După ce a ratat intrarea României în Schengen și influențarea Kievului cu privire la dreptul românilor din Ucraina de a învăța în limba maternă, incompetentul Bogdan Aurescu și-a redactat un bilanț triumfalist și mincinos. EȘECUL României în relațiile cu R.Moldova

Dacă n-ar fi de plâns, am râde în hohote, dar nu, chiar nu e vorba de o glumă: după ce a ratat, în cel mai umilitor mod posibil, intrarea României în Schengen, și după ce a eșuat lamentabil să facă auzită vocea României la Kiev cu privire la dreptul românilor din Ucraina de a studia în limba maternă, necomunicând nimic sau bâlbâindu-se jenant, iată că șeful diplomației românești – l-am numit pe Bogdan Aurescu, veșnicul ministru al Externelor – și-a tras un bilanț triumfalist (detalii AICI) în care se laudă destrăbălat, țineți-vă bine, că el s-ar ocupa, cităm întocmai, de ”diplomația de război” a României!

Dincolo de aceste aspecte, remarcăm modul la fel de triumfalist în care Aurescu prezintă, de-a lungul a 8 pagini redactate într-o limbă de lemn, stadiul mirobolant în care s-ar afla relațiile dintre România și R.Moldova. Ce-i drept, dacă am scoate pozele cu Bogdan Aurescu și Nicu Popescu, omologul său de la Chișinău, volumul s-ar reduce la jumătate. 

(Captură din bilanțul lui Bogdan Aurescu)

De notat că, a doua zi după ce Aurescu și-a postat bilanțul, și Nicu Popescu a prezentat o retrospectivă diplomatică a anului 2022 (detalii AICI), în care a acordat doar un paragraf marginal și lipsit de orice noimă relației cu România.   

Într-un articol publicat de Reunirea.com Bogdan Aurescu este întrebat, cât se poate de legitim: despre ce succese ale diplomației românești se poate vorbi pe dimensiunea cu Republica Moldova?, dacă pe parcursul ultimilor doi ani numărul susținătorilor Unirii Republicii Moldova cu România este în continuă scădere? Dacă în martie 2021 erau 43,9% din moldoveni care ar fi votat Unirea cu România, în decembrie 2022 numărul acestora a scăzut la 32,7%”. 

În cele ce urmează, Podul.ro vă prezintă în integralitate articolul amintit: 

”Joia trecută, 29 decembrie 2022, MAE al României a publicat raportul „Reperele acțiunii diplomatice a României. Realizări și cifre – 2022”, care poate fi consultat AICI. 

 În raport se menționează, printre altele, că anul care tocmai a trecut ”a fost, fără îndoială, cel mai dificil an al diplomației române de după 1989, fiind marcat, la nivel regional și global, de războiul de agresiune declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei. Pacea de pe continentul european, unde cetățenii nu au mai experimentat asemenea situații de la al Doilea Război Mondial, a fost zdruncinată, iar modul în care ne raportăm la scopul și mijloacele acțiunii noastre diplomatice s-a schimbat în mod radical. Diplomația română s-a adaptat rapid la noua realitate, acționând ca o veritabilă ‹diplomație de război›. Ca diplomați, nu pierdem niciodată din vedere scopul acțiunii noastre, acela de a servi interesele țării noastre și ale cetățenilor români, iar pentru aceasta, în ultimele luni, ne-am folosit întreaga capacitate de adaptare, acțiune și inovație. ‹Diplomația de război› pe care o facem din februarie până acum ne-a testat abilitățile, rezistența, reziliența, capacitatea de descoperi căi noi de acțiune și a inclus, fără a exagera, curajul de merge înainte în cele mai grele momente”.

