"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
O manipulare care are succes, în războiul hibrid al propagandei rusești, este că invazia din Ucraina ar fi similară cu atacul NATO asupra Serbiei, condusa de Slobodan Miloşevici
Este un fals grosolan, din care putem învăța multe. Serbia a vrut, în acel moment, să oprească fostele republice iugoslave să devină independente. Pentru asta le-a atacat militar. Fară intervenția NATO, fosta Iugolavie ar fi devenit o Federație sârbă, exact cum a evoluat fostul URSS în Federația rusă de azi.
Dacă ați avut ocazia să vizitați Croația, Slovenia, Muntenegru, Bosnia, ați observat că se descurcă foarte bine, fară să fie vasale unui dictator bolnav de putere, cum era Miloşevici. Urmele de gloanțe din zidurile cetății Dubrovnik sunt o foarte bună piedică în calea uitării.
Distanța enormă, parcursă de fostele state iugoslave, către UE și NATO, este un succes formidabil pentru acest colț de lume. În care singurii care continuă să aibă vise imperialiste și să caute prietenia Rusiei sunt tot sârbii. Care nu au fost ocupați de americani, nu au avut guverne-marionetă.
Sprijinul României pentru acea misiune NATO a fost o decizie foarte înțeleaptă a lui Emil Constantinescu și a ministrului de Externe, Andrei Pleșu. A fost pasul decisiv pentru intratrea în NATO, care ne-a deschis apoi ușa Uniunii Europene. Vedem astăzi, când alt Miloşevici calcă în picioare Ucraina, ce bine ne prinde protecția NATO.
