"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Istoricul și jurnalistul George Damian explică, pe Facebook, de ce scenariul unei viitoare transnistrizări a Ucrainei este din ce în ce mai posibil:
”În acest moment și în viitorul previzibil nu există perspective pentru o victorie absolută a nici uneia din părți, iar speranțele că se va produce o schimbare de regim la Moscova nu sunt altceva decât speranțe. RAND Corporation sugerează că cel mai probabil viitoarele negocieri vor arăta cam ca în cazul Transnistriei sau celor două Corei. (Eu de multă vreme am spus că avem în față perspectiva unei transnistrizări a Ucrainei, rușii au deja experiența și mecanismele pentru așa ceva la o scară mai mică, acum doar le vor aplica la o scară mult mai mare).
Implicațiile unei astfel de evoluții la o primă vedere: transnistrizarea Ucrainei înseamnă și perpetuarea problemei transnistrene în Republica Moldova, altfel spus lipsa de curaj a clasei politice de la Chișinău în ultimul an va duce mai departe problemele de partea cealaltă a Prutului - ori poate tocmai asta a fost și planul Chișinăului, menținerea actualei formule - oricum perpetuarea problemei transnistrene se traduce prin amânarea nesfârșită a aderării la UE. Negocierile Kiev-Moscova și ridicarea treptată a sancțiunilor vor reîncălzi supa sleită Berlin-Moscova mai repede decât ne putem imagina, iar Budapesta lui Orban va căpăta o gură de oxigen. Americanii cel mai probabil vor deveni și mai activi în flancul estic al NATO, respectiv Polonia și România. Nu-mi este clar cât de mult va mai dura până se va ajunge la această formulă a transnistrizării Ucrainei, dacă Kievul va mai insista pe încă un an de război ca să ajungă la nivelul de epuizare necesar acceptării negocierilor/ sau dacă Moscova va ajunge înaintea Kievului la acest nivel de epuizare. Nu mai trebuie să menționez că transnistrizarea Ucrainei înseamnă anularea perspectivelor reale de aderare la UE, oricum o amânare pe termen foarte lung”.