Cam exagerată evaluarea activității diplomației românești în anul 2022 dacă ținem cont că la sfârșit de an au fost voci (ignorate din păcate) care cereau demisia ministrului Bogdan Aurescu pentru eșecul Schengen și eșecul de a face auzită la Kiev vocea României cu privire la drepturile românilor din Ucraina de a studia în limba maternă. Dar, treacă meargă, nu ne vom opri la aceste probleme că nu acesta este scopul acestui articolaș. Noi am dorit să vedem evaluarea făcută activității MAE pe dimensiunea legată de Republica Moldova. Am rămas surprinși de stilul triumfalist al raportului, de altfel și de volumul mare (tocmai 8 pagini) alocat  relațiilor cu Republica Moldova în raport (adevărat, dacă am scoate pozele cu miniștrii Bogdan Aurescu și Nicu Popescu, volumul s-ar reduce la jumătate). 

Nu vom redescrie aici conținutul relațiilor dintre și România și Republica Moldova, văzută prin prisma MAE-ului de la București. Poate găsi oricine raportul pe link-ul indicat de noi mai sus. Vom sublinia însă că e posibil ca la Chișinău lucrurile să fie văzute diferit atât de autorități, cât și de opinia publică. 

Să începem cu autoritățile. A doua zi după publicarea raportului MAE al României menționat de noi mai sus, ministrul Nicu Popescu a prezentat retrospectiva diplomatică a anului 2022, textul căreia poate fi găsit și pe site-ul MAEIE – îl puteți consulta AICI.  

În documentul plasat pe site-ul MAEIE, relației R. Moldova  cu România îi este alocat tocmai ... un aliniat pe care-l reproducem aici: 

”Fortificarea parteneriatelor strategice.  Împreună cu România suntem uniți în condamnarea acestui război, în dorința și efortul nostru comun de a păstra pacea în Republica Moldova și în protejarea cetățenilor noștri de efectele adverse ale acestuia. Rămânem uniți în dezvoltarea conectivității, am pornit procesul de aderare la UE – diplomațiile ambelor state lucrează coordonat și cu obiective comune. Poduri, roaming, interconexiunea conductelor de gaz și electricitate, asistența română – toate acestea sunt resimțite de către fiecare cetățean. România este cea mai apropiată de Republica Moldova şi nu ne va abandona”. 

Suntem siguri și noi că România nu va abandona Republica Moldova. România se va lăsa înșelată și în continuare de șmecherii politici de la Chișinău care știu doar a cerși bani de la București, dar când vine vorba de schimbarea ”limbii moldovenești” din Constituție cu glotonimul ”limba română” se fac că plouă, elimină din colinde cuvintele ”român” și ”românești”, continuă să promoveze ”națiunea civică moldovenească” etc. Această politică ticăloasă a autorităților moldovenești are repercusiuni dramatice asupra conștiinței populației din Republica Moldova. Dovadă este sondajul de opinie realizat de compania Date Inteligente SRL în perioada 15-26 decembrie 2022. 

Îl întrebăm pe ministrul Aurescu: despre ce succese ale diplomației românești se poate vorbi pe dimensiunea cu Republica Moldova, dacă pe parcursul ultimilor doi ani  numărul susținătorilor Unirii Republicii Moldova cu România este în continuă scădere? Dacă în martie 2021 erau 43,9% din moldoveni care ar fi votat Unirea cu România, în decembrie 2022 numărul acestora a scăzut la 32,7%. ”Aiurească” logică privind succesul are MAE-ul român despre activitatea sa. 

În opinia noastră, creșterea sau discreșterea cotei unioniștilor în Republica Moldova este  principalul criteriul de evaluare a activității MAE al României (precum și a oricărei alte instituții de stat din România) pe dimensiunea relațiilor cu R. Moldova, nu numărul de vizite, poze cu președintele sau ministrul de externe. Cum poate fi considerată activitatea unui ambasador român în Republica Moldova de succes, dacă pe timpul mandatului lui cota unioniștilor scade? Ce este mai important pentru București, faptul că ambasadorul român la Chișinău are acces la beciurile președintelui,  că scrie rapoarte analitice ”interesante”, sau ca numărul adepților reintegrării celor  două state românești să  sporească? 

Dacă la MAE nu se cunoaște răspunsul la această întrebare, sperăm că se cunoaște măcar la Cotroceni”.