Presa din România nu scrie nimic despre scurgerea discuțiilor din telefoanele unor miniștri de la Chișinău (și se pare și din telefonul președintei Maia Sandu)

Asta spune multe despre starea mass-media de la noi: fie nu au voie să scrie despre subiect, fie nu sunt în stare să o facă (din ce știu o singură publicație românească a abordat subiectul, într-un singur articol). Acesta este un aspect care merită subliniat: majoritatea știrilor de la Chișinău care apar în spațiul românesc sunt „filtrate” conform intereselor Chișinăului. Am făcut la începutul anului o analiză cantitativă pe articolele apărute la București despre conflictul transnistrean în ultimii 5 ani – peste 80% din articole au ca sursă de proveniență Chișinăul. Altfel spus: opinia publică din România este formată și informată în funcție de interesele unor grupuri și grupări de la Chișinău. Dar să trecem peste.

Discuțiile pe chatul Telegram din telefoanele mai multor miniștri de la Chișinău au ajuns pe pagina www.moldova-leaks.com. Pagina nu este asumată de nimeni, discuțiile se publică treptat, personaj după personaj. În mod evident și de necontestat avem de-a face cu o încercare de destabilizare a guvernării Republicii Moldova. Bănuitul principal pare a fi fugarul Ilan Șor, artizanul jefuirii unui miliard de dolari la Chișinău. Până la urmă Șor face ce ține de domeniul lui, își face treaba ca să zic așa. Problema este că miniștrii de la Chișinău au continuat să folosească chatul Telegram în vreme de război și să discute tot felul de chestii care nu-i favorizează deloc. Chestia asta îmi amintește de fostul premier Vlad Filat care-și petrecea amantlâcurile într-o casă a lui Ilan Șor și apoi a fost uimit când au apărut filmări cu el. Să trecem peste educația de securitate a unor oameni politici dintr-o zonă de război, deși asta dovedește niște capacități destul de reduse.

Primele care au apărut au fost chaturile ministrului justiției de la Chișinău Sergiu Litvinenco. Unele dintre aceste dialoguri arată că noua procuroare șefă de la Chișinău (pornită să combată corupția!) a fost numită fentând legea. Și cam gata cu lupta anti-corupție la Chișinău. Apoi prin dialogurile lui Litvinenco se regăsesc unele cu un mic traficant de influență, Litvinenco nu avea ce să discute cu ființa respectivă, cu atât mai puțin să discute cu el despre concursuri de angajare la Ministerul Justiției.

Apoi avem problema reacției guvernării. Inițial au afirmat că discuțiile ar fi falsificate, după aceea au apărut declarații care confirmă autenticitatea dialogurilor. Litvinenco a recunoscut mai apoi cu jumătate de gură că chaturile ar fi reale, doar că sunt trunchiate și scoase din context (ele fiind publicate integral). Este și o undă de șantaj în publicarea asta pe bucăți a discuțiilor, ceva de genul „dacă vă mișcați cum trebuie oprim publicarea”. Astfel că există o mare probabilitate ca dacă se oprește publicarea să putem bănui că cineva a bătut palma cu cineva ca să se pună batista pe țambal. Altfel spus: guvernarea de la Chișinău a cedat în fața unui șantaj.

Și deja când începem să facem totalul ne dă cu virgulă (ca-n banc): politicienii de la Chișinău habar nu au de securizarea comunicațiilor, anti-corupția se face prin aranjamente pe Telegram, guvernarea de la Chișinău este paralizată de un șantaj. Momentul în care se întâmplă toate astea este cât se poate de prost pentru guvernarea de la Chișinău, afectată din plin de războiul din Ucraina și criza economică. Aici nu-i prea poate ajuta nimeni pe cei din partidul de la guvernare, chiar dacă presa din România tace și presa de la Chișinău face contorsiuni de circ în încercarea de a acoperi mizeria.