EXCLUSIV De ce Raportul final al Comisiei de analiză şi evaluare a regimului comunist genocidar din R.Moldova nu a fost dat publicității, deși s-au scurs mai bine de 12 ani de la această inițiativă? Comuniștii și ”corectitudinea” lor politică

În 2010, președintele interimar al R.Moldova – l-am numit pe Mihai Ghimpu – a dispus crearea Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului totalitar comunist. Forul s-a ocupat de studierea documentelor și materialelor privind activitatea principalelor instituții implicate în instaurarea și menținerea regimului comunist totalitar sovietic din R.Moldova, iar conform dispozițiilor de decret, trebuia să elaboreze un studiu, o culegere de documente și un raport analitic privind aprecierea istorică și politico-juridică a regimului comunist totalitar. 

De asemenea, Comisia trebuia să informeze periodic societatea despre activitatea sa. Din cele asumate, forul a elaborat doar niște concluzii sumare desprinse din cercetarea documentelor – detalii AICI. 

Constituită la 14 ianuarie 2010, Comisia trebuia să-și dea verdictul rapid, până la 1 iunie. Raportul final ar fi avut în vedere cercetarea perioadei 1917-1991. Documentarea nu s-a limitat la graniţele R.Moldova, întrucât s-a studiat problema refugiaţilor şi deportaţilor din România, Ucraina şi Rusia. după cum nota jurnalul.ro (detalii AICI). 

Comisia a fost alcătuită din 30 de persoane, majoritatea istorici. S-a convenit să facă parte si specialiști în domeniul lingvistic, juriști, sociologi, economiști. În mod deloc surprinzător, liderul Partidului Comunist - șandaramaua Vladimir Voronin – a criticat forul și a delirat că o condamnare a comunismului ar însemna o "erezie" și o "palmă dată celor care au luptat împotriva fascismului". Asta pentru că, potrivit comuniștilor, oricine îi confruntă este ”fascist”, ”nazist” și ”legionar”. 

În afară de astfel de atacuri imunde venite din tabăra comunistă, printre critici s-au numărat și "cei care sunt preocupați în mod exagerat de corectitudinea politică, în sensul că [se tem] că concluzia acestei comisii ar putea duce la interzicerea simbolurilor și numelor comuniste, ceea ce ar echivala, în opinia lor, cu încălcarea de către Chișinău a angajamentelor europene". 

S-a manifestat scepticism gregar față de politicile și acțiunile concrete care vor decurge din activitatea Comisiei. Făcând o paralelă cu Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România (așa-numita Comisie Tismăneanu), un comentator a sugerat că și forul moldovenesc avea șanse la fel de mici de a facilita organizarea de procese în instanță împotriva foștilor criminali comuniști și a remarcat că influența comunistă asupra republicii nu a luat sfârșit în 1991, ci a continuat într-o perioadă pe care Comisia nu a fost mandatată să o studieze. 

De asemenea, Comisia „a ținut cont” de faptul că aparatul comunist nu și-a pierdut controlul atunci când Basarabia și-a câștigat independența în 1991, ci vechii comuniști (acum membri ai PCM) au avut parte de o nouă viață politică în perioada post-comunistă. Raportul i-ar fi ghidat pe cititori să deducă rădăcinile reproducerii fostelor elite comuniste.