Capcana de la Colectiv

funcționează și după ani de la tragicul moment sub privirile unui stat nu doar eșuat, cum de data aceasta l-a numit pe bună dreptate însuși KWJ, reprezentantul lui de vârf, dar în egală măsură criminal, ieri ca și și azi și nu mai puțin mâine. 

Tot sub privirile tembel-interesate ale statului, dorința de dreptate a supraviețuitorilor și urmașilor victimelor de la Colectiv ia forme de manifestare problematice. A te plimba, cum s-a plănuit și eventual s-a întâmplat deja, cu portretele celor arși de vii atunci prin fața Procuraturii Generale ridică un semn de întrebare la adresa inexactă, dar precisă cumva, a conștiinței noastre comunitare: nu ar fi cazul ca toate victimele, ucise în trup sau “doar” în suflet, să fie reprezentate, afișate, numele lor scandate, făptașii morali, dacă nu cei dovediți de instanță, somați simbolic să se arate la ferestre? Zi de zi? 

Scurt inventar: cei morți în decembrie 89 și imediat după aceea, la mineriade, în spitale – tema cinică periodic reciclată a nosocomialelor – sau pe la gardurile acestora, căzuți de pe targă precum dl Lăzărescu, răpiți, folosiți ca bănci de organe, cei fugiți, exploatați, fetele siluite și trupurile tinere pângărite, cei morți de etnobotanice – ați mai auzit ceva? –, ca să nu mai spun chiar mare lucru despre hecatomba avorturilor. 

Dacă aș avea voie să mai adaug victimele, cunoscute și necunoscute, recompensate și mai cu seamă contestate ale comunismului, istoria recentă a României este, fără metafore, o imensă rană. Da, o arsură care, dacă am conștientiza, ar putea deveni o pecete a injustiției, obligând la aducere aminte, și o promisiune a dreptății, motivând lupta. 

Pentru moment, iată că, în prag de zisă sărbătorire hidoasă a înaintașilor – ați putea afișa în sufragerie o fotografie halloween a familiei? –, rămâne nerezolvată hidoșenia unei memorii selective. Pricină pentru mulți de a ignora victimele altora, câtă vreme ei nu vorbesc despre victimele lor. Pe scurt: capcana de la Colectiv. 

Pe cei năpraznic mistuiți de foc să îi odihnească Dumnezeu, iar nouă să nu ne dea odihna obișnuirii cu răul!