloniile desprinse de la metropolă, ci le-a dat poruncă – așteptați-ne și rezistați, inevitabil ne vom reîntoarce! Nu în zadar Putin a calificat dispariția URSS ca cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX. Nu crematoriile din al doilea război mondial, nu exterminarea popoarelor în lagărele naziste și staliniste, nu deportările oribile și uciderea milioanelor de oameni prin înfometare programată, nu teroarea comunismului rusesc și a rasismului hitlerist, nu experimentele diabolice în țările din spatele Cortinei de Fier, ci prăbușirea imperiului răului a provocat revolta și spaima cea uriașă a criminalilor de la Kremlin.
Refacerea cu orice preț a URSS, inclusiv prin războaie, cu sacrificarea a milioane de vieți, devine programul politic al Federației Ruse după 1991, program în care investește sute de miliarde de dolari pentru înarmare, pentru subminarea „statelor independente” și coruperea economică a Europei. Evident, conceptul de neutralitate este opera serviciilor secrete rusești, care au băgat în constituțiile „ex-republicilor unionale”, prin marionetele lor, această distrugătoare diversiune, pentru a face ineficient sau nul orice sistem de securitate națională sau regională. În fond, timp de trei decenii, Moscova a dictat condițiile și a ținut sub control strict fostele colonii cu ifose și iluzii de „state suverane”, blocând orice forme de dezvoltare, securitate și integrare în economia și civilizația europeană. Încercările timide ale unor state de a fi ceva mai libere au fost înăbușite în sânge de armata rusă – R.Moldova în 1992, Georgia în 2008, Ucraina în 2014 și 2022. (Nu invoc exterminarea în masă a cecenilor în cele două invazii ale trupelor militare ruse, care ar fi, chipurile, o chestiune internă a FR).
Oricât ar încerca demnitarii miopi și lingăii de la curte să spoiască realitățile din R.Moldova, ei nu au nicio șansă să ascundă acel număr mare de indivizi, care încă mai cred în miturile din perioada sovietică și refuză să accepte transformările radicale din regiune și de pe continentul european. De ce o parte importantă din populație nu se poate trezi la realitățile noi și dorește să rămână în „lumea rusă”? Câți dintre moldoveni pot explica ce reprezintă cu adevărat „russkii mir”? Ce schimbări esențiale au intervenit în mentalitățile colective din R.Moldova după ce Rusia a declanșat războiul împotriva Ucrainei, măcelărind zilnic populația pașnică, bombardând neîntrerupt satele și orașele ucrainene și ucigând mii de copii, femei și bătrâni neputincioși? Cum se explică demența că nu puțini indivizi șoriști, dodoniști și voroniști așteaptă armata barbară a lui Putler să intre în Chișinău și să reinstaleze sârma ghimpată pe Prut?
Răspunsurile ar putea fi diferite, dar nu și adevărul că R.Moldova a avut timp de un sfert de veac conducători de paie, unul mai fățarnic decât altul în relațiile cu alegătorii. Ei au refuzat categoric să vindece societatea de otrava și miturile sovietice, au mers în urma oamenilor, nu înaintea lor, și-au disprețuit poporul și au mințit cu nerușinare cetățenii proprii, organismele internaționale, partenerii de dezvoltare, țările UE, SUA, România. I-ar fi înșelat și pe stăpânii lor de la Kremlin, dar se temeau. Știau prea bine că rușii nu iartă slugile care încearcă să-i mintă sau să le iasă de sub ascultare. Președintele Lucinschi, chiar dacă se spală pe mâini de 33 de ani, cunoaște exact la comanda cui a sabotat proiectul de Constituție elaborat de Primul Parlament, în care se spunea din preambul că moldovenii sunt parte organică a poporului român, iar limba lor maternă este româna. De NEUTRALITATE, nici vorbă în acel proiect. Ar fi putut într-un cap teafăr de politician sau jurist să apară ideea de neutralitate, când pe teritoriul tău se afla armata străină în frunte cu generalul psihopat A.Lebedi, iar instituțiile statului se formau în baza rețelelor mai vechi de ostași ai frontului invizibil KGB-FSB? Nu am nici cea mai mică îndoială că absurdul conceptului de NEUTRALITATE este o componentă importantă a războiului hibrid și a ajuns în constituția din 1994 nu din prostie sau întâmplător. Drept dovadă servește și constituția Ucrainei elaborată cam pe atunci, conținând aceeași prevedere subversivă, care peste ani a dus la dezmembrarea țării. Merită să reținem că separatismul și federalizarea fac corp comun cu neutralitatea și împreună paralizează orice forme de securitate națională.
Războiul odios împotriva Ucrainei, masacrele comise de ocupanți asupra populației pașnice din Bucea sau Irpin, gropile comune umplute cu cadavre de femei și copii, ploaia de rachete ucigașe, distrugerea oribilă a zeci de orașe și sate -- smulge măștile de pe monstrul deghizat și arată fizionomia hidoasă, nefardată a Rusiei imperiale, șovine și mesianice. Dacă Ucraina se prăbușește, R.Moldova dispare de pe harta lumii, fiind transformată într-o gubernie pustie din Novorossia. Reîntorși la putere, călăii stăpâni vor încuraja haitele sălbătăcite și turbații revanșarzi să facă prăpăd în populația fără apărare. Bandiților în lege, ca Șor sau Krasnoselski, li se vor încredința soarta milioanelor de nenorociți, abatoarele și gropile comune. Cei care îl așteaptă pe Putler, habar nu au că se vor întâlni cu propria moarte, una în chinuri de foame, mizerie și boli.
Cât timp Ucraina ține monstrul la Nipru și încă nu e târziu cu totul, se cere de implementat un program complex de securitate națională, care să aibă obiective reale și concrete. Îmi permit să enumer doar câteva din componentele cele mai urgente:
1. Să fie securizat pe deplin spațiul informațional de propagandă rusă și de tot ce înseamnă „russkii mir”, iar posturile de radio din stânga Nistrului să fie interzise pentru difuzare pe malul drept;
2. Instituțiile statului, mass-media și ONG-urile obscure să fie verificate și curățate de cârtițele serviciilor rusești, iar rețelele lor din societate să fie diminuate și anihilate;
3. Televiziunea publică să se reprofileze, să treacă de la filme și telenovele, la emisiuni vii, dezbateri publice și programe de schimbare a mentalităților perimate, care să ajute populația să înțeleagă pe ce lume trăiește și, de ex., de ce NEUTRALITATEA e o ficțiune, iar NATO e scut de apărare și nu armată de ocupație etc.;
4. De contracarat orice forme de separatism teritorial și de implicare a partidelor în activități de promovare a războiului și a „lumii ruse”.
Moldoveni, traversăm o perioadă foarte periculoasă și vă îndemn să fiți responsabili, să nu lăsați rătăciții lui Șor, Dodon și Voronin să facă jocurile Rusiei, să ne bage în război și să dea foc R.Moldova. Neutralitatea nu ne apără, ea înseamnă capitulare necondiționată în fața monstrului. Să nu risipim timpul prețios, care ne poate costa familia, libertatea și viața. Apărarea reală, adevărată pentru moldoveni înseamnă România și NATO! Restul sunt iluzii și promisiuni în gol…