"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În decembrie anul trecut, Volodimir Zelenski a cerut Uniunii Europene, în cadrul unui discurs susținut la o reuniune a Consiliului European, să facă tot ce este posibil pentru a obține o independență deplină și reală față de resursele energetice rusești. El a avertizat că Rusia vrea să distrugă sistemul de securitate al Europei prin nimicirea infrastructurii critice ucrainene.
”Avem nevoie și de sprijin cu energie electrică pentru Ucraina, avem nevoie de livrări din UE. Așa cum vă putem ajuta să exportați energie electrică atunci când ne vom redresa problema, avem nevoie de ajutorul dumneavoastră acum pentru a trece peste iarnă. Vorbim despre furnizarea de energie electrică în valoare de aproximativ 800 milioane de euro”, a punctat Zelenski.
Podul.ro l-a intervievat pe Matthew Bryza – consilier strategic al companiilor energetice din regiunea Mării Caspice, fost ambasador al SUA în Azerbaidjan și fost consilier al secretarului de stat al SUA – cu privire la posibilitățile reale de furnizare în Ucraina a energiei electrice din Azerbaidjan, precum și despre manierele în care trebuie să fie contracarat lobby-ul pro-gaze rusești din Europa. Așa cum veți remarca, discuția a atins multe probleme de actualitate.
”Azerbaijanul a luat o decizie strategică, mai exact a hotărât să facă investiții masive în surse regenerabile de energie. Președintele Azerbaijanului – Ilham Aliyev – a spus că, potrivit cercetărilor, zona țării sale de la Marea Caspică e al doilea loc atractiv din lume pentru producția de energie eoliană. În acest moment, Azerbaidjanul investește în producerea de energie solară, folosind regiuni vaste în acest sens. În curând va putea să exporte energie electrică în multe zone ale Europei”, a explicat Bryza.
Azerbaidjanul obține mai multă energie electrică decât consumă, surplusul urmând a fi exportat.
„Încă nu pot estima prețurile presupuse de cablul electric care va trece pe sub Marea Neagră pentru a transporta energie fiabilă din Azerbaidjan prin Georgia și apoi prin România și Ungaria. Recent, am avut o discuție despre acest proiect cu un oficial de rang înalt din Azerbaidjan, care m-a asigurat că demersul se află în desfășurare, momentan derulându-se negocieri pentru stabilirea și aprobarea prețului. Eu sunt ferm convins că în viitorul apropiat țările europene nu vor mai cumpăra energie electrică din Rusia. Drept urmare, furnizarea de energie electrică din Azerbaidjan către România și Ungaria reprezintă un proiect din ce în ce mai atractiv din toate punctele de vedere, în special din punct de vedere economic”, a precizat Matthew Bryza. Întrebat despre manierele în care poate fi contracarat lobby-ul din unele zone ale Europei pentru gazele rusești, fostul ambasador al SUA în Azerbaidjan ne-a declarat:
”Modul de a contracara lobby-ul rusesc al gazelor este pur și simplu să nu mai cumpărați gaz natural rusesc. La urma urmei, până și Rusia ajută Europa să scape de dependența de gazele rusești, și a făcut asta prin aruncarea în aer a conductelor Nord Stream 1 și 2, crezând că acest lucru va intimida Germania și o va face să ezite. Ani și ani de zile m-am certat cu înalți oficiali germani, explicându-le că, la un moment dat, Rusia va folosi această dependență de gazul ei ca pe o armă politică. În acest moment, cred că lobby-ul rusesc al gazelor este rupt, dar Rusia va încerca să își mențină influența, de exemplu prin trimiterea de gaze în China”.
Potrivit lui Matthew Bryza, scopul politicii G7 este acela de a limita suma de bani pe care Vladimir Putin o poate câștiga pentru a finanța războiul împotriva Ucrainei. Ungaria lui Viktor Orban – care este un Putin mai mic – nu e de acord cu decizia Uniunii Europene de a nu mai cumpăra petrol rusesc.
”Ungaria e principala adversară a țărilor care doresc să interzică importul de petrol rusesc în cadrul Uniunii Europene. În principal, acest lucru se datorează faptului că Viktor Orban dorește să aibă relații de afaceri și economice puternice cu Rusia. De aceea, Orban insistă că Ungaria ar avea nevoie de câțiva ani pentru a-și transforma rafinăriile, ceea ce înseamnă că țara trebuie să rămână dependentă de gazele rusești. Așa că Uniunea Europeană i-a răspuns: ‹Ei bine, timp de câțiva ani, vom permite Ungariei să importe petrol rusesc prin conductă, însă nu suntem de acord să importe petrol rusesc pe nave›. Ungaria rămâne o problemă”, a explicat Bryza.
În exteriorul Uniunii Europene, principalele cumpărătoare de petrol rusesc sunt Turcia, India și China comunistă. De altfel, China cumpără cel mai mult. Făcând asta, statele în cauză plătesc sub 60 de dolari pe barilul de petrol. De regulă, Turcia se bucură de cel mai privilegiat preț – undeva în jurul a 40 de dolari pe baril, în timp ce prețul real de piață este 80 de dolari pe baril.
”UE în ansamblu nu are nevoie de petrolul rusesc, întrucât țările Europei se pot aproviziona de la orice furnizor din lume, prin intermediul navelor petroliere și a diverselor rute ulterioare. Așadar, dacă G7 nu cumpără petrol rusesc, UE ar putea cumpăra din multe alte țări, inclusiv din SUA. Amintesc că SUA e cea mai mare producătoare mondială de petrol și gaze naturale. Cu gazele naturale e mai dificil, întrucât cel mai ieftin mod de a transporta gazul este prin conductă”, a precizat Matthew Bryza.
Pe de altă parte, Ucraina și-ar putea redresa problemele și cu ajutorul semnificativelor zăcăminte de gaze naturale pe care le deține în Marea Neagră. De extragerea acestor zăcăminte e interesată compania americană Exxon Mobile. În teorie, Ucraina și-ar putea acoperi în mod independent nevoia de gaze, dar asta mai presupune câțiva ani. Pe viitor, ar putea exporta gaze în Uniunea Europeană.
”În trecut, chiar și după Revoluția Portocalie, liderii Ucrainei – inclusiv Iulia Timoșenko, prim-ministrul de atunci – nu au fost interesați de îmbunătățirea eficienței producției de gaze naturale și nici de îmbunătățirea exportului. Și asta s-a întâmplat pentru că mulți dintre lideri au beneficiat personal de vechiul sistem murdar și corupt, sistem de care s-a folosit din plin și Rusia”, a concluzionat Matthew Bryza.
